Ce credeți că au în comun trei scaune din curtea școlii, un panou pe care este scrisă denumirea unei instituții de învățământ, o mașină de spălat și un buchet de flori (ca la ceilalți profesori) refuzat de directoarea unei instituții de învățământ? Toate vin să sporească o veche „tradiție” moldovenească și să mulțumească școlii și profesorilor pentru munca depusă timp de nouă sau 12 ani. Privite din alt unghi, tot ele vin să evidențieze sensibilitățile sistemului educațional moldovenesc – corupția și investițiile insuficiente pentru infrastructura școlilor.
La sfârșitul lunii mai am publicat un articol despre felul în care cadourile pot influența indirect profesorii și consecințele negative ale acestora. După numărul de comentarii pe care l-am adunat, în mare parte negative, mi-a fost lesne să înțeleg că acest subiect merită mai multă atenție și trebuie abordat din mai multe unghiuri. Deci astăzi vom discuta despre scuzele și consecințele cadourilor care „nu pot influența” – adică darurile oferite după finalizarea anului școlar.
„Cadourile de adio”, o practică comună pentru sistemul educațional moldovenesc
Ultimul sunet mereu a fost un eveniment memorabil. Sub steagul fluturat de vânt, în fața școlii, cu obrajii roșii și în cămăși albe, stau rânduri de elevi dornici să parcurgă ritualul de trecere în vacanța mare. Până a începe evenimentul, profesoara îi așază „pe fiecare la locul lui”. În rândul din față vin cei care au buchete de flori mai mari – așa, să-i vadă toți cât sunt de recunoscători.
Apoi urmează imnul: „Răsări-va o comoară / În adâncuri înfundată, / Un șirag de piatră rară / Pe moșie revărsată”.
Vorbește directorul. Vorbesc oaspeții: polițistul, medicul și, desigur, preotul. Se menționează despre faptul că toți au trecut în următoarea clasă, despre rezultatele obținute la olimpiada raională (verificată inclusiv de către un profesor din școală) și despre cei care se află, vorba clasicului, la ultimul lor ultim sunet – absolvenții.
Printre altele, o profesoară le aduce aminte celor din a XII-a, și tuturor de altfel, despre munca pe care o depun cadrele didactice, iar directorul, cu mult fast, prezintă tuturor cadoul pe care l-a lăsat clasa absolventă instituției de învățământ. Cineva începe a bate din palme, urmat și de mulțime. „Când vă veți întoarce peste ani în școală, veți ști că aceste scaune au fost oferite anume de voi”, zice o profesoară mai cu experiență.
Dacă darul din partea clasei absolvente nu este oferit la ultimul sunet, nu e o mare problemă, fiindcă urmează și balul de absolvire.
Nu știu în câte dintre fragmentele de mai sus v-ați regăsit și voi, totuși, cert este că în unele școli din Republica Moldova absolvenții trebuie să lase instituției un cadou de adio.
Am făcut și un sondaj pe rețelele noastre de socializare, unde am întrebat urmăritorii dacă au lăsat sau nu un cadou instituției lor de învățământ atunci când au absolvit-o. Din cele 208 răspunsuri, 58 % au fost afirmative. Printre exemplele de cadouri oferite instituției de învățământ, o parte dintre ele au un caracter simbolic. Spre exemplu, unii elevi au oferit școlii o fotografie cu ei, flori sau ciocolate.
De cealaltă parte, în unele instituții se oferă cadouri de adio mult mai costisitoare. Spre exemplu, într-un liceu din țară, după o ședință cu directoarea și câțiva părinți, un urmăritor ne-a spus că au procurat o mașină de spălat. Aceasta, aparent, ar fi fost necesară pentru a spăla draperiile din sala de festivități.
Printre cadourile curioase am mai putea evidenția trei scaune pentru curtea școlii, un covor roșu, o minicolecție de cărți, bani și vouchere, două costume naționale și scaune pentru sălile de clasă.
Motive și scuze
Vorbind la general, cadourile de adio (dar și celelalte) nu sunt neapărat o inițiativă a elevilor, ci mai degrabă o intervenție a părinților care treptat este transmisă și în subconștientul copiilor. Astfel de intervenții sunt destul de înrădăcinate în societatea noastră și se manifestă în diferite forme, inclusiv și după curtea școlii: o sticlă de vin oferită unui doctor sau o cutie de ciocolate lăsată doamnei de la primărie.
Pe lângă părinți, un alt factor indirect de influență sunt profesorii. Aici vorbesc anume despre evidențierea cadourilor oferite de absolvenți în anii precedenți sau „primul rând” de la ultimul sunet. Faptul că subiectul cadourilor este adesea scos în evidență într-un context pozitiv, nu doar că îl normalizează, dar și creează efectul de turmă. Foarte mulți dintre elevii și studenții care mi-au povestit despre cadourile oferite de ei menționează că fac acest lucru din motiv că „așa fac toți”.
Un alt argument venit să justifice corupția, dezvoltat într-o anumită măsură inclusiv de profesori, ține de faptul că școala te-a învățat 12 ani. Nu vreau în niciun fel să anulez sau să discreditez munca depusă de profesori și impactul pe care îl are școala asupra fiecărui elev în parte. Da, profesorii depun mult efort și suflet, profesorii pot educa și, mai ales, crea un nou sistem de valori în subconștiința elevilor. Pe de altă parte, educarea și este meseria profesorului, iar calitatea învățământului din Republica Moldova, judecând după rapoartele PISA, nu prea bucură. Aceleași rapoarte arată că 44,4 % dintre elevii din Moldova nu se simt siguri în sălile de studii din instituția lor de învățământ, lucru care pune sub semn de întrebare inclusiv mulțumescul oral acordat unei instituții după cei nouă ani de învățământ obligatoriu pe care ți i-a pus la dispoziție statul.
Un al treilea argument al cadourilor de adio ar fi că elevii vor să lase o amintire școlii. Totuși, mașina de spălat și scaunele din clasă denotă mai degrabă un management prost al instituției și investiții insuficiente sau incorecte în educație, dar nu o amintire pozitivă. Amintirea, din câte cunoașteți cu toții, nu are un caracter material. Ea se află în inima elevilor și profesorilor, nu prezintă riscuri și se dezvoltă timp de 12 ani având la bază relații sănătoase și momente frumoase pentru toate părțile implicate.
Consecințe
Dacă dăm la o parte prevederile legale, unii dintre voi s-ar putea gândi că aceste cadouri de adio nu pot fi percepute neapărat drept mită. Or, spre deosebire de cele oferite pe parcursul anului, aceste cadouri nu mai influențează nimic. De facto, lucrurile stau puțin altfel, iar încercările de a RESPECTA LEGEA pot avea uneori consecințe negative pentru părinți și elevi.
În primul rând, presiunea socială la care sunt supuși îi face pe părinți ofere bani, chiar dacă în mod normal nu ar dori să îi ofere. Dacă nu ar face-o, riscă să fie judecați de ceilalți părinți și să fie scoși în evidență într-un context negativ. Acest lucru este destul de dureros și neplăcut, deci mai ușor este să te supui majorității. Astfel, scuza „nu vrei, nu da”, nu este valabilă mereu.
În localitățile din mediul rural, unde există o singură instituție de învățământ și oamenii se cunosc între ei, neconformarea ar putea avea un efect de lungă durată și nu se va rezuma doar la ultimele zile de școală: „Cui îi trebuie vorbă în sat?”. Mai ușor e deja „să fii în rând cu lumea”. De asemenea, unii părinți pot avea copii și în clasele mai mici, deci cu siguranță nu vor ca ei să fie discriminați din cauza câtorva sute de lei.
Ultimul cadou poate influența și conexiunile ulterioare ale elevului cu școala. Acesta ar putea să nu fie invitat la un eveniment la care sunt chemați de obicei foștii absolvenți, să nu primească o scrisoare de recomandare echidistantă sau să obțină cu greu, spre exemplu, foaia matricolă.
Totuși, consecințele și mai grave ale acestui fenomen sunt, de facto, normalizarea corupției în ochii elevului. Vrea el sau nu vrea, la cei 19 ani deja și-a învățat lecția: învățământul gratuit costă, iar funcționarul public, într-un fel sau altul, trebuie achitat în plus pentru munca pe care o depune. Cu această lecție va urma o universitate, va obține o profesie și peste câțiva ani va ajunge polițist, medic, avocat sau profesor.
Eu nu știu cine a scris curriculumul acestei lecții. Probabil sărăcia, condiția istorică, mentalitatea, atitudinea noastră indiferentă sau dorința de a căuta o cale mai ușoară și de moment. Totuși, obținând un 10 la însușirea ei nu observăm cum ne asumă zeci de note negative la celelalte lecții.
Linia națională anticorupție – 080055555.
