De la semnarea Declarației de Independență au trecut 33 de ani, o treime de secol în care Republica Moldova a încercat să-și contureze viitorul. În această perioadă relativ scurtă, țara noastră a fost martoră la zeci de evenimente importante și definitorii pentru ea. Unele pozitive, altele mai puțin, astăzi vom analiza care au fost cele mai memorabile dintre ele.
1991 – Semnarea Declarației de Independență
Pe 27 august 1991, odată cu semnarea Declarației de Independență de către 278 de deputați de la Chișinău, a început o nouă filă în istoria Republicii Moldova. Semnarea actului a proclamat independența și suveranitatea țării noastre, subliniind totodată angajamentul Republicii Moldova față de construirea unei societăți democratice. La câteva ore de la semnarea declarației, independența Republicii Moldova a fost recunoscută de către România.
1992 – Recunoașterea internațională și războiul moldo-rus de pe Nistru
La un an de la declararea independenței, Republica Moldova a fost recunoscută la nivel internațional, devenind membră a Organizației Națiunilor Unite (ONU). Tot atunci, țara noastră a fost nevoită să se implice în războiul moldo-rus de pe Nistru, luptând cu armata rusă și autoritățile nerecunoscute de la Tiraspol.
Deși au existat tensiuni între Chișinău și separatiștii din stânga Nistrului încă din anul 1990, războiul a început oficial în martie 1992.
Luptele s-au încheiat pe 21 iulie 1992, iar războiul s-a transformat de facto într-un conflict înghețat. În urma sa, sute de moldoveni de pe ambele maluri ale Nistrului au fost uciși. Astăzi, Federația Rusă continuă să își mențină ilegal armata în regiune, încălcând neutralitatea Republicii Moldova de 32 de ani.
1993 – Introducerea Leului moldovenesc
După proclamarea independenței, Republica Moldova nu avea o monedă proprie, deși era în proces de creare a acesteia. Ca măsură temporară, în iunie 1992 a fost introdus în circulație cuponul moldovenesc, iar pe 29 noiembrie 1993, acesta a fost înlocuit cu leul. Leul a devenit singurul mijloc legal de plată pe 2 decembrie 1993.
1994 – Primele alegeri democratice și votarea Constituției Republicii Moldova
Pe 27 februarie 1994, în Republica Moldova au fost organizate primele alegeri democratice. În premieră, au fost aleși proporțional 104 deputați. Majoritatea parlamentară a fost de orientare pro-rusă. Aceasta a votat varianta finală a Constituției Republicii Moldova, oferind totodată un statut special localităților populate în special de găgăuzi.
Constituția a fost votată la 29 iulie 1994. Opiniile despre conținutul actului suprem al țării sunt și până astăzi împărțite. Spre exemplu, în formularea inițială nu era stipulată limba română, lucru care a fost modificat abia în anul 2023, în baza unei decizii a Curții Constituționale care făcea trimitere la Declarația de Independență a țării.
1995 – Aderarea la Consiliul Europei și cea mai mare grevă a studenților
Pe 13 iulie 1995, Republica Moldova a devenit membră a Consiliului Europei (CE), fiind prima țară din spațiul post-sovietic care a obținut acest statut. Odată cu aderarea, Republica Moldova a devenit membră la mai multe acorduri și convenții, semnând inclusiv Convenția Europeană privind Drepturile Omului. De facto, primii pași către aderarea la CE Moldova i-a făcut în anul 1992, atunci când a solicitat o invitație.
În primăvara anului 1995, Moldova a cunoscut cea mai mare grevă a studenților din scurta sa istorie. Protestele, care au durat două luni, au fost generate de o inițiativă a deputaților privind introducerea în sistemul de învățământ a cursurilor de Limbă și Literatură Moldovenească și Istoria Moldovei, astfel încercându-se subminarea limbii române. Într-un final, autoritățile au fost nevoite să satisfacă cerințele protestatarilor.
1996 – Un nou președinte și demisia Guvernului
După alegerile prezidențiale din 1996, Republica Moldova a avut un nou președinte – Petru Lucinschi. La scurt timp, Guvernul Sangheli și-a anunțat demisia, după patru ani și jumătate de prezență continuă la putere.
1997 – Pensii achitate în orez și semnarea unui memorandum la Moscova
Într-un articol postat de Radio Europa Liberă, făcând trimitere la Ziarul „Flux”, se povestește despre situația economică dezastroasă din acei ani. Drept rezultat, oamenii alegeau să părăsească țara.
Economia Republicii Moldova din anul 1997 reprezenta numai o treime din ce era în 1989, fiind la nivelul anului 1966. Restanțele la pensii și salarii însumau peste 150 de milioane de dolari, în timp ce Moldova, dependentă de livrările de energie din Rusia, datora Gazpromului 570 de milioane de dolari.
Radio Europa Liberă, citând din Ziarul „Flux”
Un eveniment răsunător al anului 1997 a fost semnarea la Moscova, la 8 mai, a „Memorandumului privind principiile de normalizare a relațiilor dintre Republica Moldova și Transnistria”. Anterior, fostul președinte, Mircea Snegur, a refuzat semnarea documentului, calificându-l drept „o cedare a Chișinăului în fața grupului separatist”.
1998 – Alianța pentru Democrație și Reforme și prăbușirea leului moldovenesc
Pe 22 martie 1998, în Republica Moldova au avut loc din nou alegeri parlamentare. În urma lor, Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM) a obținut 40 de mandate, dar nu a reușit să formeze o majoritate guvernamentală. În schimb, la guvernare au venit mai multe partide care se declarau a fi pro-europene. Ele au format Alianța pentru Democrație și Reforme (ADR).
În luna august, pe fundalul situației economice șubrede de la Chișinău, a avut loc și devalorizarea rublei rusești. Atunci, economia Republicii Moldova era dependentă de Federația Rusă, iar primele consecințe moldovenii le-au simțit la o lună distanță.
A urmat și o criză energetică. Autoritățile nerecunoscute de la Tiraspol au stopat asigurarea cu energie de la Centrala de la Cuciurgan, motivând că guvernul de la Chișinău nu poate plăti pentru consum. Criza energetică a dus la deconectarea curentului, în medie, câte 18 ore pe zi la sat și 6-8 ore la oraș, transmite Radio Europa Liberă.
1999 – 10 județe și un referendum privind crearea unui stat prezidențial
În urma unei legi votate cu un an mai devreme, în anul 1999, cele 40 de raioane s-au transformat în 10 județe, plus UTA Găgăuzia și municipiul Chișinău. Peste câțiva ani, reforma urma să fie anulată de comuniști.
Făcând abstracție de la criza politică și economică de la Chișinău, în 1999 urmau să se desfășoare alegerile locale. Alături de ele, președintele de atunci, Petru Lucinschi, a decis să organizeze și un referendum privind crearea unui stat prezidențial. Potrivit rezultatelor, majoritatea cetățenilor a votat pentru introducerea unei astfel de forme de guvernare. Cu toate acestea, Parlamentul a declarat referendumul ca fiind nul.
2000 – Criza economică și planurile Rusiei
Radio Europa Liberă, făcând trimitere la relatările presei din acea perioadă, evidențiază o amplă criză economică, care a dus la emigrarea în masă a cetățenilor. Din cauză că moldovenii încercau masiv să redobândească cetățenia română, autoritățile au suspendat temporar activitatea secției Arhivei Naționale care elibera certificatele de stare civilă necesare pentru redobândirea cetățeniei.
În primăvara acelui an, Gazprom a suspendat livrările de gaze către Republica Moldova, lucru care a afectat și întreprinderile ce furnizau curent și apă. Radio Europa Liberă notează că, în acea vreme, țara noastră plătea cel mai mare preț la gaz dintre țările CSI.
În luna iunie, președintele rus Vladimir Putin a vizitat Moldova. Atunci, pentru a „rezolva” conflictul transnistrean, Moscova încerca să impună Republicii Moldova federalizarea. DW menționează că documentul privind federalizarea urma să ofere așa-numitei Transnistrii și Găgăuziei dreptul de a bloca proiectele de lege care ar dezavantaja regiunile, iar garant al respectării acestuia trebuia să fie armata rusă, care urma să staționeze în stânga Nistrului încă 20 de ani.
În iulie 2000, pe fundalul fostului referendum nereușit al lui Lucinschi din 1999, deputații au votat modificări constituționale care prevedeau ca președintele să nu fie ales prin vot direct de către populație, ci de către Parlament.
2001 – Începutul unei noi ere comuniste
Pe 25 februarie 2001 au avut loc alegeri parlamentare. Acestea au fost câștigate de Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM), care a obținut 71 de mandate. La scurt timp, comuniștii l-au votat pe Vladimir Voronin în calitate de președinte al țării.
După preluarea puterii, comuniștii au inițiat o serie de măsuri simbolice și politice, precum reinstalarea monumentelor lui Lenin sau introducerea în școli a disciplinei obligatorii „Limba rusă”. Radio Europa Liberă, făcând trimitere la presa vremii, menționează că în primul an de guvernare, comuniștii au bătătorit drumul la Moscova, unde aveau un tip de discurs, iar când mergeau în capitalele europene, făceau declarații integraționiste.
2002 – Studenții, din nou în stradă
Anul 2002 a început în Moldova cu proteste masive împotriva introducerii obligativității de a studia limba rusă. Manifestațiile studenților și profesorilor au căpătat amploare după ce guvernul a decis înlocuirea disciplinei „Istoria românilor” cu „Istoria Moldovei”.
Radio Europa Liberă scrie că, la început, manifestanții au protestat împotriva rusificării, ca ulterior să ceară demisia conducerii țării. Dascălii cereau și majorarea salariilor, achitarea restanțelor și aprovizionarea școlilor cu căldură, manuale și materiale didactice.
Pe 26 februarie, ministrul învățământului, Ilie Vancea, și-a anulat ordinul privind introducerea limbii ruse ca disciplină obligatorie, urmând să fie demis de președintele Voronin. În aceeași zi, protestatarii au ajuns și la televiziunea națională, unde menționau că a fost instituită cenzura. Conducerea țării acuza protestatarii de jocuri politice și chiar a retras imunitatea deputaților Partidului Popular Creștin Democrat (PPCD).
Radio Europa Liberă precizează că la televiziunea națională exista un comitet de grevă căruia i s-au alăturat peste 400 de angajați. Jurnaliștii au semnat o rezoluție prin care cereau respectarea libertății de exprimare și a pluralismului de opinii. De asemenea, solicitau ridicarea interdicțiilor impuse de autorități la folosirea unor cuvinte precum „român”, „Basarabia”, „regim totalitar”, „deportări” și „foamete”.
În timpul protestelor, politicianul Iurie Roșca a afirmat că vicepreședintele PPCD, Vlad Cubreacov, a fost răpit. Peste câțiva ani, oamenii legii au constatat că „răpirea” a fost de fapt o înscenare.
În aprilie, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a recomandat Chișinăului să renunțe la inițiativele ce au declanșat protestele și să continue reformele democratice. Comuniștii au îndeplinit cerințele parțial, nedorind să renunțe la „istoria Moldovei”. Ba mai mult, pe 12 iunie a fost interzisă folosirea termenului „limbă și literatură română” în actele oficiale.
2003 – Federalizarea se „amână”, deci Putin se întoarce la Moscova
La începutul anilor 2000, subiectul federalizării Republicii Moldova apărea tot mai des în presa de la Chișinău. Astfel, în anul 2003, Moscova ne-a propus să semnăm „Planul Kozak”. Publicarea acestei propuneri a stârnit proteste masive la Chișinău, iar Vladimir Voronin, cel care susținea inițial federalizarea, era acuzat că ar reprezenta interesele Rusiei.
Semnarea memorandumului era planificată pentru 25 noiembrie, iar la acest eveniment urma să asiste inclusiv președintele Rusiei. Totuși, cu o zi înainte de semnare, președintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, s-a răzgândit. Lui Vladimir Putin nu i-a rămas decât să își anuleze zborul spre Chișinău.
Tot în 2003, trupa O-Zone a lansat una dintre cele mai populare piese din istoria Republicii Moldova – „Dragostea din tei”.
2004 – Deschiderea către Occident și primul recensământ al populației
După „eșecul” cu memorandumul, relația Republicii Moldova cu Rusia s-a răcit, iar Chișinăul părea să fie un pic mai deschis către Occident. Acest lucru a fost sporit și de faptul că România a devenit membră a Alianței Nord-Atlantice. La 25 iunie, Republica Moldova este vizitată de secretarul american al apărării, Donald Rumsfeld. Acesta a discutat cu Vladimir Voronin despre soluționarea conflictului transnistrean.
Pe 8 iulie, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului condamnă Rusia și Republica Moldova în cazul „grupului Ilașcu”, persoane reținute ilegal de regimul de la Tiraspol. De facto, această hotărâre constata că Federația Rusă a contribuit militar și politic la crearea regimului separatist transnistrean și continua să-l susțină, transmite Radio Europa Liberă, citând BBC Chișinău. Peste câteva zile, Tiraspolul a dispus desființarea școlilor românești din regiunea ocupată și trecerea la standarde rusești de instruire.
La 24 septembrie, secretarul general al Alianței Nord-Atlantice, Jaap de Hoop Scheffer, vizitează Republica Moldova. Acesta a declarat că este nevoie de implicarea comunității internaționale pentru soluționarea cât mai rapidă a conflictului transnistrean.
În luna octombrie, pe teritoriul Republicii Moldova a avut loc primul recensământ al populației.
2005 – Primul ambasador al UE la Chișinău
În primăvara lui 2005, moldovenii oferă din nou comuniștilor o majoritate parlamentară, respectiv Vladimir Voronin primește din partea deputaților al doilea mandat de președinte.
Peste câteva luni, după ce Serafim Urechean a renunțat la mandatul de primar în schimbul celui de deputat, au avut loc alegeri și la Chișinău. Din cauza prezenței slabe la vot, capitala Republicii Moldova a stat fără primar până în luna decembrie, când conducerea primăriei a fost preluată de primarul general interimar Vasile Ursu.
Totodată, pe 6 octombrie 2005, Comisia Europeană a deschis un nou oficiu în Republica Moldova, iar Cesare de Montis a devenit primul ambasador al UE la Chișinău. Anterior, Moldova devenise prima țară dintre statele membre ale CSI care a semnat cu UE un plan de acțiuni.
În același an, Republica Moldova a debutat la Eurovision cu trupa Zdob și Zdub. Melodia „Boonika bate doba” a obținut locul doi în semifinală și locul șase în finală.
2006 – Embargoul rus și dublarea prețului la gaz
În 2006, Kremlinul intensifică restricțiile la importul de carne, fructe și legume din Republica Moldova, acestea ocolind totodată regiunea transnistreană. La sfârșitul lunii martie, Moscova impune, pentru prima dată, embargo pe vinurile moldovenești. Pe 1 ianuarie, Gazprom a anunțat sistarea livrărilor de gaze către Chișinău.
Deși a mers la Moscova, Vladimir Voronin nu a reușit să obțină înlăturarea embargourilor rusești sau gaz la prețul anterior. Într-un final, prețul gazului rusesc trimis moldovenilor este dublat.
La Chișinău, implementarea Planului de Acțiuni Republica Moldova-UE se mișca agale. Voronin chiar schimbă câțiva miniștri, deși presa vremii, citată de Radio Europa Liberă, menționa că de stagnarea procesului se făcea vinovat și președintele comunist. Acesta era acuzat că a făcut „primii pași spre integrarea europeană” schimbând cursul de istorie în școală.
Corupția, climatul investițional, libertatea mass-media și respectarea drepturilor omului erau restanțele evidențiate de Comisia Europeană după un an de aplicare a planului.
În același an, interpreta Cleopatra Stratan lansează hitul „Ghiță”. În curând, piesa urma să devină populară în mai multe țări, iar tânăra cântăreață să apară de șase ori în Cartea Recordurilor Guinness.
2007 – Criza vizelor românești și Chirtoacă în fruntea Chișinăului
La începutul anului 2007, România a aderat la UE. Acest lucru a complicat circulația moldovenilor în Europa, cunoscută drept criza vizelor românești. Încercând să rezolve problema, președintele român Traian Băsescu a vizitat Chișinăul pe 16 ianuarie, obținând promisiunea deschiderii a două noi consulate. Totuși, aceste planuri au fost ulterior abandonate, iar Voronin a menționat că „acum se lucrează pentru a face accesibile vizele europene”.
Pe 3 iunie 2007, în Republica Moldova s-au desfășurat alegerile locale. În urma lor, comuniștii au acumulat 34,32 %. Radio Europa Liberă menționează că, în urma scrutinului, în două treimi din consiliile raionale s-au constituit coaliții necomuniste. Totodată, „cireașa de pe tortul opoziției” au fost rezultatele alegerilor de la Chișinău, unde în fruntea primăriei a fost ales liberalul Dorin Chirtoacă.
În primele zile ale anului 2007, consilierii municipali din Chișinău au aprobat vânzarea posturilor municipale de radio și televiziune, însă presa anticomunistă susținea că acestea au fost de fapt partajate între comuniști și creștin-democrați. Decizia a fost criticată de ambasadele internaționale, care au atras atenția asupra limitării libertății de exprimare. Mai târziu, s-a aflat că Vladimir Plahotniuc a preluat controlul asupra mai multor rețele media, consolidându-și monopolul pe piața națională de publicitate.
2008 – Cel mai longeviv guvern își dă (parțial) demisia. 200 kg de heroină în fața Președinție
După 7 ani consecutivi de guvernare, premierul Vasile Tarlev își dă demisia. Prim-ministră devine Zinaida Grecianîi. Guvernul ei păstrează o bună parte din foștii miniștri.
La o zi după demisia lui Tarlev, în centru Chișinăului, chiar lângă Președinție, oamenii legii au capturat 200 kg de heroină. La acea vreme, aceasta era cea mai mare captură de droguri din istoria Republicii Moldova.
Anul 2008 a fost memorat și pentru un șir de privatizări dubioase, inclusiv hotelul Codru și Stadionul Republican. Fostul ministru al economiei și comerțului, Igor Dodon, a fost acuzat de faptul că ar fi oferit hotelul oligarhului Vladimir Plahotniuc la un preț de nimic.
2009 – „Revoluția Twitter” și apusul epocii comuniste
La începutul anului 2009, într-un accident rutier, se stinge din viață cunoscutul poet Grigore Vieru. Câteva luni mai târziu, urmau să aibă loc alegerile parlamentare. În cadrul lor, comuniștii au obținut din nou majoritatea. Totuși, încă din perioada preelectorală, opoziția a acuzat guvernarea lui Voronin de pregătirea unei „falsificări masive” a rezultatelor. Respectiv, după anunțarea rezultatelor, au început proteste.
Pe 6 aprilie, mii de oameni, mobilizați inclusiv prin rețelele de socializare și SMS-uri, au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva presupuselor fraude electorale. Protestatarii au scandat lozinci anticomuniste și au cerut organizarea de alegeri anticipate. Pe 7 aprilie, protestele au degenerat în violențe, cu atacuri asupra clădirilor Președinției și Parlamentului. Au fost aruncate pietre, edificiile au fost vandalizate, iar unii protestatari au reușit să intre în interior. În urma manifestațiilor a dispărut și actul original al Declarației de Independență.
Autoritățile au răspuns prin represalii, iar mai mulți protestatari au fost reținuți și supuși abuzurilor. Peste 700 de persoane au fost închise în comisariatele de poliție, majoritatea fiind bătute. Cel puțin o persoană a fost ucisă.
Comunitatea internațională a condamnat dur acțiunile autorităților moldovenești, iar sub presiunea opiniei publice, președintele Voronin a anunțat amnistierea tinerilor arestați și încetarea urmăririi penale împotriva lor. Inclusiv până astăzi, niciun oficial de rang înalt nu a răspuns pentru abuzurile comise.
Deși protestele nu au dus la invalidarea rezultatelor scrutinului, acestea au afectat semnificativ imaginea comuniștilor în societate. După două încercări nereușite a deputaților de a numi un nou șef de stat, parlamentul de la Chișinău a fost dizolvat și au fost anunțate alegeri anticipate. Între timp, PCRM este părăsit de fostul comunist Marian Lupu.
Alegerile anticipate au avut loc pe 29 iulie. Deși PCRM a obținut cel mai mare scor, partidele de opoziție formează Alianța pentru Integrare Europeană și preiau puterea. Vladimir Voronin își dă demisia și este înlocuit de președintele interimar Mihai Ghimpu.
2010 – Alianța lui Plahotniuc?
Potrivit prevederilor legale din acei ani, președintele țării trebuia să fie ales de 61 de deputați. Astfel, noua alianță de la Chișinău s-a pomenit în situația comuniștilor de acum câteva luni. Deși avea o majoritate parlamentară, nu deținea numărul necesar de deputați.
În toamnă, încercând să evite alegerile parlamentare din cauza incapacității de a vota un președinte, Alianța a organizat un referendum care prevedea ca șeful statului să fie ales de cetățeni. Din cauza participării reduse la vot, acesta nu a fost valid, deci au urmat alegeri repetate.
La 12 ianuarie 2010, au fost demarate negocierile privind Acordul de Asociere cu UE, iar la 15 iulie, cele care priveau liberalizarea regimului de vize. Alianța, care se declara pro-europeană, se bucura de o încredere mai mare din partea instituțiilor internaționale, deci urmau investiții străine.
Printre altele, în spațiul public a apărut și numele lui Vladimir Plahotniuc, acesta demarând o campanie activă de promovare a imaginii sale. Atunci, citat de Radio Europa Liberă, fostul consilier al lui Voronin, Sergiu Mocanu, a lansat o serie de acuzații la adresa oligarhului. Acesta susținea că, de facto, Plahotniuc ar fi cel care conduce Republica Moldova din umbră, catalogându-l totodată drept „arhitectul Alianței”. Oligarhul a negat acuzațiile.
Pe 28 noiembrie au avut loc, din nou, alegeri parlamentare. Comuniștii au rămas în opoziție, iar liderii celorlalte partide au format o nouă alianță. Astfel, Vlad Filat și-a păstrat fotoliul de prim-ministru, Marian Lupu a fost ales speaker al Parlamentului și a preluat interimatul funcției de președinte al țării, iar Vladimir Plahotniuc a devenit prim-vicepreședinte al Parlamentului.
2011 – Atacuri raider și vizita lui Joe Biden în Moldova
În 2011 Republica Moldova s-a confruntat cu un val de atacuri raider asupra mai multor bănci, astfel fiind puse în umbră reformele în domeniul justiției și aspirațiile europene. Ziarul de Gardă menționa în 2011 că beneficiarii atacurilor ar fi fost Veaceslav Platon și Vlad Plahotniuc. Ambii afaceriști au negat acuzațiile.
În același ani, relațiile dintre partidele alianței păreau tot mai tensionate. Se evidenția o confruntare dintre Vlad Filat și Vlad Plahotniuc, cunoscută și ca „războiul Vlazilor”.
Printre noutățile mai puțin negative se numără vizitele mai multor oficiali de rang înalt în Moldova. Printre aceștia se numărau vicepreședintele Statelor Unite, Joe Biden, vicepreședintele Comisiei Europene, Catherine Ashton, comisarii europeni Herman Van Rompuy și Cecilia Malmstrom. Presa occidentală numea Republica Moldova „povestea de succes” și „noua speranță din regiune”, transmite Agora.
Apropo, și în acest an am avut alegeri. De această dată, locale. Partidele Alianței au obținut majoritatea mandatelor de consilieri raionali. PLDM a câștigat cel mai mare număr de primari din țară, întrecând inclusiv comuniștii. La Chișinău, Dorin Chirtoacă câștigă un nou mandat în fața comunistului Igor Dodon.
2012 – Moldova are președinte și mai puțini comuniști (chiar dacă nu au fost alegeri parlamentare)
În primăvara anului 2012, după trei ani de interimate, parlamentul votează un președinte. Acesta devine Nicolae Timofti. Alegerea sa a fost posibilă datorită voturilor lui Igor Dodon, Zinaida Greceanîi și Veronica Abramciuc, foști deputați comuniști, proaspăt ieșiți din rândurile PCRM.
În august 2012, cancelara germană Angela Merkel a efectuat o vizită la Chișinău, fiind prima vizită oficială a unui cancelar german în Republica Moldova de la proclamarea independenței. În același an, Moldova este vizitată și de președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, dar și de președintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE) Jean-Claude Mignon.
Pe 16 mai, se stinge din viață Primadona Operei Naționale, Maria Bieșu.
În vara aceluiași an, comuniștii mai pierd câțiva deputați, inclusiv pe Ion Ceban și Sergiu Sîrbu. În următorii ani, fenomenul „traseismului politic” urma să capete o amploare tot mai mare.
2013 – Demiterea Guvernului Filat și privatizarea aeroportului
În 23 decembrie 2012, în rezervația „Pădurea Domnească”, a avut loc o vânătoare ilegală care a dus la rănirea gravă a omului de afaceri Sorin Paciu, care a decedat două zile mai târziu. Incidentul a fost cunoscut publicului abia pe 6 ianuarie 2013.
Radio Europa Liberă menționează că tăinuirea unui omor la care au participat judecători, procurori, funcționari publici și oameni de afaceri au provocat un cutremur politic soldat cu demiterea guvernului.
În primăvara lui 2013, guvernul condus de Vlad Filat a fost demis. Liderul PLDM a anunțat că părăsește Alianța, acuzând că un oligarh din coaliție „vrea să cumpere țara”, transmite DW. La scurt timp, Iurie Leancă a fost investit ca premier.
Între timp, a izbucnit un nou scandal. Din cauza gestionării defectuoase a creditelor, Banca de Economii (BEM) a înregistrat pierderi de aproape 300 de milioane de lei. În august 2013, statul a pierdut pachetul majoritar de acțiuni la BEM, reducându-și participația de la 56 % la 33 %. Acțiunile au fost cumpărate de o companie asociată cu oligarhul Ilan Șor. În aceeași lună, Aeroportul Internațional Chișinău a fost privatizat, iar beneficiarul său a fost din nou Ilan Șor.
În același an, din cauza apropierii noastre de UE, Rusia interzice importul de vinuri moldovenești, motivând o așa-zisă „calitate nesatisfăcătoare” a produselor.
La 5 decembrie 2013, colindatul în ceată bărbătească a fost inclus în lista patrimoniului cultural, protejat de UNESCO. Dosarul privind înscrierea acestui obicei în patrimoniul UNESCO a fost elaborat în comun cu specialiști din România.
Tot în anul 2013, ministra educație Maia Sandu a introdus un șir de măsuri anti-plagiere la examenele de bac, inclusiv camerele de supraveghere. Acestea au redus radical copiatul și mita care se oferea până atunci la examene. În același an, au fost publicate primelor articole pe portalul #diez.💙
2014 – Jaful secolului și semnarea Acordului de Asociere cu UE
Anul 2014 a început cu vești bune pentru Republica Moldova. Pe 28 aprilie, Parlamentul European a votat liberalizarea regimului de vize pentru cetățenii moldoveni. Până în anul 2024, 2 544 152 de moldoveni au beneficiat de regimul de vize, călătorind în UE de 15 837 794 de ori.
Peste câteva luni, prim-ministrul Iurie Leancă semnează la Bruxelles Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană. Alături de noi, Acorduri de Asociere au semnat Ucraina și Georgia. Actul era un prim pas important în procesul nostru de aderare la UE.
În sfârșitul aceluiași an, cetățenii Republicii Moldova urmau să asiste la unul dintre cele mai mari scandaluri din istoria țării – furtul miliardului. Mai exact, timp de doi ani, din conturile a trei bănci moldovenești a fost sustras aproximativ un miliard de dolari.
Nici autoritățile și nici guvernarea nu au știut despre fraudă până când în conturi au rămas doar zerouri. Sau cel puțin asta ne-au spun funcționarii publici, politicienii și alte persoane responsabile. Ulterior mai multe instituții internaționale, interne, dar și presa au început să investigheze cazul miliardului furat, scrie Agora. În anul 2023, Ilan Șor a fost condamnat în absență la 15 ani de închisoare într-un dosar care viza dispariția banilor.
Pe 30 noiembrie au loc alegeri parlamentare. Până la sfârșitul anului, noii deputați nu au reușit să formeze o alianță majoritară. Pe 10 decembrie, Guvernul Leancă și-a dat demisia.
2015 – Plahotniuc se vrea prim-ministru
Anul 2015 a început cu investirea guvernului Chiril Gaburici, votat de PD, PLDM și PCRM. Acesta a rezistat doar trei luni. În primăvară, încep proteste masive privind „furtul miliardului”. În vară, din cauza banilor „dispăruți”, partenerii externi sistează finanțarea Republicii Moldova.
Pe 30 iulie este investit Guvernul Streleț. Acesta urma să fie demis pe 29 octombrie prin moțiune de cenzură. Între timp, protestele nu încetează. Oamenii aduc corturi în fața guvernului, iar protestatarilor pro-europeni li s-au alăturat și persoane cu viziuni pro-ruse.
Pe 15 octombrie, Vlad Filat a rămas fără imunitate și a fost reținut. Un an mai târziu, el a fost condamnat la închisoare. Filat a menționat atunci că, în spatele reținerii sale, ar sta Vlad Plahotniuc.
La 21 decembrie 2015, 14 deputați comuniști, în frunte cu președinta fracțiunii parlamentare a PCRM, Violeta Ivanov, au anunțat într-o conferință de presă că părăsesc Partidul Comuniștilor. În final, ei s-au alăturat PDM, partid în fruntea căruia urma să apară Plahotniuc. Vladimir Voronin a anunțat ulterior că deputații transfugi au primit „5 milioane de euro” și „în fiecare lună plicuri” pentru a părăsi PCRM.
Spre sfârșitul anului, democrații i-au propus lui Nicolae Timofti să-l desemneze pe Vladimir Plahotniuc pentru funcția de prim-ministru. Președintele, chiar dacă ar fi fost amenințat cu dosare penale, s-a opus democraților și l-a înaintat pe Ion Sturza.
2016 – Un nou guvern și un nou președinte
În ianuarie, la Chișinău a fost votat, în miez de noapte, Guvernul Filip. Aprobată în 30 de minute, această echipă guvernamentală a fost marcată de proteste care căpătau din nou amploare. În martie, Curtea Constituțională a decis că președintele țării trebuie să fie ales prin vot direct de popor, considerând ilegale modificările Constituționale din anul 2000. Acest lucru însemna că, în toamnă, cetățenii puteau să-și aleagă direct un șef al statului.
Alegerile prezidențiale au avut loc pe 30 octombrie și 13 noiembrie 2016. Marea bătălie s-a dat între Maia Sandu, reprezentanta PAS, și socialistul Igor Dodon. Cu câteva zile înainte de desfășurarea primului tur, democratul Marian Lupu și-a anunțat retragerea din cursa electorală, într-o conferință de presă alături de Vlad Plahotniuc. Lupu a menționat că se retrage „în favoarea” Maiei Sandu, încercând astfel să o discrediteze.
„Susținerea lui Plahotniuc și promovarea mea în holdingul lui de presă nu are decât scopul de a mă compromite. Însă cetățenii vor înțelege ce stă în spatele acestui joc murdar. Vor înțelege că și Plahotniuc, și Lupu sunt niște lași.
Maia Sandu
Într-un final, alegerile au fost câștigate de Igor Dodon cu 52,11 %.
În același an, trupa Carla’s Dreams a lansat hitul „Sub pielea mea”, iar covorul tradițional al României și Moldovei a fost inclus în patrimoniul UNESCO.
2017 – În aprilie ninge și se adoptă votul mixt
Anul 2017 s-a remarcat prin ninsorile abundente din 20 și 21 aprilie. Ele au provocat prăbușirea a zeci de mii de arbori, deconectarea de la energie electrică a sute de localități și două jertfe umane.
La 20 iulie 2017, în Moldova a fost introdus votul mixt, indiferent de mesajele de îngrijorare, transmise de societatea civilă, dar și de comunitatea internațională. Inițiativa a fost susținută de democrații lui Plohotniuc, deputații socialiști și grupul popular-europenilor. DW menționa atunci că sistemul mixt este avantajos pentru partidele cu mulți bani, adică PDM și PSRM.
Pe 6 decembrie, mărțișorul este introdus în patrimoniul UNESCO.
2018 – Expulzarea ilegală a profesorilor turci
Prezentând retrospectiva anului, DW menționează că după nenumăratele gafe și promisiuni neîndeplinite, relația Republica Moldova cu UE s-a răcit în 2018 considerabil. Astfel, unul dintre cele mai memorabile evenimente ale anului a fost înlăturarea abuzivă a lui Andrei Năstase din fruntea Primăriei Municipiului Chișinău, pe care a câștigat-o în fața lui Ion Ceban.
O altă lovitură în procesele democratice de la Chișinău a fost expulzarea ilegală a șapte profesori turci din Moldova. Aceștia, acuzați de terorism, au fost trimiși cu un avion rusesc în Turcia, unde urmau să fie persecutați. Acest act a fost condamnat internațional pentru încălcarea drepturilor omului și a dus la o condamnare a Moldovei de către CtEDO.
2019 – Fuga oligarhilor
Anul 2019 a început cu alegeri parlamentare. Desfășurate în baza sistemului mixt, acestea au oferit socialiștilor 35 de mandate, democraților – 30, Blocului electoral „ACUM Platforma DA și PAS” – condus de Maia Sandu și Andrei Năstase – 26 și Partidului „Șor” – șapte.
Până în vară, noile fracțiuni nu au reușit să numească un Guvern. Pe 7 iunie 2019, Curtea Constituțională a decis că președintele Igor Dodon este obligat să dizolve Parlamentul până la sfârșitul zilei. A doua zi, socialiștii și Blocul electoral „ACUM” au făcut o înțelegere temporară și au votat Guvernul Maiei Sandu.
Curtea Constituțională a declarat neconstituțională desemnarea Maiei Sandu în funcția de prim-ministră, provocând o criză politică de scurtă durată. Guvernul Filip a refuzat inițial să predea puterea. În cele din urmă, democrații au anunțat că se retrag de la guvernare, iar Vlad Plahotniuc și Ilan Șor au fugit din țară. Parlamentul a aprobat o declarație prin care constata uzurparea puterii în stat de către fosta guvernare.
Peste câteva luni, deputații socialiști s-au „răzgândit” și, alături de democrați, au demis Guvernul Sandu, numind prim-ministru pe Ion Chicu. În toamna lui 2019, au avut loc alegeri locale, iar fostul socialist Ion Ceban a devenit primar al municipiului Chișinău.
Tot în 2019, un grup de savanți de la Universitatea Tehnică din Moldova a primit din partea UE un milion de euro pentru descoperirea unei substanțe unice în lume. Este vorba de aerogalnitul – un material inorganic care are proprietatea de a atrage și în același timp de a respinge apa. De asemenea, Tatiana Țîbuleac a câștigat Premiul Uniunii Europene pentru Literatură pentru romanul „Grădina de sticlă”.
2020 – Maia Sandu devine președintă
În primăvara lui 2020, în Republica Moldova a fost confirmat primul caz de COVID-19. Peste câteva zile a fost înregistrat și primul deces, iar situația a devenit tot mai gravă. Pentru prima oară în istoria țării, a fost instituită stare de urgență pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Autoritățile nu au reușit să gestioneze eficient criza pandemică, făcând frecvent mai multe acțiuni și declarații controversate.
În toamnă, au loc alegeri prezidențiale. În turul doi, Maia Sandu îl câștigă detașat pe Igor Dodon și devine prima femeie președintă din istoria țării. În diasporă, politiciana este votată de un număr record de cetățeni. Maia Sandu promite dizolvarea cât mai rapidă a Parlamentului.
2021 – PAS câștigă o majoritate electorală
În primăvară, președinta Maia Sandu primește undă verde pentru dizolvarea Parlamentului, deci alegerile parlamentare anticipate sunt organizate pe 11 iulie. PAS câștigă 63 de fotolii în noul Legislativ, având majoritatea.
Din primăvară, pe teritoriul țării se desfășoară o amplă campanie de vaccinare împotriva COVID-19. Virusul îl omoară pe renumitul scriitor Nicolae Dabija.
Țara noastră urmează să fie vizitată de mai mulți oficiali ai statelor europene.
Pe 27 august, Vladimir Zelenski, Klaus Iohannis și Andrzej Duda vin la Chișinău. În anii precedenți, liderii statelor europene „ocoleau” Republica Moldova la capitolul vizite.
2022 – Invazia rusă din Ucraina
Anul 2022 a fost unul dintre cei mai tragici ani din istoria Republicii Moldova. La 24 februarie 2022, Federația Rusă a atacat Ucraina, omorând mii de civili și distrugând sute de localități. Consecințele războiului s-au răsfrânt imediat și asupra noastră. Moldova a declarat stare de urgență, iar sute de ucraineni refugiați au trecut granița în Republica Moldova.
Bombardamentele ruse din Ucraina au afectat și alimentarea Republicii Moldova cu energie electrică. De asemenea, oficialii au declarat că țara noastră trece prin cea mai amplă criză energetică de la independență încoace. Gazprom, singurul furnizor de gaze naturale pentru Republica Moldova la acel moment, a amenințat Chișinăul că ar putea rezilia în orice moment acordul de livrare a gazelor.
Între timp, Maia Sandu anunță că a cerut aderarea Republicii Moldova la UE, peste câteva luni urmând să primim statutul de țară candidată la aderarea în UE. La sfârșit de an, cămașa cu altiță a fost inclusă în patrimoniul cultural imaterial UNESCO.
🔴 BREAKING
— UNESCO 🏛️ #Education #Sciences #Culture 🇺🇳 (@UNESCO) December 1, 2022
New inscription on the #IntangibleHeritage List: The art of the traditional blouse with embroidery on the shoulder (altiţă) — an element of cultural identity in #Romania 🇷🇴 & the Republic of #Moldova 🇲🇩.
Bravo! 👏
ℹ️ https://t.co/n5nd2IfvLJ #LivingHeritage pic.twitter.com/xl4ENMpL2i
2023 – Moldova, tot mai aproape de UE
În primăvara anului 2023, Parlamentul a votat în lectură finală modificarea sintagmei „limba moldovenească” din Constituție în „limba română”. În luna mai, președinta Maia Sandu a invitat cetățenii la Adunarea Națională „Moldova Europeană”, unde au participat aproximativ 80 000 de persoane.
Pe 1 iunie, țara noastră găzduiește Summitul Comunității Politice Europene, unul dintre cele mai importante evenimente de nivel internațional care s-au desfășurat vreodată în Moldova. Evenimentul a reunit 48 de președinți, prim-miniștri și înalți oficiali.
Pe 14 decembrie 2023, Consiliul European a aprobat începerea negocierilor de aderare cu Republica Moldova și Ucraina la UE.
Printre altele, în acel an au apărut mai multe filme moldovenești, precum „Varvara” și „Tunete”, au avut loc alegeri locale, iar Aeroportul Internațional Chișinău a revenit în gestiunea statului. De asemenea, pentru fanii fotbalului, Moldova a învins Polonia cu scorul de 3-2.
2024 – Referendumul privind aderarea la UE
Deși anul 2024 încă nu s-a încheiat, în acest an s-au desfășurat un șir de evenimente importante pentru țara noastră, iar altele urmează să se întâmple. La începutul acestei veri, a decedat cunoscutul prozator Spiridon Vangheli. Tot în acest an, Moldova a obținut un număr record de medalii la Jocurile Olimpice. De asemenea, în toamnă, urmează să se desfășoare Referendumul privind aderarea la UE.
Dacă ne-a scăpat ceva important, te rugăm să ne scrii în comentarii.
