Apropierea de majorat vine la pachet cu o serie de cerințe și dorințe care necesită resurse economice. Odată cu sfârșitul adolescenței și venirea verii, simțeam necesitatea independenței financiare mai acut. Voiam să văd ce înseamnă întoarcerea acasă după o zi de muncă, ca mai apoi să zic: „Așa-i lucrul, trebuie”. Voiam să nu mai simt incomoditatea de a cere bani de la părinți și voiam să le dau dreptate pentru momentele când îmi spuneau că mai târziu o să înțeleg ce înseamnă „valoarea banului”. Planurile pentru vară, biletele la concerte, vinilurile atât de cool sunt costuri care nu pot fi întotdeauna acoperite de salariile părinților. Mă simțeam pregătită și motivată să încep prima etapă a integrării în câmpul muncii.
Știam că nu voi putea lucra imediat undeva foarte bine plătit sau undeva unde visasem. Când abia începi, nu îți prea poți permite să fii selectiv. Dacă nu ai 18 ani, devine și mai complicat. Ești limitat în opțiunile de job, iar primul loc de muncă s-ar putea să nu fie unul dintre cele mai plăcute. Dar anume acesta va crea experiența atât de solicitată la viitoarele tale interviuri de angajare. Este important să încercăm diverse joburi la început, pentru a ne descoperi orientarea profesională, punctele forte, cum și în ce condiții suntem mai productivi.
Eu am fost încurajată de părinți, mai ales că această experiență reprezenta un prim pas spre independența financiară, din care o să mă descopăr profesional și o să-mi ocup timpul eficient.
Una dintre părțile esențiale care a precedat inițierea mea profesională a fost voluntariatul. Deși pentru mulți pare o muncă neremunerată și „inutilă”, pentru mine a reprezentat contextul prin care am obținut primul job de mentoră la o tabără pentru copii. În cadrul voluntariatului, lucram cu copiii, eram dedicată și îmi plăcea foarte mult. Astfel, am primit această propunere și în primele două luni din vară mi-am câștigat primii bani.
Două luni mi-am petrecut timpul având grijă de o echipă din circa 30 de copii. Printre responsabilitățile mele se numărau: realizarea activităților în echipă, pregătirea lor de competițiile cu echipele din toată tabăra, confecționarea costumelor și stăpânirea de diverse caractere în devenire.
Prima lună a fost intensă, deși a avea grijă de niște copii ar părea o muncă ușoară. A trebuit să-mi dezvolt adaptabilitatea pentru a înțelege și valorifica fiecare copil. Deși nu sunt o profesionistă multilaterală în domeniile artei, am inventat și versuri, momente de dans și desene de toate felurile. Diminețile începeau la ora 8.0 cu gimnastică, plecare la cantină, apoi conducerea și supravegherea copiilor la atelierele creative. Amiezile, însemnau ora mentorului, timp în care găseam activități de teambuilding, dar și jocuri unde puteam dezvolta unele particularități empatice și raționale la copii. Spre seară erau organizate activități cu toate echipele. Nu eram obișnuită cu atâtea interacțiuni și cu necesitatea de aplanare a situațiilor dintre copii în fiecare zi, de cinci ori pe săptămână. Deoarece era o tabără de zi, la 19.00 eram acasă, însă, deși ar părea că mai aveam timp pentru mine, realitatea era că ajungeam supraobosită. Este necesară o gestionare și conservare eficientă a energiei pentru a avea suficiente rezerve ca să pot contribui cât mai calitativ la formarea acestor mici oameni. Ca la oricare alt job, trebuie doar să intri în ritm, să găsești metode prin care să-ți ușurezi munca și să reușești să îți menții și un zâmbet, lucruri pe care am reușit să le fac ulterior.
Partea cea mai plăcută din întregul proces rămâne a fi căldura sinceră pe care doar copiii ți-o pot oferi. Chiar și în momentul când te văd obosită, aceștia simt natural dorința de a te îmbrățișa. Inteligența și educația lor impresionau și conștientizam cât de informați și dedicați sunt părinții de astăzi. A fost frumos să găsesc cheița fiecărui copil și să încerc apoi să-i unesc într-o echipă în care voiam să promovez empatia și bunătatea. Țin să cred că mi-a reușit, iar asta mă face să-mi aduc aminte cu cel mai mare drag de vara 2023.
Un proces de integrare în câmpul muncii obișnuit ar conține următorii pași:
# analiza personală a competențelor;
# scrierea și trimiterea CV-ului la compania la care ai găsit un potențial job potrivit;
# așteptarea unei invitații la interviu.
Potrivit ultimului sondaj realizat de Biroul Național de Statistică în Republica Moldova, avem 164 500 de tineri cu vârsta cuprinsă între 15 și 34 de ani. În prezent, 28,1 % dintre tineri nu fac parte din populația ocupată și nu urmează un curs de formare profesională. Pentru tinerii de 15-19 ani activitatea principală este dobândirea unei profesii, iar 88,5 % dintre ei nu lucrează, dar sunt încadrați în procesul de formare profesională. În rândul persoanelor de 20-24 de ani ponderea acestei categorii scade până la 35,5 %. În grupele de vârstă 25-29 de ani și 30-34 de ani ponderea acestei categorii de tineri este nesemnificativă.
Autoare: Cezara Noroc
