Pentru Radu Rățoi acordeonul este mai mult decât un simplu instrument, este obiectul căruia îi dedică tot timpul său începând de la vârsta de șase ani, dar și fără de care nu își vede restul vieții. Tânărul, pe lângă faptul că are în palmares peste 40 de premii naționale și internaționale, este și deținătorul titlului de campion mondial la acordeon. Cum mai exact a apărut pasiunea sa pentru acest instrument muzical, dar și ce „schelete în dulap” ascunde Radu, vă povestim în continuare.
Relația tânărului cu acordeonul a început din întâmplare. Când era mic, avea un prieten care cânta la pian, ceea ce lui tare-i plăcea. Având în vedere că amicul său cânta foarte aproape de casă, uneori îl lua pe Radu cu el: „Îmi luam un suc, mă așezam și mă uitam cum cântă”, își amintește protagonistul nostru.
Ca să practice și el pianul, Radu a mers să se înscrie la școala de muzică. Din motiv că toate locurile erau deja ocupate, i s-a propus să încerce altceva – acordeonul: „Am acceptat, căci m-am gândit că tot cu clape e”. La examenul de intrare i s-a zis însă că nu prea are talent și că e posibil să nu facă față cerințelor pe care le impune școala respectivă. A avut noroc de prietenul său care, fiind mai mare și mai cu experiență, a putut influența opinia comisiei de jurizare.
Așa a început călătoria lui Radu în domeniul muzicii. După ce a finalizat Școala de Arte „Alexei Stârcea”, a mers la Colegiul de Muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău, apoi la Centrul de Excelență în Arte. Ulterior, în perioada 2021-2022, tânărul a obținut studii de licență și masterat la Conservatorul Regal Danez de Muzică din Copenhaga.
Potrivit acordeonistului, cea mai mare provocare cu care s-a confruntat la început de cale era insuficiența finanțelor necesare. „Muzica cere niște investiții colosale, constante, iar eu, fiind din Republica Moldova, nu prea aveam posibilitate. Ba economiseam, ba luam credite. Era complicat mai ales pentru că nu depindea de mine.”
Acum însă, Radu spune că acordeonul îi aduce un venit din care poate trăi decent, deși pentru el nu neapărat acest lucru este cel mai important. Tânărul consideră că trebuie să faci muzică numai în cazul în care iubești acest lucru și chiar vrei să crești în domeniu, fără ca să te gândești cam cât ai putea câștiga luna viitoare. Pentru el muzica e ceva mai mult decât banii, deși nici hobby nu e, fiindcă uneori e posibil să lucrezi mai mult decât full-time – câte 16, 18 sau chiar 20 de ore pe zi.
„Mereu voiam să rămână ceva după mine”
Radu ne-a povestit că îi place faptul că a făcut și face chestiuni care probabil n-au fost făcute de nimeni până acum, iar astfel lasă ceva în urma sa. Anume din acest motiv el uneori nu simte cum trec orele și zilele în șir.
Totuși, potrivit lui, există și momente în care se simte destul de obosit. „Câteodată, să ai 20 de concerte în 20 de zile, cu 3 000 de kilometri între toate destinațiile, sună interesant, însă e și extenuant. Și problema nu e doar în oboseală, dar și în faptul că mereu trebuie să fii la același nivel. Toți oamenii care vin să mă asculte merită aceeași calitate, deoarece nu o fac în fiecare zi. Așa că, atunci când simt că nu mai vreau sau că nu mai pot, trebuie să mai depun puțin efort. Nu poți fi undeva foarte bun, iar altundeva mai puțin bun.”
Ceea ce îl salvează pe Radu de toate dificultățile este scena. Pentru el aceasta este un templu care-l transformă într-un personaj aparte imediat ce pășește pe ea.
Vezi această postare pe Instagram
„Nu o public nu pentru că sunt egoist, ci pentru că încă nu simt că vreau să o fac”
Pe lângă experiențele legate de acordeon, despre care Radu povestește cu mare drag de fiecare dată când are ocazia, muzicianul are și momente despre care nu prea menționează public. De exemplu, despre „cartea” sa cu peste 300 de tehnici pentru acordeon. De fapt, aceasta este încă un „manuscris” în format electronic, bazat pe experiența sa și pe informațiile pe care le-a adunat tânărul de-a lungul ultimilor șapte-opt ani.
„Înainte, în Moldova noi nu avem atât de multă informație despre acordeon. Era un întuneric total atunci când am luat eu instrumentul în mână. Așa că, în momentul în care am început să particip la concursuri și să mă întâlnesc cu diferiți profesori, tot mai buni și mai buni, am început să adun informații pe care le consideram importante”, menționează Radu.
Potrivit lui, mereu întreba persoanele din domeniu și profesorii pe care-i întâlnea ceea ce îl interesa, iar pentru a ține minte tot ce descoperea, își nota. Totodată, tânărul încerca să și experimenteze unele idei pe care le avea. În decursul a cinci ani, la fiecare concert făcea ceva diferit ca să vadă cum corpul sau mintea sa reacționează. Încerca să analizeze tot ce observase, iar apoi, toate tehnicile, ideile și experiențele le-a transpus în viitoarea carte.
Radu ne-a zis că încă nu a publicat cartea nu din motiv că ar fi egoist, dorind s-o păstreze doar pentru el, ci pentru că nu simte că ar fi momentul potrivit să ajungă public. „Practic aș veni cu un testament. Așa cărți în lume nu prea sunt, deci e o chestiune destul de responsabilă, mai ales că am abia 25 de ani, mai am ce învăța și ce adăuga în ea.” De fapt, în ultimul timp, adaugă din ce în ce mai puțină informație nouă. Probabil, în decursul următorilor cinci-10 ani, cartea va fi modificată în proporție de maximum 10-20 %.
„Ideea e că odată ce aș publica-o, n-aș vrea să-mi pară rău ulterior sau să observ că un cuvânt nu stă la locul său. Căci dacă tu o dai în bară, o vor da în bară și alții”, a subliniat acordeonistul.
Potrivit lui, lucrarea încă nu a fost văzută de absolut nimeni, nici de persoanele apropiate. E doar un document la care are acces doar el.
„E visul meu să creez o școală de acordeon”
Nu este un secret că de câțiva ani Radu nu doar cântă la concerte, dar și predă acordeonul persoanelor care se pregătesc de concursuri internaționale. Astfel, tânărul ne-a povestit că în baza a ceea ce este scris în cartea sa face mereu teste cu elevii săi. El susține că-i este interesant cum fiecare om reacționează la unele idei de acolo. Mai mult, visul protagonistului nostru este să creeze o nouă școală de acordeon, care să fie o simbioză între școala rusească și cea europeană.
Totuși, până la propria școală, e curios faptul că tânărul a reușit să aibă în calitate de studenți fete și băieți din Republica Moldova, SUA, Danemarca, Spania, Rusia, Belarus, Germania și chiar China.
Fiindcă predă tinerilor din mai multe colțuri ale lumii, muzicianul a identificat și un obstacol – limba. Dacă discipolii săi nu vorbesc româna sau engleza, asimilarea unei lecții durează mai mult. Astfel, persoanele care înțeleg limba sută la sută au nevoie de doar două lecții pe săptămână, însă cele care nu o înțeleg – de trei-patru: „Unica diferență e că ne ia de două ori mai mult timp până ajungem la rezultatul dorit”.
Totodată, Radu spune că niciodată nu a avut mai mult de cinci elevi concomitent, iar persoanele care doresc să fie elevii săi trebuie să se conformeze regulilor pe care le propune. Tânărul afirmă că își ascultă studenții și că îi susține, însă vrea ca ei să obțină un rezultat. „Eu nu predau pentru că nu am ce face și nu o fac nici pentru bani, ci pentru că îmi doresc scopuri atinse”, subliniază acordeonistul.
„Acordeonul nu este doar un instrument, e o parte din mine”
Acordeonul este mai mult decât un simplu obiect pentru Radu. Potrivit tânărului, atunci când petreci timpul cu un acordeon aproape 20 de ani câte cel puțin șase ore pe zi, acesta parcă prinde suflet. Apropo, ultimul acordeon al lui Radu este creat chiar de el, cu ajutorul unui specialist din Kiev. Vă întrebați de ce nu a apelat la o fabrică? Deoarece una dintre cele mai bune fabrici din lume nu l-a putut ajuta în a-și atinge țelul.
Mai exact, cu trecerea timpului, nivelul lui Radu în domeniu a crescut, la fel ca și cerințele sale față de instrument. Tânărul forța foarte mult acordeonul său, utilizându-l la 101 % capacitate. Astfel, acesta nu mai rezista.
„Fabrica din Italia, una dintre cele mai bune din lume, mi-a zis că nu mă mai poate ajuta. Meșterii de acolo mi-au sugerat să-mi schimb maniera, să mă apropii de standardele internaționale, dar eu am găsit în Kiev un specialist care a fost deschis la încercări și a acceptat provocarea mea de a crea un acordeon potrivit mie. Astfel, am mers în Ucraina de circa șapte-opt ori în doi ani până am obținut ceea ce mi-am dorit”, povestește tânărul.
Acum, acordeonul, în crearea căruia a depus mult suflet, are puțin peste trei ani, dar pentru ca să reziste manierei stăpânului său de a cânta, acesta trebuie modernizat constant. Radu spune că momentan nu l-ar schimba pe altul, fiindcă nu vede nimic mai bun. L-ar înlocui doar cu un alt instrument la care tot el a început să lucreze recent, dar care nu va fi gata în curând, căci necesită mulți bani, timp și efort. „Procesul va dura probabil vreo cinci ani. E destul de complicat. Cred că să cânți e mult mai ușor.”
În ceea ce privește costurile pentru asamblarea acordeonului pe care-l utilizează acum, tânărul nu ne-a oferit cifre exacte, dar a afirmat că nu l-ar vinde nici cu 100 000 de euro. „Nu am calculat cât am cheltuit, deoarece mereu când făceam bani investeam în el. Uneori chiar stupid de mult investeam, dar era o satisfacție personală.”
„Acest instrument are posibilități aproape nemărginite”
Radu a declarat că acordeonul e un instrument care nu mai poate fi repetat în lume, întrucât el poate cânta orice stil de muzică. „Peste 50 la sută din muzica scrisă pentru pian, din cea scrisă pentru orchestră și din cea scrisă pentru alte instrumente poate fi adaptată pentru acordeon, pe când ceea ce e scris special pentru acordeon nu poate fi repetat de niciun instrument din lume. Și nu zic asta pentru că eu cânt la el, ci fiindcă am cântat la peste 10 alte tipuri de instrumente și am observat diferența.”
Astfel, potrivit tânărului, acordeonul este un instrument cu posibilități practic nemărginite.
Dacă doriți să urmăriți activitatea acordeonistului și să fiți la curent cu reușitele sale, aici găsiți pagina lui de Instagram.
