Poezie sau proză? În ultima perioadă, observăm cum rafturile librăriilor și ale bibliotecilor se umplu cu cărți scrise de ai noștri, de moldoveni, iar asta ne bucură. Unii dintre ei sunt cunoscuți în lumea literaturii, alții – mai puțin. Astfel, prin intermediul proiectului „Printre rânduri”, #diez își dorește să cultive și să promoveze lectura, iar odată cu ea să descopere scriitorii și scriitoarele din Republica Moldova. În cele ce urmează, o vom cunoaște pe Daniela Gligor, o tânără care în anul 2023 a publicat primul său volum de versuri – „Cioburi de Noi”. Ne-a relatat despre poezia din viața ei, despre ce a motivat-o să scrie și despre viitorul ei în domeniul literaturii.
Daniela își descrie personalitatea prin trei cuvinte – fluture, creație și vis. Spune că fluturii i se asociază cu fericirea, ceea ce înseamnă că se consideră un om fericit. Actul de creație o transformă în prizoniera libertății, aceasta fiind o valoare deosebit de importantă în viața sa. Mai mult decât atât, este o visătoare, fiind mereu ghidată de afirmația lui Eleanor Roosevelt: „Viitorul aparține celor care cred în frumusețea visurilor lor”.
„Poezia a devenit un adevărat remediu pentru mine”
Poezia a fost mereu o prezență firească în viața Danielei. Primele versuri le-a scris în 2015, în anii de liceu, din dorința de evadare și de exprimare creativă. Toate gândurile și le înșira într-un jurnal secret și scria oriunde o „lovea” inspirația. „Recunosc, a luat locul celei mai fidele prietene, căreia îi dezvăluiam secretele naive ale copilăriei și care mă însoțea în toate călătoriile. Prin poezie intru în dialog cu trăirile lăuntrice. În consecință, versurile pe care le scriu devin cea mai bună modalitate de exteriorizare. Poezia e drogul meu. Îmbib penița în propriul suflet și las emoțiile să evadeze.”
Tânăra spune că poezia a fost cea care a „salvat-o”. La propriu. În momentul în care era cât pe ce să piardă un om drag, a înțeles că trebuie să scrie și să nu se oprească în niciun caz. „O făceam pentru a depăși durerea sufletească, care, de altfel, ajunsese la cote maxime. Poezia a devenit un adevărat remediu pentru mine. Am conștientizat că versurile ar putea fi mai mult decât un strigăt al sufletului. Ele te pot motiva să continui indiferent de circumstanțe și să nu renunți niciodată, chiar dacă simți că totul se prăbușește.”
„În cazul meu, dragostea a fost un joc de alb și negru”
Ceea ce o inspiră este dragostea în toate formele ei. „Acest sentiment sublim are o forță nebănuită asupra ființei umane, luând pe aripi frumosul și înveșnicindu-l în prezenturi absolute. În cazul meu, dragostea a fost un joc de alb și negru, cu urcușuri și coborâșuri, cu eșecuri și victorii. Ploaia, dorul, lacrima, timpul – acestea sunt doar câteva dintre motivele literare, care au dat viață versurilor mele.”
Așa a apărut volumul de poezii „Cioburi de Noi”. Cartea înseamnă un melanj de culoare și vulnerabilitate, amintiri și lecții de viață. „Poezia mea este despre puterea inimaginabilă de a valsa într-un ritm cu destinul și de a transforma cuvântul într-un pansament blând pentru cicatricile sufletului. Cioburile sunt fărâme din inimă care m-au inspirat să creez, dezamăgiri care au devenit impulsuri și vise care s-au materializat.”
Poezia trebuie simțită, nu înțeleasă. Totuși, pentru a transmite cititorului «acel ceva» care să atingă coardele inimii, ai nevoie și de un strop de talent. Susțin ideea că talentul nerealizat este o povară pentru posesor, îndeosebi dacă acest talent aparține unui om de creație.
Daniela Gligor
„Mi-am dorit să-mi creionez personalitatea”
Spre surprinderea ei, procesul de publicare a fost unul simplu. Daniela spune că a simțit o susținere imensă din partea echipei editoriale, ceea ce a motivat-o să se dedice în totalitate acestei colaborări. „Fără îndoială, mi-am dorit ca produsul în sine să devină unul perfect, să îmi creioneze personalitatea și să transmită un mesaj puternic dincolo de cuvinte. Am îngrijit cu meticulozitate fiecare titlu, vers, simbol vizual și semn de punctuație, pentru că atunci când faci ceva din toată inima, fiecare detaliu contează.”
Tinerei îi place poezia contemporană și admiră modul în care autorii de astăzi experimentează cu imaginația. „Unii așează un vers pe o pagină, alții îmbină mesajul central cu diverse elemente de design. Am lecturat și cărți în care efectiv lipseau semnele de punctuație. Inspirația nu cunoaște limite. În cele din urmă, care e rostul unei poezii dacă nu înțelegere, refugiu, eliberare?”
Parcursul Danielei în calitate de scriitoare va continua. Tânăra își dorește să scrie și proză și deja are niște idei. Crede că un roman inspirat din propria ei poveste de viață ar fi provocator, dar și interesant. În experiența ei de poetă și-a dat seama că inspirația nu poate fi programată. „Oricât de mult ți-ai dori să dai naștere unui act de creație, e imposibil să o faci dacă nu ai trecut prin anumite trăiri, dacă nu duci dorul cuiva, dacă nu simți, pur și simplu.”
Sunt omul timpului trecut.
Deseori, mă domină gândul că epoca în care trăim îmi este străină.
Dacă ar fi să-mi pun o dorință, aceasta s-ar rezuma la următoarele: mai multe zâmbete pe stradă, mai multă iubire necondiționată și mai multe cărți în viața fiecăruia dintre noi.
