În ultimii ani, încrederea populației în presa din Republica Moldova pare să fie în scădere. Pe de altă parte, rapoartele internaționale indică faptul că la capitolul libertății presei stăm destul de bine. Dilemă? Nu chiar. Mai degrabă e din motiv că trăim vremuri în care există multă informație și puțin timp. Da, avalanșa informațională la care suntem supuși zilnic câteodată ne poate juca festa, iar creierul uman are prostul obicei de a căuta cea mai scurtă cale către un răspuns. Unde mai pui că unele informații sunt concepute special pentru a duce în eroare cititorul. Totuși, aceasta ar putea fi doar opinia reporterului care scrie acest articol, iar semnele voastre de întrebare sunt mereu binevenite. Apropo, vreți să vă divulg un secret? Si noi le avem destul de des, acest lucru e caracteristic gândirii critice.
Scriem acest articol cu ocazia Zilei Internaționale a Libertății Presei. Astăzi ne propunem să oferim niște răspunsuri. Este presa din Moldova liberă, cum vede #diez libertatea și cum poți să contribui tu la libertatea ei? (Spoiler: răspunsul nu se rezumă doar la Patreon, dar aici puteți găsi un link către el.)
În ce constă libertatea presei?
Dacă vei întreba un jurnalist: „Este sau nu presa din Moldova liberă?”, e foarte probabil să fii întrebat ce înțelegi tu prin libertatea ei. Da, este greu să oferim o noțiune exactă libertății presei și, desigur, ea nu se rezumă doar la faptul că ești sau nu finanțat de către un oligarh sau un politician. Libertatea cuprinde o groază de factori, la care foarte posibil nu te-ai gândit niciodată.
Teoretic vorbind, nicăieri în lume nu există o libertate totală a presei. Nici nu putem admite acest fapt atât timp cât apreciem viața privată o oamenilor sau credem că publicarea anumitor acte de interes național poate afecta societatea. Dar nu ne adâncim prea tare în filosofie. Cert este că libertatea jurnaliștilor variază de la o țară la alta și, cel mai des, ea este afectată de mai mulți factori.
Factorii politici: în unele state, în special în cele cu tendință autoritară, statul sau anumite forțe politice încearcă să controleze agresiv și în totalitate presa. Adesea, aceasta e singura condiție de existență a acestor regimuri. Acest lucru nu se rezumă doar la finanțarea politică a acesteia (unii vor refuza), dar inclusiv și la politici agresive ce sunt țintite exclusiv împotriva presei independente, care nu acceptă finanțarea politică și promovarea narativele propuse. Pentru informația făcută public, în unele țări jurnaliștii sunt condamnați la închisoare, sunt atacați și chiar omorâți.
Factorii legislativi: libertatea presei constă inclusiv în posibilitatea ei de a acționa. Totuși, acest lucru poate fi foarte ușor stopat de către prevederile legale. Aici putem aduce exemplul legii „agenților străini” din Rusia, dar și actele normative privind o simplă solicitare de informații. Da, libertatea presei este afectată inclusiv de faptul că primarul X refuză să răspundă la unele solicitări de informații și, pentru a-l face să ofere un răspuns, redacția este nevoită să plătească un avocat. Un alt exemplu pot fi rapoartele de finanțare a campaniilor electorale în format PDF. Parcă nu e nimic straniu, dar atât timp cât legea nu cere prezentarea lor într-un format ușor de analizat (Ctrl+F), jurnaliștii pierd bani și resurse enorme să analizeze transparența unor funcționari publici.
Factorii economici: sursele de finanțare sunt probabil una dintre condițiile principale de existență a mass-mediei. Totuși, adesea, aceste surse îi pot compromite libertatea. Ba mai mult, însăși percepția publicului față de reclamă sau articolele advertoriale adesea pot afecta economic o redacție mass-media. Apropo de reclamă, știți de ce proprietarii instituțiilor de presă nu prea iubesc rețelele de socializare? Meta fură reclama. Banii pe care anumite companii le pot investi în site-ul #diez, spre exemplu, vor fi oferiți lui Mark Zuckerberg.
Cred că am putea evidenția încă o mulțime de exemple: atunci când la numărul de telefon indicat pe site-ul unui minister nu răspunde nimeni sau atunci când în general numărul nu există, atunci când îți asculți articolele dimineața la radio (fără indicarea sursei) sau îți vezi diagramele la TV (desigur, fără indicarea sursei). Totuși, hai să ne oprim cu exemplele aici și să trecem puțin pe la #diez.
„Mijloacele financiare prin care presa își câștigă existența nu ar trebui să pună în pericol politica ei editorială”
Atunci când este imposibil să creăm o definiție exactă a libertății presei, putem privi acest lucru dintr-un alt unghi. Care sunt limitele libertății noastre și ce valori formează independența #diez?
„Presa liberă își permite să aibă o politică editorială care să aibă ca focus interesul public, iar mijloacele financiare prin care își câștigă existența nu ar trebui să pună în pericol această politică. De asemenea, aceste mijloace ar trebui să fie transparent comunicate. Presa liberă e un grup de jurnaliști care au intenția să facă un serviciu societății în care trăiesc. Ei documentează informații și le publică pentru a ajuta oamenii să înțeleagă mai bine lumea din jur, să își revendice drepturile, dar și să le îmbunătățească viața pe termen lung contribuind la informarea lor.
Presa liberă își permite să aibă o politică editorială care să aibă ca focus interesul public, iar mijloacele financiare prin care își câștigă existența nu ar trebui să pună în pericol această politică. De asemenea, aceste mijloace ar trebui să fie transparent comunicate” – Alina Gîrneț.
Mijloacele de finanțare ne fac mai puțin independenți? Pentru aceasta trebuie să începem cu enumerarea acestor mijloace: reclamă pe site, advertoriale (articole sau videoclipuri contra plată), granturi, proiecte și, mai nou, donații pe Patreon.
Acum, hai să facem ceea ce ne place nouă mai tare: să distrugem stereotipuri! Probabil fiecare dintre voi ați auzit măcar o dată că „fiecare redacție face interesele cuiva”. Aceasta înseamnă că dacă am câștigat un proiect finanțat de UE, înseamnă că facem interesele lui Ursula von der Leyen? Hm! În aceeași ordine de idei, ar trebui să avem reticențe și atunci când mergem cu mașina pe un drum construit cu susținerea UE.
Proiectele sau granturile pe care încearcă să le câștige #diez au la bază inclusiv valorile și percepțiile noastre. Înainte de câștigarea proiectului, #diez va pleda pentru egalitatea de gen, în timpul său, la fel și după. Nu redacția se adaptează după un proiect, dar proiectul după politica redacției.
„Iar #diez a pus reclamă pe Telegram!” Reclamele și articolele sponsorizate sunt principala sursă de venit a redacției. Fără ele nu putem pur și simplu exista. Fără ele nu poate exista majoritatea presei libere. Totuși, pierdem lunar foarte mulți bani inclusiv din motiv că refuzăm unele reclame care credem că nu corelează cu valorile noastre. Nu o facem pentru noi (majoritatea nu vor trage atenția la o reclamă nepotrivită și e puțin probabil să ne acuze de ceva), o facem pentru a ne educa audiența.
„O presă liberă înseamnă o societate liberă”
Este important să înțelegem corect care este impactul presei libere asupra societății noastre. Acest lucru influențează direct toate aspectele sociale, politice și economice dintr-un stat. Libertatea unui jurnalist nu este nimic altceva decât libertatea ta.
„Oricât de arogant ar suna, libertatea presei se regăsește în orice: alegeri corecte, un trotuar normal de lângă casa ta, conversații în limba maternă, posibilitatea de a spune că ești împotriva cuiva/ceva și dreptul de a fi cine vrei să fii.
Cred că mulți oameni nu își dau seama că nivelul libertății presei nu este doar o problemă a presei în sine, ci problema noastră comună. Este simplu: o presă liberă înseamnă o societate liberă” – Lily Zdibneac.
Și totuși, e mai liberă presa din Moldova decât în alte state? Da. Anual, pe 3 mai, jurnaliștii de la Reporteri Fără Frontiere publică clasamentul anual al libertății presei în lume. În acest an, am ocupat poziția numărul 31. E puțin mai rău decât anul trecut, când ocupam poziția 28, dar mult mai bine față de acum 15 ani, când eram pe locul 114.
Oricât de straniu ar fi, dar potrivit Barometrului Opiniei Publice, în ultimii trei ani în Moldova a scăzut încrederea în presă. Ținând cont de acest fapt, este esențial să acordăm o atenție sporită educației noastre mediatice și să încercăm a acorda cât mai mult timp diferitelor surse mass-media și analizei.
În Moldova, reputația generală a presei este afectată de multe surse media controlate politic de-a lungul timpului, ceea ce a făcut ca și presa liberă să lupte cu această stigmă.
Eu cred ca dacă vorbim de cauze, vorbim de o lipsă de educație mediatică, motiv pentru care din punctul meu de vedere, dacă vrem să schimbăm atitudinea societății față de presa liberă, dar și să susținem creșterea credibilității acesteia, trebuie să investim în educație.
Alina Gîrneț
Curiozitate! Cum fără curiozități din lumea educației? De opt ani în școlile din Republica Moldova, elevii pot studia disciplina opțională Educație pentru media. În acest an de studii, ea apare în agendele a 4 019 elevi din toată țara.
„Presa liberă înseamnă o presă care își poate seta agenda de sine stătător”
O provocare serioasă pentru presa din Republica Moldova sunt agregatoarele de știri. Nu știi ce-i un agregator? E foarte mare probabilitatea că ați citit măcar o dată un articol realizat de #diez pe un portal care se ocupă cu preluarea articolelor străine.
„În viziunea mea, o presă liberă înseamnă o presă care își poate seta agenda de sine stătător.
Este într-adevăr un lux pentru presă să-și permită să rămână integră și să rămână fidelă valorilor, principiilor și agendei proprii. Presa responsabilă de multe ori are de pierdut, iar un motiv pentru asta sunt portalurile care preiau conținutul jurnalistic, astfel preluând vizualizările, publicitatea și potențialele venituri ale mediei independente.
Pentru redactarea unui material se investesc multe resurse – timp, ședințe, brainstorming, echipă, analiză, editare, corectură etc. –, care într-un final nu pot fi sustenabile din simplul motiv că la un click distanță cineva a furat toată această muncă și a plasat-o pe alt site” – Valeria Batereanu.
Preluarea greșită a informației și furtul intelectual care nu poate fi condamnat prin lege ajung să sugrume presa liberă și să încurajeze agregatoarele care prin copy și paste beneficiază de mai multă publicitate, astfel, de mai multă libertate financiară.
„Voi încerca să explic asta în felul meu”
Dând la o parte partea cu finanțarea, furtul de date și nivelul de încredere sau neîncredere în presă, într-un final, este important ca însăși jurnalistul să se simtă liber. Libertatea unui jurnalist nu se rezumă doar la selectarea unui articol care îi place, ea se formează în timp, este antrenată pe parcursul ședințelor săptămânale și a dezbaterilor despre felul în care trebuie să fie abordat subiectul X sau Y.
Libertatea unui jurnalist se manifestă inclusiv atunci când opinia lui este luată în calcul sau atunci când poate explica ceva în felul său.
„Voi încerca să explic asta în felul meu și voi începe prin a descrie cum simt eu libertatea în general. Să nu fii înlănțuit în norme, înregistrări sociale, iluzii – asta înseamnă libertate! Să-ți găsești pilonii tăi de referință, în jurul cărora să graviteze valorile și principiile tale – asta eliberează!
La #diez mereu s-a pus accent pe dezvoltarea opiniei proprii și pe observarea realității cu un ochi critic, dar nu judecător. Suntem învățați să vedem obiectiv ceea ce se întâmplă și să conturăm asta în textele noastre. Multe urmează încă să aflu și să văd, dar depun efort să am integritate și verticalitate. Personal, eu am adoptat toate aceste idei din redacție și încerc să-i învăț și pe cititorii mei asta. Să fie liberi odată cu noi, jurnaliștii!” – Ana-Maria Sîrcu.
Opt pași prin care poți susține și tu presa independentă
Pe final, fiindcă nu are sens să prezentăm o problemă fără a veni cu soluții, am hotărât să vă prezentăm o listă cu metode prin care poți susține anume TU presa liberă.
#1. Citește materiale. Timpul pe care îl investești în articolele noastre contribuie la dezvoltarea ta, iar pe noi ne ajută să existăm.
#2. Distribuie articolul și dă-i un like. Un articol distribuit pe pagina ta ne ajută sa ajungem la și mai muți tineri.
#3. Expediază articolele relevante prietenilor. Acest lucru vă poate oferi un subiect interesant de discuție.
#4. Apropo de discuții. Discută-ne! E de dorit să fie de bine.
#5. Oferă-ne un feedback în privat. Să fii reporter și să primești un mesaj în privat este un fenomen destul de rar. Să fii reporter și să primești în privat un mesaj pozitiv e ceva unic.
#6. Deconectează AdBlock-ul și nu te supăra din cauza reclamei. Reclama privită de tine ne garantează la amiază o plăcintă cu brânză, iar plăcintele de aici sunt megadelicioase.
#7. Evită agregatoarele de știri. Dacă fiecare dintre noi ar oferi prioritate surselor originale, atunci conținutul mediatic din țară ar fi mult mai calitativ.
#8. Dacă în această lună ai primit un bonus la serviciu și îți place ceea ce facem, abonează-te la canalul nostru de Patreon.
Nota autorului
Libertatea presei probabil e atunci când te mândrești cu faptul că ești jurnalist. E atunci când îți place să stai până seara la birou, pentru că ți-a căzut la inimă un subiect și, în zilele în care apuci să dormi mai mult, mai arunci câte o glumiță în articole. Jumătate din libertatea presei cred că e prezentă în rapoarte, iar cealaltă jumătate – în fiecare jurnalist care a decis și îi place să fie liber. Libertatea presei se ascunde inclusiv în tine, chiar dacă tu nu ai nicio legătură cu presa și poate citești pentru prima dată ceva de la #diez. Presa independentă este și există doar deopotrivă cu societatea. Ne compensăm unii pe alții.
Mie mereu mi-a plăcut să îmi pun întrebări. Întrebări din categoria celor pentru care așa și nu voi primi probabil vreodată un răspuns. Este oare corectitudinea și libertatea același lucru? Libertatea este neapărat independența? Independența are limite? Limitele oare sunt corecte? Într-un final, tind să cred că libertatea unui jurnalist se rezumă la posibilitatea acestuia, fizică și morală, de a pune întrebări. Întrebări pentru ceilalți și întrebări pentru sine.
