Ce înseamnă „discuții pentru oameni mari”? Probabil, adulții se referă la conversații pe care le consideră a fi potrivite doar pentru ei, pentru că abordează subiecte complexe și personale, cum ar fi politică, economie, iubire sau sex. Ar fi teme pe care refuză să le discute cu copiii lor, deoarece consideră că acestea necesită maturitate intelectuală și emoțională pentru a fi înțelese.
Dacă despre aceste subiecte nu se vorbește în copilărie, când ar fi momentul potrivit? Evitarea lor ar putea lăsa copiii nepregătiți pentru a face față provocărilor și situațiilor care urmează odată cu creșterea lor. Specialiștii recomandă discuțiile cu copiii pe anumite subiecte care par a fi doar pentru adulți, dar folosind un limbaj simplu, cu exemple adaptate vârstei.
„«Nu pune mâna!» nu va ajuta, ci doar îi va atrage atenția”
Când vorbim despre educația sexuală?
Deseori, adulții se sperie de cuvântul „sex” și le este frică de momentul în care trebuie să discute cu copilul lor despre acest subiect. Galina Leșco, directoarea Centrului de Resurse în servicii de sănătate prietenoase tinerilor „Neovita”, spune că uneori maturii cred că educația sexuală se referă doar la actul sexual în sine, dar, de fapt, este vorba în primul rând despre nevoile de dezvoltare ale copilului.
Chiar din primii ani de viață, copiii ar trebui să fie informați despre toate părțile corpului.
Este important ca pe lângă mânuță și picioruș părinții să le spună și despre organele genitale. Noi le zicem tuturor părților corpului după denumirea lor anatomică, dar organelor genitale le atribuim nume de floră și faună. Când părintele o să îi spună copilului că are «păsărică» și «cucușor», iar altor părți «mână», «picior», o să-i atragă atenție. Acestea trebuie integrate în corpul uman ca toate celelalte pentru a nu-i îndrepta atenția pe sexualitate.
Galina Lesco
Specialista lămurește că în momentul în care copilul își atinge involuntar sau din interes organele genitale, părintele nu ar trebui să îi atragă atenția, ci să i-o distragă: „Fraza «nu pune mâna» nu va ajuta, ci doar îi va focusa atenția în acel loc”.
Marele interes al copiilor față de lumea din jur apare la vârsta de cinci ani. Este perioada în care copiii pun multe întrebări, una dintre ele fiind de unde au apărut. Galina Leșco afirmă că părinții ar trebui să evite miturile clasice despre berze și varză și, atunci când picii întreabă de unde au apărut, să le spună adevărul într-un mod adecvat vârstei și nivelului lor de înțelegere.
Întrebările copiilor nu au o conotație sexuală, cum ne-am gândi noi. Ei vor să cunoască lumea. Dacă le răspundem adecvat, atenția lor nu se va îndrepta spre sexualizare.
Galina Lesco
Totodată, specialista spune că, pe la vârsta de patru-cinci ani, copiii încep să-și contureze granițele propriului corp. Apare sentimentul de jenă, de aceea copiii trebuie să știe că nimeni nu are voie să le atingă părțile corpului de sub lenjerie. „Dacă va fi victima unui astfel de abuz, va înțelege că ceva nu este corect și va apela la ajutor. La noi, majoritatea copiilor nu percep actele de violență sexuală și nu-și înțeleg granițele corporale.”
Ajungând la pubertate, părinții trebuie să discute cu copiii lor despre schimbările care au loc în corpul lor: cum se dezvoltă, de ce se dezvoltă, cum apare o sarcină, cum te poți proteja de o sarcină și de infecții cu transmitere sexuală.
Dacă adolescentul nu va fi informat de părinți, o va face din surse neclare și își va crea un tablou al lumii care este departe de realitate. Astfel, va fi mult mai expus la riscuri. De aceea, de îndată ce părinții încep să observe primele semne ale pubertății, trebuie să le vorbească.
Galina Lesco
„Să vorbim deschis și pozitiv despre diversitate”
Când vorbim despre iubire și identitatea de gen?
Se spune că primii fiori ai dragostei se simt încă în copilărie. Vă mai aduceți aminte de primele momente în care ați ținut de mână persoana care vă plăcea? Sau când i-ați dat o îmbrățișare? Sau un pupic? Acestea sunt primele noastre experiențe de apropiere și afecțiune cu cei din jur.
Între trei și cinci ani – asta e vârsta potrivită la care adulții pot vorbi cu copiii despre iubire. Deja picii pot înțelege concepte simple despre prietenie, iubirea familială și iubirea romantică. Pe măsură ce cresc, aceste discuții pot deveni mai detaliate și complexe, dar adaptate la nivelul lor de înțelegere și dezvoltare.
Iubirea este în primul rând despre diversitate, fiindcă noi suntem cei care ne alegem partenerii. De aceea, este un subiect important care trebuie discutat cu copiii, căci astfel se încurajează atitudini de acceptare și respect. Psihologa Iulia Buzenco zice că adulții ar trebui să vorbească deschis și pozitiv despre diversitate și să corecteze stereotipurile și prejudecățile.
Psihologa spune că la vârsta de trei-cinci ani preșcolarii pot învăța despre diversitatea familiei, că în unele familii sunt doi tați sau două mame. Cei cu vârsta cuprinsă între șase și 10 ani pot învăța despre orientarea sexuală și identitatea de gen într-un mod mai detaliat. Astfel, vor înțelege că oamenii pot avea sentimente de iubire pentru persoane de același sex sau de sex opus și că unele persoane pot simți că genul lor nu se potrivește cu sexul lor biologic. Cu preadolescenții și adolescenții (11-18 ani) discuțiile pot deveni mai complexe și profunde. Acestea vor include aspecte legate de sexualitate, relații sănătoase și respect pentru diversitatea identităților de gen și orientările sexuale.
Copiii trebuie să își exprime confuzia și sentimentele și să ofere clarificări folosind un limbaj adecvat vârstei lor. Este important să știe că oamenii pot avea opinii diferite și că este esențial să respecte diversitatea de perspective, dar și să își dezvolte propriile valori bazate pe respect și acceptare.
Iulia Buzenco
„Din lipsă de comunicare apar stereotipuri despre persoanele cu dizabilități”
Când vorbim despre incluziune?
Acceptarea diversității vorbește, de fapt, despre crearea unui mediu în care fiecare persoană se simte acceptată, respectată și capabilă să participe pe deplin în orice activitate socială. Cel puțin o dată copiii se pot întreba: „De ce în societate sunt oameni deosebiți, care se mișcă, aud, văd sau comunică diferit de ceilalți?”. Victoria Boțan, specialistă în relații publice la Asociația „MOTIVAȚIE” din Moldova, spune că în acest caz părintele este responsabil să nu mascheze problemele, să nu amâne explicațiile sau să îi răspundă că nu știe. „Din lipsă de comunicare apar stereotipuri despre persoanele cu dizabilități. Părinții trebuie să înțeleagă ce este dizabilitatea și să reacționeze adecvat. Acest fapt va influența pe viitor pozitiv comportamentul și gândirea copilului.”
Până a trece la explicații însă, părinții trebuie să aibă o atitudine pozitivă și de la egal la egal față de persoanele cu dizabilități sau cu afecțiuni. Aceștia trebuie să înțeleagă ce este dizabilitatea sau afecțiunea și să reacționeze adecvat, pentru că acest fapt va influența pozitiv pe viitor comportamentul și gândirea copilului.
Nu trebuie să vorbească despre asta ca fiind o boală, o rușine sau ca ceva interzis. Din contra, să le explice copiilor totul, așa cum este, dar cu vorbe simple și clare pentru el.
Victoria Boțan
Astfel, în cazul în care va fi martor la un comportament agresiv sau umilitor față de o persoană cu o afecțiune sau cu o dizabilitate, va fi deschis să ajute: „De exemplu, dacă la școală unii colegi vor să îi umilească pe copiii mai deosebiți, cu siguranță o să le ia apărarea și le va zice și celorlalți de ce nu este în regulă”.
Mai jos se regăsește și o broșură în care orice părinte ar putea afla cum să le comunice copiilor despre dizabilitate.
„Chiar și un copil de doi ani poate fi învățat să recunoască impactul negativ al unor acțiuni”
Când vorbim despre dependențe?
Dependențele sunt un alt subiect care trebuie abordat cu copiii încă de când sunt mici pentru a preveni comportamentele de risc a acestora. În acest fel, nu doar că își pot dezvolta abilități de luare a deciziilor, dar pot și conștientiza impactul negativ al acestor comportamente. Potrivit psihologei Anna Comendant, copiii au o predispunere spre adicții de la vârste mici, din momentul în care aceștia intră în contact cu gadgeturile pentru o perioadă mai lungă.
Conceptul de dependență trebuie explicat simplu și clar, deoarece un copil va înțelege care sunt efectele negative ale anumitor comportamente în funcție de modul în care părintele îi va explica și îl va ajuta să conștientizeze aceste efecte.
Chiar și un copil de doi ani poate fi învățat să recunoască impactul negativ al unor acțiuni, cum ar fi privitul excesiv la desene animate. Prin discuții calde și explicative putem ajuta copilul să înțeleagă legătura dintre comportamentul său și efectele negative, astfel încât să le poată recunoaște și evita în viitor.
Anna Comendant
Dacă e să ne referim la dependența de telefon sau de televizor, specialista spune că este important ca părintele să observe schimbările de comportament ale copilului său atunci când nu primește acces la gadget la o anumită oră. „Dacă devine neliniștit, furios, agresiv, agitat, cu inima bătând mai tare și transpirând, aceste reacții indică o posibilă dependență. Este esențial să explici copilului legătura dintre aceste simptome și dependență, arătându-i cum agitația și comportamentul negativ se reduc atunci când folosește dispozitivul dozat și cum se manifestă invers, când nu o primește. Acest proces de conștientizare ajută copilul să înțeleagă ce înseamnă dependența.”
Un alt tip de dependență la copii este cea de dulciuri. Din perspectivă psihologică, este esențial să se mențină un echilibru. Potrivit psihologei, părinții nu pot interzice complet copiilor consumul de zahăr într-o societate unde zahărul este omniprezent, dar pot oferi alternative mai sănătoase, cum ar fi fructele uscate.
Copiilor le este mai dificil să-și înțeleagă și să-și exprime emoțiile. În loc să vorbească despre ceea ce simt, ei recurg la dulciuri pentru confort temporar. Consumul acestora le oferă o doză rapidă de serotonină și cortizol, care îi ajută să se relaxeze și să proceseze inconștient stresuri din timpul zilei.
Anna Comendant
Pe măsură ce copiii ajung la preadolescență, este esențial ca părinții să le explice și despre dependențele de substanțe (alcool, fumat, droguri). În Republica Moldova în 2019, 16,3 % dintre adolescenții cu vârste cuprinse între 13 și 15 ani erau consumatori activi ai produselor de tutun și celor care conțin nicotină. Potrivit datelor din 2022, în Republica Moldova 25 % dintre adolescenți cu vârsta cuprinsă între 13 și 17 ani au folosit țigări electronice. Aceste date exemplifică gravitatea problemei, iar Anna Comendant sugerează adulților să vorbească despre pericole.
Dependențele apar adesea din curiozitate, din dorința de a se afirma sau ca urmare a presiunii grupului. Interacțiunea cu adolescenții devine mai dificilă, deoarece aceștia încep să se desprindă de părinți, iar comunicarea se realizează adesea prin intermediul prietenilor lor. De aceea, este recomandat să se cunoască cercul de cunoștințe al copilului.
Anna Comendant
„Nu remunerăm pentru note și pentru treburile casnice”
Când vorbim despre educație financiară?
Trecând de la un subiect la altul, ajungem și la banii de buzunar. Voi cum v-ați câștigat primii bănuți? Și pe ce i-ați cheltuit? Vă amintiți de emoțiile de mândrie pe care le-ați trăit atunci? Este important să le vorbim copiilor de mici despre educația financiară pentru ca aceștia să își poată gestiona responsabil banii pe parcursul vieții.
Psihologa Cezara Dilevschi este de părere că vârsta de patru-cinci ani este potrivită pentru a le explica picilor cunoștințe generale despre bani, cum au apărut și ce valoare au.
Este necesar să le explicăm copiilor că banii au valoare, nu sunt nici buni, nici răi, dar că îi obținem mereu în urma unui schimb. Cu cât serviciul tău este mai valoros, cu atât mai mulți bani poți primi.
Cezara Dilevsch
În același sens, psihologa atenționează că nu este bine ca părinții să-și remunereze copilul pentru note și pentru treburile casnice: „Acestea sunt obligațiunile lui și pentru asta nu achităm”.
Câteva metode de a-l încuraja să strângă primii bani este să-i stimulăm interesul față de lectură, pentru fiecare carte citită să fie remunerat. Cezara Dilevschi precizează că părinții trebuie să remunereze efortul copilului de a face ceva, și nu rezultatul. O altă metodă este să-i permitem copilului să achite produsele la magazin, iar restul să-l ia el. Tot aici psihologa sugerează părinților să nu le ofere copilului cardul bancar, din motiv că acesta „are o valoare abstractă”.
Specialista sugerează că banii de buzunar trebuie plafonați astfel încât copiii să-i cheltuiască moderat și rațional, ca să le ajungă până la următorul „salariu”. De asemenea, copiii ar trebui să aibă două pușculițe: una pentru nevoi și dorințe și una pentru economii.
Îi putem sugera că acei bani pe care îi pune în «economii» se vor dubla. Copilul învață să pună bani deoparte și astfel mai câștigă.
Cezara Dilevschi
La vârsta de șapte-opt ani, copilul poate avea și un jurnal de gestionare a banilor. Acest lucru îl va ajuta pe copil să își disciplineze propriile cheltuieli. Managementul defectuos al propriilor bani poate influența negativ comportamentul copilului, iar asta îi poate afecta fericirea când va fi adult. De mic, copilul trebuie să știe că cheltuiască banii pentru nevoi și doar apoi pentru dorințe. Cheltuim mai puțin decât câștigăm, iar economiile le punem deoparte ca ulterior să ne putem realiza dorința.
Psihologa spune ferm că: „În cazul în care copilul a agonisit bani pentru o jucărie scumpă, nu trebuie să-l împiedicăm să-și realizeze dorința”. În viziunea specialistei, copilul are dreptul de a-și cumpăra acel lucru pentru care a economisit și a respectat regulile stabilite cu părinții. Totodată, ea mai precizează că unele lucruri pot fi interzise copilului dacă acel bun nu este compatibil cu vârsta pe care o are. De exemplu, achiziționarea unui telefon scump la vârsta de opt ani este inacceptabilă, iar pe de altă parte, dacă își dorește o boxă pentru nevoile personale, atunci nu există niciun impediment de a-i interzice acel lucru.
Ca să nu existe conflicte între părinți și copil, este nevoie ca aceștia să stabilească de la început ce este permis și ce nu. „Chiar și când îi dăm copilului bani de buzunar, stabilim condiții și limite clare, iar dacă banii se epuizează, îi dăm strict pentru drum,” spune Cezara Dilevschi.
„Să începem cu elemente care au relevanță pentru viața lor de zi cu zi”
Când vorbim despre politică?
De cele mai multe ori, politica este un subiect despre care părinții nu discută deloc sau foarte puțin cu copiii lor. Totuși, adulților nu ar trebui să le fie frică să abordeze aceste teme cu picii lor, căci astfel cei mici devin cetățeni informați și implicați. Un lucru important este adaptarea subiectelor la nivelul de înțelegere al copilului.
În acest sens, toate întrebările copiilor ar trebui să fie încurajate și tratate cu seriozitate, iar părinții ar trebui să fie obiectivi și să prezinte multiple perspective pentru a încuraja gândirea critică. Profesoara de istorie și de educație civică Lucia Dima spune că acest lucru poate fi realizat prin oferirea de exemple din viața reală sau prin povești.
La vârsta de trei-cinci ani, copiii pot învăța despre comunitate și despre ce înseamnă să respecți o regulă. Prin povești și jocuri simple părinții le pot vorbi despre importanța cooperării, a respectului pentru ceilalți și a regulilor.
Între șase și nouă ani, copiii încep să înțeleagă mai bine lumea din jurul lor. Din acest motiv, ei sunt pregătiți să discute despre rolul liderilor, precum primarul sau președintele, și despre dreptate și corectitudine. De la 10 la 12 ani, adolescenții sunt capabili să înțeleagă concepte abstracte și complexe. Ei ar putea înțelege ce înseamnă o perioadă de alegeri, ce este un partid politic și cu ce problemele sociale se confruntă un stat. Este vârsta la care trebuie să li se explice importanța votului și modalitățile prin care diferite politici pot afecta comunitățile.
Începând cu vârsta de 13 ani, adolescenții sunt pregătiți pentru a purta discuții despre ideologii politice, drepturile omului, politica internațională și problemele de actualitate. Încurajând gândirea critică și dezbaterile, aceștia își formează propriile opinii informate.
Când le explicăm copiilor concepte politice, este important să începem cu elemente de bază care sunt ușor de înțeles și care au relevanță pentru viața lor de zi cu zi.
Lucia Dima
Conceptele pe care trebuie să le cunoască copiii de mici, în opinia profesoarei, sunt:
# reguli și legi – sunt importante pentru a menține ordinea și siguranța în societate, la fel cum există reguli în casă sau la școală, în comunitate;
# comunitate și guvernare – oamenii trăiesc împreună în comunități și există lider care ajută la luarea deciziilor importante pentru toți;
# alegeri și vot – oamenii își aleg liderii prin vot, iar exemple simple ar fi alegerea unui lider de clasă, la tabără, în grupul de prieteni;
# drepturi și responsabilități – drepturile fundamentale pe care le are fiecare persoană și responsabilitățile pe care le avem față de ceilalți și față de comunitate;
# justiție și corectitudine – importanța tratării tuturor oamenilor în mod egal.
„Vor ajuta să facă din comunitatea noastră un loc mai bun și mai frumos”
Când vorbim despre responsabilitate și implicare civică?
Continuând cu aceeași notă, un alt aspect important care se educă la copii de când sunt mici este responsabilizarea și implicarea civică. Lucia Dima spune că este important ca picii să știe că „implicându-se în societate vor ajuta să facă din comunitatea noastră un loc mai bun și mai frumos pentru toată lumea”.
Discuțiile pot începe la vârsta de trei ani, când părinții își învață copiii să strângă jucăriile și să se împartă cu acestea. De la șase ani, se pot implica în acțiuni de curățenie, astfel învățând ce înseamnă responsabilitatea față de comunitate. Începând cu vârsta de 10 ani, preadolescenții pot face voluntariat și pot participa la alegeri, votând liderul de clasă. De la 13 ani, adolescenții se pot implica mai activ în comunitatea lor și pot participa chiar la dezbateri. Prin dezbateri, aceștia vor învăța să își expună părerile mai clar, să le asculte pe a altora și să gândească critic.
De 1 iunie, te îndemnăm să-l inviți pe copilul tău la masa mare. Ce subiect ai discuta prima oară?
Surse pentru fotografii
Foto 1: nativia.ro
Foto 2: X/SW Survival Guide
Foto 3: Andrew Ebrahim
Foto 4: Stutterstock
Foto 5: #diez
Foto 6: #diez
Foto 7: Dmytro Zinkevych/Shutterstock
