Cum îi explici copilului tău de clasa întâi despre felul în care e organizat procesul la școală

Ajungând în mediul școlar, lucrurile nu vor mai fi niciodată la fel ca în grădiniță. Psihologa Doina Cucu spune că din acest moment copiii încep mult mai des să își folosească imaginația când trebuie să facă față situațiilor noi, învață să transforme o sarcină plictisitoare într-un joc și învăță să rămână motivați chiar dacă nu reușesc din prima încercare.

Adaptarea – de ce este dificilă și cum poate fi gestionată

Una dintre cele mai mari probleme cu care se poate confrunta un copil când vine la școală este adaptarea, mai ales în primele zile. Pentru majoritatea este dificil să se adapteze, deoarece sunt în jurul unor persoane necunoscute și pot depune eforturi mari pentru a evita să atragă atenția asupra lor.

Potrivit specialiștilor, dificultăți în adaptare pot apărea din mai multe motive:
# influențe ereditare care predispun o persoană la timiditate;
# atașament mai mare între părinte și copil, ceea ce poate face separarea dificilă;
# abilități sociale mai slabe, care îngreunează integrarea în grupuri noi;
# critici frecvente din partea părinților, fraților sau altor adulți, care pot submina încrederea în sine a copilului.

Adaptarea cu succes la școală este esențială atât pentru dezvoltarea psihosocială, cât și pentru performanțele educaționale ale copilului. Copiii care se adaptează bine la școală în primii ani au tendința de a avea un succes școlar mai mare, o stimă de sine ridicată, relații mai bune cu colegii și un risc redus de abandon școlar.

Doina Cucu

Potrivit psihologei, rolul părinților în această perioadă de tranziție este crucial. Părinții trebuie să fie echilibrați, consecvenți și receptivi, oferind copiilor un mediu sigur în care aceștia să învețe să-și gestioneze emoțiile și să devină mai încrezători.

Părinții anxioși, pe de altă parte, pot împiedica adaptarea copilului la școală. Pentru a gestiona această anxietate, pot adopta o abordare calmă și încurajatoare folosind întrebări și afirmații pozitive, cum ar fi:
# „Ce trebuie să faci ca să fii gata pentru mâine de școală?”;
# „Știu că îți faci griji cu privire la întâlnirea cu noii tăi colegi și cu doamna învățătoare. Te bucuri să știi că eu te voi aștepta în curtea școlii?”;
# „Ești grozav pentru că mă ajuți”;
# „Care a fost cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat   azi?”.

De fiecare dată când părintele începe să se îngrijoreze, specialista recomandă să se oprească și să respire profund, apoi să-și scuture mâinile pentru a se elibera de acea frică.

Este important ca părinții să-și gestioneze propriile temeri și să evite criticile excesive asupra comportamentului copilului, deoarece acestea pot crea anxietate determinându-l să renunțe ușor la sarcinile școlare și să manifeste emoții negative, cum ar fi furia sau frustrarea.

Cum se poate implica învățătorul

Copilul care vine în clasa întâi, în primul rând își schimbă statutul, deoarece el devine elev. Activitatea de bază ce a avut-o la grădiniță a fost jocul, iar la școală apare o schimbare. Jocul nu dispare, dar capătă o altă formă, deoarece are alte obiective.

Adaptarea la școală e diferită după durată de timp și impact pentru fiecare copil, iar învățătorul trebuie să aibă o abordare individuală pentru fiecare. Adriana Bujag este profesoară de clasele primare la un liceu din capitală. Când copiii vin în clasa I, învățătoarea alege să discute cu copiii subiecte interesante, să le explice diferența dintre grădiniță și școală și să organizeze pauze atractive. Astfel, aceștia trec mai ușor prin perioada de adaptare.

Fricile tipice ale copiilor față de școală, de relaționare cu un colectiv nou, de eșec sunt variabile ca timp, dar temporare. Ele pot fi învinse prin discuție, convingere, colaborare și cooperare. Găsirea soluțiilor eficiente pentru problemele identificate va bucura atât copilul, familia, cât și învățătorul. Respectarea programului zilnic, jocurile de rol și cele interactive sunt eficiente pentru a-l ajuta.

Adriana Bujag

Învățătoarea subliniază importanța comunicării cu elevii pentru a le inspira încredere în școală și cadrele didactice.

Feedbackul pozitiv și constructiv și oferirea unei aprecieri a efortului copilului va duce la crearea mediului de susținere din școală. Elevul ar trebui să dorească să învețe nu din frică, nu din competiția cu colegul, dar pentru sine, pentru a ști, a cunoaște și a aplica în viață.

Adriana Bujag

Pentru a-i ajuta pe copii să se simtă bine la școală, Adriana Bujac spune că mereu se străduiește să zâmbească, să comunice pe un ton prietenos, empatic, înțelegător. Integrează glumele „cu gust de copilărie”, care condimentează și îndulcesc relația cu copiii. Organizează jocuri educaționale pentru a face învățarea mai distractivă și interactivă, folosește materiale ilustrative, tehnologii, alege împreună cu elevii săi proiectele educaționale (eTwinning) și organizează lecții ce sunt bazate pe experimente, care ar soluționa o problemă. Uneori creează activități comune de grup pentru integrare, chiar și cu participarea părinților.

Importanța comunicării dintre părinți și copii

Fiecare copil se adaptează într-un ritm diferit. Din acest motiv, strategiile nu pot funcționa pentru toți la fel. Adriana Bujag spune că prezența unui program în familie, bine stabilit și respectat, va fi un suport pentru o adaptare mai ușoară la școală. De exemplu, respectarea regimului zilei și a duratei de somn sunt o condiție a integrării ușoare.

Dacă acasă se explică foarte calm, cu răbdare respectarea unor anumite reguli, limite, norme, se va integra mai ușor la școală. Familia nu ar trebui să amenințe copilul, că dacă începe școala, se va termina joaca. Școala nu e o sperietoare pentru copii, dar e acel loc frumos și drag care adună copiii pentru a învăța o mulțime de lucruri noi.

Adriana Bujag

Învățătoarea precizează că elevul are nevoie să fie ascultat de părinți, iar aceștia ar fi bine să se străduiască să-i înțeleagă emoțiile, preocupările, temerile și să-l ajute să facă față acestora.

„Cel mai important lucru este să îți simți și să îți cunoști copilul.” Experiența Nadinei

Din experiența sa de mamă de trei copiii, dintre care doi sunt elevi, Nadin povestește că rutina zilnică le-a fost descrisă foarte simplu: cursuri, o pauză lungă și un program prelungit în care își vor face temele pentru acasă.

Copiii mei erau foarte entuziasmați să meargă la școală. Erau nerăbdători să treacă la o etapă nouă, deși necunoscută, dar tentantă. La urma urmei, asta însemna că vor fi mai mari, mai responsabili, mai independenți, li se va permite mai mult, vor putea lua propriile decizii, vor fi într-un cerc mai mare de copii și, cel mai important, nu vor mai trebui să doarmă la prânz. Aceste lucruri le-au presupus fără ca eu să le spun și nu a fost nevoie să le explic, ci doar să le confirm.

În plus, înainte de a merge în clasa întâi, copiii nu intră prea mult în detalii, deoarece sunt entuziasmați că urmează ceva nou și că vor gusta din viața de adult, să zicem, mai mult decât la grădiniță. Cel puțin așa a fost cu copiii mei.

Nadin

Nadin crede că, prin abordarea naturală și lipsită de dramatism, părintele își sprijină copilul să devină școlar, fără a crea o agitație inutilă în jurul acestui subiect. Uneori nu copiii sunt cei care au nevoie de pregătire emoțională, ci părinții care își fac griji mai mult decât ar trebui și astfel își reflectă emoțiile asupra copiilor. Dânsa precizează că părinții trebuie să aibă mai multă încredere în picii lor și să îi lase să își vadă de viața lor în timpul și percepția proprie.

Cel mai important lucru este să îți simți și să îți cunoști copilul. Dacă nu manifestă anumite temeri, anxietăți, nesiguranțe, neîncredere, atunci nu este încă momentul să intervii spunându-i o mulțime de detalii și povești despre cum vor fi lucrurile.

Nadin

Nadin spune că și-a ajutat copiii să se adapteze mai ușor mediului școlar dându-le posibilitatea să se adapteze singuri, să încerce, să vadă cum e. Astfel, și-au putut forma propriile viziuni și percepții.

Rolul meu era să-i întreb cum a fost. Pe Pati (unul dintre copii) o întrebam ce i-a plăcut și ce nu i-a plăcut într-o zi. Îi ascult când îmi povestesc despre lecții, prieteni, învățători sau peripeții. Le dau dreptate când spun că e mai greu sau că nu reușesc să facă anumite teme și le facem împreună, dar totodată îi motivez să le facă singurei la școală. Îi îndemn să nu se rușineze să adreseze întrebări.

Nadin

Cel mai dificil după ce copiii încep școala a fost să îndeplinească temele cu ei, să îi ajute să învețe o poezie sau să povestească un text. E mai complicat, pentru că se întâmplă după orele de muncă.

Părinților care își vor duce pentru prima dată copilul în clasa întâi Nadin le sugerează să se streseze mai puțin, să aibă încredere mai mare în copiii lor, să nu le fie frică de această nouă etapă și să acționeze doar atunci când copilul are nevoie de ajutorul și sprijinul lor.

În plus, este important ca viitorul elev să își cunoască învățătoarea înainte de începerea anului școlar. Nadin îi îndeamnă pe părinți să aleagă o școală care au clase cu mai puțini copii și să acorde atenție și aspectului financiar. „Să fie o școală pe care părinții și-o pot permite. Să nu fie o discrepanță prea mare între veniturile părinților, astfel încât copilul să nu se simtă inferior față de ceilalți colegi.”

Recomandări pentru părinți

Psihologa Doina Cucu are câteva recomandări pentru copii.

# Evitați comparațiile negative cu frații, colegii sau prietenii mai încrezători.

# Ajutați-i pe copii să își construiască stima de sine.

# Pregătiți emoțional copilul pentru școală și întâlniri cu grupuri extinse de prieteni cu ajutorul unui specialist calificat.

# Oferiți cât mai mult sprijin. Faceți ca toate activitățile să fie amuzante.

# Nu etichetați niciodată copilul ca „iresponsabil”, nici măcar în minte.

# Oferiți-le ocazia de a reflecta asupra efectelor propriilor decizii, pentru că așa va dezvolta o judecată sănătoasă.

# Uneori, temele îi vor trezi copilului sentimente puternice pe care va trebui să îl ajutați să le gestioneze.

# Ține-ți copilul aproape, când își va face temele, nu îl trimiteți în camera lui.

#  Închideți toate dispozitivele electronice cât copilul lucrează.

# Conectați-vă cu copilul.

# Aveți încredere în copil.

# Creați un parteneriat între școală și familie.

# Încurajați inițiativele copilului, libertatea de exprimare, reformulările, umorul.

# Nu stabiliți relații la școală sau în familie care să se bazeze pe constrângere și teamă.

# Nu folosiți fraze care ar bloca creativitatea copiilor și ar putea avea un impact negativ asupra învățării și dezvoltării. Exemplu: „Așa ceva nu se poate, nu are cum să funcționeze”, „Cum poți să visezi la așa ceva?!”.

# Încurajați gândirea pozitivă și vorbirea pozitivă cu sine la copii. Vorbirea cu sine va ajuta copiii să se automotiveze, să se relaxeze sau să fie mai atenți la informațiile importante din mediu.

# Fiți atenți la comunicarea verbală, nonverbală și paraverbală cu copiii și la modul în care rezolvați conflictele care apar.

# Fiți atenți la recompensele pe care le oferiți copiilor. Între timp, ele pot diminua plăcerea de a desfășura o activitate.