De Ziua Limbii Române, #diez a hotărât să te învețe câteva cuvinte noi prin intermediul unui quiz, dar și să îți educe prietenii și rudele – pentru că tu, citind #diez, cu siguranță ai deja o română perfectă – în privința celor mai răspândite greșeli din limba română scrisă și vorbită în Basarabia.
Scrierea fără diacritice
Cred că este cea mai des întâlnită greșeală în limba scrisă. Nu mă refer doar la chaturile cu prietenii sau la postările de pe rețelele de socializare ale internauților, ci mai degrabă la instituții care pretind că scriu în română, însă le este greu să găsească literele ă, â, î, ș și ț pe tastatură. Relativ recent, MAI din România sau PRO TV (inclusiv filiala de la Chișinău) nu foloseau diacriticele, însă mă bucur să văd că au început să scrie românește. La Știrile PRO TV Chișinău, de exemplu, se comiteau gafe în direct din cauza nefolosirii diacriticelor în textele afișate pe prompter și, prin urmare, s-a rostit „Gheața de Aur” în loc de „Gheata de Aur”, deoarece prezentatorii erau puși în situația complicată de a căuta diacriticele inexistente în textele pe care le citeau cu tempo relativ rapid și în transmisiune live.
Nu există o variantă a limbii române fără diacritice. Ceea ce scrii pe smartphone cu tastatură engleză și cu corectare automată care transformă conjuncții sau prepoziții precum „ca” ori „la” în „CA” și „LA” (însemnând statele americane California și Louisiana) nu se numește limba română. Nu scrii în română nici dacă substitui „ș” cu „sh” sau „ț” cu „tz”. De aceea astăzi, de Ziua Limbii Române, te îndemn să setezi limba sărbătorită ca fiind de bază la sistemul de operare pentru toate dispozitivele și tastaturile acestora și să îți creezi o deprindere din a apăsa lung pe butonul „s” pe smartphone pentru a selecta „ș” când e cazul. Nu e chiar atât de greu. Adoptă un Ș!
Semnele de punctuație
Uneori este chiar necesar să folosim semnele de punctuație inclusiv în chaturile cu prietenii. Orice enunț fără semnul întrebării la sfârșit pare o afirmație sau o poruncă, iar lipsa unei virgule poate schimba radical sensul frazei. „Nu voi reuși” înseamnă cu totul altceva decât „nu, voi reuși”.
Englezisme, rusisme, calcuri
Folosirea din abundență a cuvintelor sau expresiilor străine adesea formează calcuri. Un exemplu ar fi că din ce în ce mai des începem să spunem „face sens” (makes sense din engleză) în loc de „are sens”. La fel, folosim mai degrabă englezisme sau sensuri engleze în locul cuvintelor care de mai mult timp sunt în limba română, cum e în cazul cuvântului „suport” cu sensul de „ajutor”. În ultima vreme, obținem doar suport financiar și niciodată ajutor financiar ori aplicăm în loc să ne înscriem pentru o bursă.
„Face sens” este absolut greșit în română, însă „suport” sau „aplică” cu sensurile din engleză sunt deja reglementate și pot fi folosite „legal” în limba română, doar că vă sfătuiesc să nu insistați doar pe aceste variante într-un text sau discurs, ci să folosiți cât mai multe sinonime.
Totodată, din cauza influenței limbii engleze, denumirile lunilor sau ale zilelor săptămânii sunt adesea scrise cu prima literă majusculă în română, ceea ce nu ar trebui să se întâmple. De azi înainte, vom scrie „marți”, „august” sau „ianuarie” cu minuscule.
Traducerile cuvânt cu cuvânt din rusă pot crea cuvinte sau expresii care nu există sau sunt greșite în română. O greșeală care se întâlnește preponderent în Basarabia este folosirea negației în expresii de genul „oricât n-aș încerca”. Cum poți să reușești ceva dacă nu încerci?
„Ești bravo!” sau „foarte bravo!” – o altă greșeală specifică basarabenilor. De ce nu este corect? Fiindcă „bravo” este o interjecție, nu un adjectiv, respectiv nu are grad de comparație sau nu poate fi o descriere pentru cineva. Spunem, în schimb, „bravo!”, „foarte bine!”, „ești minunat(ă)!”.
Încercați să vorbiți și să scrieți într-o română cât mai pură în fiecare zi!
Cuvinte care în română au, de fapt, alt sens
Sunt destul de multe cuvinte care pe malul stâng al Prutului sunt folosite eronat sau total diferit decât la vest de Prut sau la sud de Dunăre. Să examinăm două dintre ele!
În Basarabia se spune „scurtă” în loc de „geacă” sau „a dovedi” cu sensul de „a reuși”. Dacă examinăm definițiile pentru „scurtă”, observăm că preponderent este un adjectiv, iar ca substantiv înseamnă o haină groasă, de obicei vătuită sau îmblănită, lungă până deasupra genunchilor și nicidecum o jachetă scurtă până în talie. Cât despre „a dovedi”, verbul mai degrabă înseamnă a demonstra sau a învinge, decât al 13-lea sens considerat învechit și rar în Micul dicționar academic. De ce mai des spunem „am dovedit la timp” și niciodată „am reușit la timp”?
Modificări regulate ale limbii române
Limba română este un instrument care evoluează. Normele de astăzi diferă de acelea din 1992, când încă se scria cu „î” în interiorul cuvintelor. Și mai mult se observă cum a evoluat limba noastră dacă citim vreun text scris în secolul al XIX-lea, mai ales dacă ne amintim că abia în 1862 limba română revine la alfabetul latin.
Avem obișnuința să acceptăm toate modificările ce au loc până ne naștem, iar pe parcursul vieții ignorăm orice noutăți legate de limbă sau chiar le sfidăm conștient. Iată că recent a apărut a treia ediție a Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM³), care conține peste 65 000 de articole redactate conform normelor oficiale în vigoare: cuvinte noi, alte forme și sensuri pentru cele care au existat până acum, plurale, derivări și conjugări diferite etc.
Astăzi deja este greșit să spui/scrii „ecleruri”, deoarece pluralul cuvântului „ecler” a fost modificat în „eclere” și e singura variantă acceptată. Și „croasanți” este greșit, la fel ca „aziluri” sau „aragazuri”.
În plus, DOOM³ a „eliberat” o mulțime de cuvinte (în special englezisme) de cratime. Nu mai scriem „non-stop”, ci „nonstop” și nici „on-line”, ci „online”. Cuvintele care au ultima literă „y” deja se declină fără cratimă: hobbyuri, sprayul, displayurile, Uruguayul.
Folosește caseta de căutare de pe site-ul doom.lingv.ro și cu timpul vei învăța noile forme. Pentru profesioniștii în domeniu – profesori de română, jurnaliști, comunicatori, scriitori, corectori, editori ș.a. – recomand citirea tuturor secțiunilor teoretice din DOOM³, în special a „Studiului introductiv”. Foarte utile sunt Îndreptarul ortografic, ortoepic și de punctuație, care este de neînlocuit în privința semnelor de punctuație, și Ghidul practic al Departamentului de limba română din Direcția Generală de Traduceri a Comisiei Europene, care combină peste 10 surse cu autori cu renume. Nu uitați că ultimele două nu conțin modificările din DOOM³!
Notă: în Republica Moldova, normele ortografice ale scrierii lui „â” și „sunt” în grafia limbii române au devenit obligatorii pentru instituțiile de învățământ în anul 2016.
Cratima și blancul
Cratima dă bătăi de cap tuturor românilor, indiferent pe care mal al Prutului trăiesc. Cred că fiecare dintre noi cândva s-a oprit din a scrie o frază pentru a cugeta dacă următorul cuvânt se scrie cu cratimă sau fără ori legat sau despărțit.
Pentru a ieși din acest impas, sugerez să cauți pe Google, de exemplu, „mii sau mi-i” ori „nu mai sau numai”. Vei găsi explicații și exemple care te vor ajuta pe viitor.
Pe scurt, de obicei, cratima în astfel de cazuri înlocuiește minimum o vocală omisă (mi-i = îmi îi), iar cuvântul ce se scrie legat are sinonime (mii = zece sute, numai = doar).
Aici vreau să adaug precizări în legătură cu „mi-i dor”, care este specific scrierii din Basarabia.
Deși inclusiv în surse din România am găsit că „mi-i dor” poate fi echivalentul pentru mai tradiționalul „mi-e dor”, pot să lămuresc de ce nu sunt de acord cu prima variantă. „Mi” nu vine de la „mie”, ci de la „îmi”, iar „-i” reprezintă „îi”. Deci „mi-i dor” nu poate însemna „mie îi dor”, deoarece nu are sens. Iată de ce varianta corectă este „mi-e dor”, adică „îmi e (este) dor”.
Exemplu pentru „mi-i”: „Când mi-i (îmi îi) întorci?” [cu referire la banii împrumutați].
Foarte des observ scriindu-se „link-ul”, „pro-european” sau „mini-serie”.
Derivarea în limba română, de regulă, se face fără cratimă. Excepții sunt cuvintele străine la care ultima literă se citește altfel decât conform alfabetului nostru sau substantivele comune: show-uri, site-ul, anti-Rusia, pro-UE, Bruxelles-ul. În rest, vom scrie: linkul, proeuropean, miniserie, antiincendiu.
Fă! Nu fă!
Dacă „fă” este corect, atunci „nu fă” este greșit, deoarece în unele cazuri imperativul negativ se construiește cu infinitivul verbului, deci vom spune și vom scrie „nu face”. La fel e „nu aduce”, „nu zice”, „nu fi”.
Vreai să beai un ceai?
Încă o greșeală tipic basarabeană. Formele de prezent la persoana a II-a singular pentru verbele „a vrea” și „a bea” sunt „vrei” și, respectiv, „bei”. „Vreai” și „beai” sunt conjugările la imperfect, persoana a II-a, singular. Totodată, ceaiul ca băutură nu se numără. Cantitatea acestei băuturi se măsoară în numărul de cești sau în volumul ceainicului.
Deci, vrei să bei o ceașcă de ceai?
Și dacă tot am atins verbul „a vrea”, atunci află că nu există forma conjugată „vroiam”, ci doar „vream”, care tot la imperfect este, persoana I, indiferent de număr. Poți spune și „voiam” la aceeași conjugare pentru verbul „a voi”.
Alte conjugări greșite
„O să ploaie”, „urmează să absolvesc liceul”, „dă-mi să copii conspectul” sau „mi-ar place” conțin conjugări inexistente în limba română. Corect e să spunem „o să plouă”, „să absolv”, „să copiez” și „mi-ar plăcea”.
Consultă mai des DOOM³ pentru cele mai noi forme ale cuvintelor și pentru unele conjugări și declinări, iar dexonline.ro pentru definiții și paradigme.
Vise sau visuri?
Probabil că mulți știu că ambele forme de plural pentru „vis” sunt corecte, însă nu e ca în cazul pluralului cuvântului „suvenir”. Putem cumpăra suveniruri sau suvenire, dar nu putem avea visuri în timpul somnului, și nici vise cu ochii deschiși.
O prietenă de-a mea
Din motiv că este varianta prescurtată a „o prietenă dintre ale mele”, se spune corect „o prietenă de-ale mele”, iar dacă ai o singură prietenă, vei spune cu articol hotărât: „Prietena mea”. Căci doar nu spunem „un tată de-al meu”, ci „tatăl meu”.
Ce ți-a cadonat Moș Crăciun?
Verbul „a cadona” nu există în limba română. În schimb, putem folosi „a dărui” sau „a face un cadou”.
Diverse
Studiile se finalizează, nu se finisează, întrebarea o punem ori o adresăm, nu o dăm, plecăm în Italia, la Veneția, nu la Italia, în Veneția, chiar dacă biletele costă mult, nu costă scump și ne îndrăgostim de cineva, nu în cineva.
