„Dați-le voie copiilor să se plictisească.” Cum Alexandrina Jardan își crește copiii fără ecrane

Alexandrina Jardan
Foto:Alexandrina Jardan

„Suntem generația care are dorința de a crește copii fericiți, care să aibă libertatea să fie exact cine vor ei.” Atât de simplu. Ce ne-am putea dori mai mult? Alexandrina Jardan e o mamă tânără care a decis să ofere micuților săi o copilărie fără ecrane, iar deciziile care au urmat au fost pe cât se poate de organice. Pentru început, împreună cu soțul, au tărăgănat instalarea televiziunii până au renunțat la aceasta. După care fiecare ieșire în oraș a fost acompaniată de torbe pline ochi cu activități. În prezent, Răzvan și Bogdan își inventează singuri jocuri, iar părinții acestora se bucură să fie martorii creativității lor.

Alexandrina Jardan este o mamă tânără care, în căutarea unei formule perfecte pentru creșterea copiilor săi, a ajuns la o soluție mai puțin tradițională în prezent. Împreună cu soțul său, tânăra a renunțat la conectarea apartamentului la o rețea de televiziune și internet. Deși pare provocator în secolul tehnologiilor să renunți la desene animate colorate, piese despre baby shark și vlogguri cu jucării, Alexandrina știa mereu că va fi prezentă în viața copiilor săi, în contextul în care anume acest lucru i-a lipsit în copilărie.

„Dacă nu ai avut acasă un ecran, nu ai cum să-i simți lipsa”

Cu siguranță, pe alocuri cei doi părinți au întâmpinat mai multe provocări, dar grație unui set de reguli și valori au reușit să le facă față. Un punct-cheie în decizia pe care au luat-o a fost documentarea temeinică despre funcționarea creierului bebelușilor. „Am început să citesc despre neuroștiință, de acolo și am aflat despre impactul pe care îl pot avea ecranele puse în fața unui bebeluș. Atunci când niciodată nu ai avut în casă un ecran în fața căruia să-ți petreci timpul, e mult mai simplu, pentru că nici nu-i simți lipsa.”

Cercetând aspectele educaționale, Alexandrina a descoperit un studiu care zice că 2 % din greutatea corpului unui adult o reprezintă creierul său, în timp ce la un bebeluș reprezintă 12 %. Copiii se nasc cu o rezervă considerabilă de neuroni, însă ca aceștia să devină activi, ei trebuie să fie stimulați. Respectiv, potrivit studiului, se recomandă ca bebelușilor să li se ofere o gamă diversă de activități care să stimuleze fiecare structură senzorială: auzul, văzul, mirosul, gustul, tactilitatea. „Dacă acest lucru nu se întâmplă, neuronii «neutilizați» pur și simplu mor. Astfel, viitorul adult rămâne pe vecie cu mult mai puțini neuroni decât ar putea avea. Ecranele, chiar dacă difuzează desene educative, stimulează doar auzul și văzul. În schimb, copiii care au utilizat toate simțurile senzoriale ale sistemului nervos au abilitatea de a se concentra mai bine, o memorie mai bună și creier ce funcționează mai eficient”, explică Alexandrina.

Tânăra și soțul său nu și-au propus din start să educe copiii într-un anumit stil, dar ulterior au înțeles că ceea ce fac ei mai mult intuitiv se numește attachment parenting. Ambii au știut cum vor să își educe copiii, și anume să fie prezenți în viața lor pentru a le cultiva pasiuni. Cei doi părinți și-au distribuit și câteva roluri, astfel încât, în procesul de educare, fiecare să fie responsabil pentru anumite activități alături de copii.

„Soțul meu e responsabil de tot felul de jocuri tipic băiețești și tare active, cum ar fi: luptele, experimentele, construitul, alergările, cățăratul prin copaci, cursele cu trotinetele, bălăceala până la infinit și multe-multe altele unde băieții își dau duhul la sfârșit de zi. Eu sunt de partea cealaltă a barierei în care mă implic cu alt tip de activități: scriem, citim, gătim, facem mindfulness, inventăm jocuri din mers sau avem tot felul de DIY și craft. E un win-win, fiindcă un părinte nu poate suplini toate nevoile unui copil, iar copiii noștri știu foarte bine că atunci când tatăl nu va fi disponibil, neapărat se pot ancora mamei și invers. Dar întotdeauna va fi cineva care-i va oferi sprijin, ajutor ori iubire.”

Totuși, în ecuația familiei, părinții nu sunt doar două componente. Pentru a asigura buna creștere a unui om, trebuie educați inclusiv bunicii și ajustat anturajul în care se vor dezvolta micuții. Alexandrina și-a dorit mult ca ai săi copii să aibă o legătură strânsă cu bunicii, la fel cum a avut-o și ea. Respectiv, în cadrul mai multor discuții cu cei apropiați, le-a explicat prin exemple simple viziunile pe care le are în educarea copiilor. „Am depus efort ca să înțelegem și să explicăm ce înseamnă, de fapt, «iubirea», nu neapărat stilul de parenting pentru care am optat. Și anume «te iubesc», deci petrec timp calitativ cu tine, inventăm jocuri, descoperim locuri, ne îmbrățișăm în loc să te las toată ziua la ecrane, în fața desenelor animate. «Îmi pasă de tine!», deci nu îți dau la fiecare vizită ciocolată și bomboane cu kilogramele, deoarece ești copil și asta te face fericit, dar gătim ceva sănătos împreună și creăm amintiri. Sunt exemple care costă 0 lei, dar devin o conexiune pentru o viață întreagă.”

Efortul, într-un final, a fost adeverit. Alexandrina menționează că bunicii ori soțul sunt unicele persoane care rămân cu copiii atunci când ea nu este cu ei. Totuși, chiar și după instruirea ca la carte ea le mai lasă uneori câte o notiță. Tânăra punctează că gestionarea corectă a timpului și implicarea tuturor membrilor familiei în creșterea lui Bogdan și Răzvan sunt punctele-cheie pentru a rămâne în armonie cu toți și cu sine.

Dacă nu cu ecrane, cum distrăm copiii?

Odată cu decizia de a renunța la ecrane, în scena educației au intrat torbele pline cu activități, cărți, creioane și tot felul de jucării care erau luate peste tot. Pentru început era o adevărată provocare, însă astfel cei doi părinți au testat și au înțeles ce li se potrivește băieților săi. „Am primit multă plăcere din acest quest, pentru că învățam să-i descopăr cine sunt, ce vor și de ce au venit pe acest Pământ. În timp, au început să-și caute singuri de treabă – alt avantaj pe care-l strâng dintr-o copilărie fără ecrane.” Pe lângă asta, grație activităților fără ecrane, tânăra menționează că băieților le este suplinită și satisfăcută nevoia de conectare reală, căci mereu au alături părinții, bunicii sau prietenii.

Alexandrina este de părere că în secolul XXI pe umerii părinților e tot mai multă presiune. Există o cantitate imensă de informații pe care tinerii părinți își doresc, din intenții bune, să o asimileze și să o utilizeze în educarea propriilor copii. Totuși, tânăra mamă recomandă adulților să pună pe pauză îngrijorările, să găsească informația relevantă pentru ei și pentru propriii copii și să se distreze cât mai mult alături de aceștia. „În goana părintelui modern de a-i da totul copilului, mai uităm să lăsăm copiii să se plictisească. Anume din plictiseală se întâmplă multe lucruri fascinante, iar copilul își pune la bătaie motorașele din creier și imaginația. Rezultatul nu întotdeauna poate să fie pe placul părinților, dar regula vieții nu zice oare că zgârieturile de pe genunchi sunt semnele unei copilării fericite?”

Sursă: Alexandrina Jardan/arhivă personală

Din cauza acestei presiuni, mulți părinți ajung și la un burnout. Este inclusiv cazul Alexandrinei, care, din dorința să crească două personalități cu multe pasiuni și interese, le-a făcut un program care includea: tenisul, înotul, aritmetică mentală, robotica. Tot efortul pe care îl depun Alexandrina și soțul său în educarea copiilor este motivat de convingerea fermă pe care o are că părintele e influencerul copilului. Așadar, rolul acestora este de a deveni un exemplu demn de urmat. „Sunt și eu un părinte pe modul de testare, iar anume aceste testări mă învață să înțeleg unde fac bine și unde nu.” În prezent, tânăra mamă a selectat o listă mai restrânsă de activități pentru Răzvan și Bogdan. Pentru perioada de vară, când copiii nu sunt la școală sau grădiniță, familia profită de timpul liber împreună, iar cei doi băieți au o singură activitate pe lângă orele de joacă – lecțiile de engleză.

Sursă: Alexandrina Jardan/arhivă personală

O altă metodă de conectare cu bebelușii sau copiii mai mari este lectura. Tânăra este sigură că, în schimbul imaginilor colorate de la televizor, lectura serală ne poate plimba în lumi absurde și, în același timp, fantastice, deoarece toate imaginile sunt generate de noi înșine, iar creativitatea este unica limită pe care o avem. Alexandrina le recomandă părinților să citească măcar o poveste înainte de somn.

„De acolo porniți o călătorie a gândurilor, fie ea galactică, fie terestră. Nouă tare ne place înainte de culcare să ne imaginăm tot felul de lucruri pe care neapărat le vom visa. De exemplu: «Aș vrea să visez cum călăresc un crocodil printre stele», iar Bogdan repede mă întrerupe cu un: «Știi, mami, aș vrea să-mi prind pantalonii în cui pe Lună când e ascuțită». Sunt niște absurdități, dar care par atât de reale atunci când le faci împreună cu părinții tăi, iar copiilor nu le trebuie nimic mai mult decât să nu fie judecați anume pentru această creativitate apărută când e mic”, spune tânăra.

„Putem crea o relație sănătoasă cu ecranele”

Cu toate că la început era foarte categorică în legătură cu prezența ecranelor în viața copiilor, în prezent Alexandrina are o atitudine mai echilibrată în raport cu acestea. „Acum, când curând Răzvan face patru ani, iar Bogdan șapte, ecranele nu mai sunt un pericol în afara casei, atunci când sunt utilizate cu o limită de timp, care ar însemna o oră pe zi.”

Programele de la televizoare, tabletele cu sutele de jocuri, laptopurile cu acces la YouTube și telefoanele cu miile de aplicații atractive fac parte din viața noastră și sunt atotprezente. Totuși, Alexandrina e sigură că ecranele nu trebuie să fie un pilon de refugiu în viața unui copil. „Cred cu certitudine că putem crea o relație sănătoasă cu ecranele, fără exagerări și fără să pierdem copilul într-o lume virtuală. Cel puțin acest lucru doresc să-l obțin acum cu copiii mei care cresc din ce în ce mai mari.”

Tânăra se ghidează după recomandările specialiștilor care spun că expunerea la ecranele poate începe abia la vârsta de trei ani, cu o normă de 15-20 de minute pe zi. Cu cât copiii cresc, cu atât durata crește. Cu toate acestea, o dată ce copiii mai mari ajung să privească mai mult de o oră pe zi televizorul, ar fi bine ca acest timp să fie împărțit, respectiv jumătate de oră dimineața și o altă jumătate de oră seara.

De la rutina zilnică la „Rutina mea”

Un alt aspect important în educarea copiilor este rutina. Tânăra lămurește că, atunci când sunt mici, copiii nu au o noțiune a timpului, iar părinții sunt cei care trebuie să le vină în ajutor și să le ofere o predictibilitate. Alexandrina este ferm convinsă că rutina este cea care disciplinează și educă copiii să nu fie vulnerabili față de anumite provocări. Din acest motiv, atât părinții, cât și copiii trebuie să se țină de o rutină pentru un trăi sănătos. „Culcatul și trezitul la una și aceeași oră, paharul călduț de apă pe stomacul gol, spălatul pe dinți, renunțarea la gadget înainte de somn și multe-multe altele pe care nu le-am inventat eu. Sunt niște lucruri esențiale care construiesc ritmul vieții, de la igienă fizică până la cea interioară. Din motiv că geamurile nu trebuie deschise doar în casă, dar și sufletul are nevoie de aerisire constantă.”

Tânăra recomandă familiilor să își stabilească o rutină proprie pe care să și-o noteze în conștiință ca într-un carnețel. Alexandrina vine și cu câteva exemple de activități:
# să-mi rezerv cel puțin 10 minute ca să-mi privesc copilul și chiar să-l ascult ce-mi povestește;
# să ne îmbrățișăm, iar regula spune că minimum opt îmbrățișări pe zi sunt absolut esențiale în viața unui copil;
# să citim împreună;
# să petrecem timpul afară;
# să găsim un minut în care să ne spunem cât de recunoscători suntem;
# să ne spunem „te iubesc” etc.

Deoarece crede cu desăvârșire în necesitatea rutinei și a dorit să ajute alți părinți să aibă o experiență cât mai armonioasă cu micuții săi, Alexandrina a publicat recent și un planner cu activități pentru copii. Acum, „Rutina mea” se bucură de un loc bine meritat în librărie din țară. Realizarea proiectului a durat un an, dacă nu luăm în calcul perioada în care tânăra mamă testa și implementa cu băieții săi recomandările pe care ulterior le-a așternut pe foaie.

„Am lucrat cu profesioniști din afara țării, ilustratoarea stabilită la Strasbourg, experta în parenting stabilită la Cluj. Eu la Chișinău combinam motherhood-ul cu jobul de a crea. Planner-ul e într-adevăr unealta exclusivă pe care am folosit-o în creșterea copiilor mei. Până și pictogramele din interior sunt în totalitate redate din lucrurile pe care le avem noi în casă. Astfel, planner-ul a fost creat ca o dedicație în primul rând pentru Bogdan și Răzvan. Uerior, el a pornit autonom prin lume spre alți copii.”

„O dată pe săptămână îmi fac timp doar pentru mine”

Un aspect important al tuturor relațiilor pe care le stabilim este echilibrul. Pentru a le reuși pe toate, Alexandrina și-a creat un grafic mental. Respectiv, tânăra mamă și-a dedicat timp pentru sine, pentru soț și pentru fiecare copil în parte. „Ca să am rezervorul plin cu emoții pozitive pentru familia mea, încerc o dată pe săptămână să-mi fac timp doar pentru mine. Ne dăm întâlnire fie la un prânz, fie la o cină doar cu soțul meu. Am o zi pe care o petrec doar cu Bogdan și alta e doar pentru Răzvan, iar acest timp e tare prețios pentru mine, căci sunt acolo doar pentru ei. Și îi ascult și simt, altfel decât aș putea să o fac când suntem cu toții împreună.”

Pentru părinții care vor să renunțe la ecrane pentru copiii lor Alexandrina are o singură recomandare: să țină cont de echilibru și să facă viața micuților atât de intensă prin prezența celor dragi, încât să nu simtă nevoia unei vieți virtuale.

Share: Share on Facebook Share on Twitter Share on Telgram
Comentarii
  • Cineplex

  • Știri pentru tine
  • Lifestyle din stânga nistrului

  • Portalul CIVIC.MD: Activitati ONG, anunturi, granturi, job-uri, voluntariat, evenimente