Trecerea de la calificative și descriptori la note reprezintă o etapă semnificativă în parcursul școlar al elevilor. Această tranziție stârnește deseori curiozitatea elevilor care abia au ieșit din băncile școlii primare și le întărește ambiția de a studia pentru a primi o notă mare. Cu toate acestea, trecerea la aprecierea prin note poate influența nu doar rezultatele școlare, ci și percepția elevilor asupra propriilor capacități, inclusiv încrederea în sine. Cum sunt apreciate performanțele elevilor în clasele primare, cum sunt afectați elevii de tranziția de la descriptori la note, care sunt consecințele psiho-emoționale, dar și cum profesorii și părinții pot ajuta elevii, îți explicăm în cele ce urmează.
Potrivit Regulamentului privind evaluarea și notarea rezultatelor învățării, promovarea și absolvirea în învățământul primar și secundar, adoptat în 2019, performanțele individuale ale elevilor din învățământul primar se evaluează prin descriptori.
Ce sunt descriptorii
Descriptorii reprezintă criterii calitative de evaluare care descriu modul de manifestare a competențelor elevului și permit determinarea gradului de realizare a acestora (minim, mediu, maxim). În Metodologia privind evaluarea criterială prin descriptori, aprobată de către Ministerul Educației și Cercetării, descriptorii generali pentru învățământul primar descriu modul în care elevul/eleva își dezvoltă competențele în procesul atingerii obiectivelor planului de învățământ, pe două dimensiuni interconectate:
🔵 dimensiunea formativă (formatoare, dinamică) se referă la comportamentul elevului/elevei în timpul învățării și permite descrierea nivelurilor de performanță folosind descriptori: independent (i), ghidat de învățător (g), cu mai mult sprijin (s);
🔵 dimensiunea cumulativă (decizională) se referă direct la rezultatele elevului/elevei la materiile școlare și permite acordarea calificativelor: foarte bine (FB), bine (B), suficient (S).
În catalogul școlar se înscriu doar performanțele de la evaluările formative în etape (EFE), evaluările sumative (ES) și evaluările anuale (EA). În primul semestru al clasei întâi, elevii nu primesc niciun tip de evaluare.
De curând, Ministerul Educației și Cercetării (MEC) a anunțat că a modificat Metodologia privind evaluarea criterială prin descriptori în învățământul primar. Astfel, rezultatele elevilor claselor I-IV la disciplinele „Educația moral-spirituală” și „Dezvoltarea personală” vor fi apreciate prin cuvinte încurajatoare. De asemenea, pentru elevii claselor primare au fost excluse evaluările sumative și evaluările formative în etape la cele două discipline.
Tranziția de la descriptori la note
Conform regulamentului, pentru prima dată, elevii primesc note în semestrul 2 al clasei a V-a în vederea asigurării adaptării acestora și a tranziției graduale. Pe durata lunilor septembrie-octombrie, rezultatele învățării și activitatea elevilor sunt evaluate fără aprecierea cu note. De asemenea, cadrele didactice trebuie să le explice elevilor și părinților/reprezentanților legali ai acestora corelarea dintre descriptori și note.
Pe durata lunilor noiembrie-decembrie, profesorii nu trebuie să noteze elevii în catalogul școlar cu note de la „1” la „4” la evaluările sumative. Probele de evaluare trebuie realizate repetat, cu același grad de dificultate, iar profesorii trebuie să respecte principiul confidențialității în procesul de evaluare.
Cum sunt afectați elevii
Psihologa Ina Crasnojon explică faptul că de cele mai multe ori elevii sunt afectați nu de calificative, ci de reacția adulților din preajmă, de mesajele pe care le transmit accidental sau intenționat părinții sau rudele. Exemple ar fi „cum X poate lua «foarte bine», dar tu nu?” sau „de ce ai luat «suficient» și nu «foarte bine»?”.
Potrivit acesteia, la vârsta școlarului mic nevoile sunt altele: relaționarea cu cei din clasă, integrarea, construirea relațiilor și mai puțin preocuparea pentru descriptori, calificative sau note.
Odată ce adulții încep să prioritizeze reușita copilului, acesta crede că totul se învârte doar în jurul calificativelor. Ar fi foarte bine ca școlarul să cunoască echivalentul fiecărui descriptor, calificativ, de exemplu, care ar fi nota pentru «foarte bine»/«bine», «independent»/«ghidat» etc.
Intenția de a introduce aceste calificative cu siguranță a fost una bună, copiii să nu fie stresați, să nu apară discriminarea, doar că n-a fost să fie, copiii oricum suferă mult atunci când obțin «ghidat» și nu «foarte bine» ca ceilalți colegi.
Ina Crasnojon
Psihologa este de părere că în clasele primare accentele ar trebui să fie schimbate. Copiii ar putea fi încurajați să fie mâine mai buni decât azi, să dezvolte abilități de relaționare, să dezvolte un management emoțional, să întărească abilitatea de a face teme independent, astfel încât odată cu trecerea în clasa a V-a să-și asume mult mai multe responsabilități singuri.
Posibile consecințe psiho-emoționale
Ina Crasnojon lămurește că odată cu trecerea la sistemul de notare în baza notelor, copiii veniți din clasele primare pot suferi consecințe atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.
Pe termen scurt: mulți copii care au beneficiat de multă susținere din partea părinților/adulților vor trece în clasa V cu așteptări foarte mari, vor suporta destul de greu situațiile când vor primi o notă de 5, 6 sau 7, vor începe să fie deprimați, dezamăgiți, unii chiar pot începe să eschiveze de la făcutul temelor.
Pe termen lung:
# tulburarea anxioasă (frica de a nu avea performanțe școlare);
# tulburarea depresivă (tristețea, lipsa interesului, nu mai văd sens pentru ce-ar învăța zilnic, dacă oricum nu sunt la fel de buni ca cei pe note de 10);
# tulburări de alimentație (mâncat compulsiv, bulimia);
# obezitatea;
# probleme de sănătate fizică (dureri de cap, probleme ale tractului digestiv);
# tulburări de relaționare (absența prietenilor, refuzul de a socializa cu alți colegi);
# tulburări de somn (coșmaruri, gânduri automate legate de eșec școlar, luarea în derâdere).
Din punct de vedere psihologic, specialista consideră că ar fi mult mai bine pentru copii dacă li s-ar explica ce înseamnă școala, colegii, procesul învățării și avantajele acestora pe termen lung. Copiii trebuie să meargă la școală pentru cunoștințe noi, expunere, explorare și nu doar pentru calificative.
Cunosc școlari care au mers în clasa I foarte entuziasmați și imediat, după câteva săptămâni, odată cu distribuirea descriptorilor/calificativelor, refuză categoric să se mai pregătească pentru școală, să răspundă la lecții, din cauza că știu că nu vor primi «foarte bine».
Este stresant pentru elevul care se bucura de « bine»/«foarte bine», respectiv părinții sunt mulțumiți, ca ulterior să primească 8-9, iar părinții să întrebe «de ce 8 și nu 10». Iată exact aici se produce ruptura: copilul începe să se confrunte cu gândul «nu sunt suficient de bun(ă)».
Ina Crasnojon
Primul semestru din clasa a V-a – fără note
După cum a fost menționat anterior, elevii încep să fie apreciați cu note începând cu al doilea semestru în clasa a V-a. Specialista consideră că este o practică destul de bună, deoarece adaptarea este suportată de fiecare copil diferit.
Unii copii, din cauza unui grad de anxietate ridicat, ar putea întâmpina dificultăți în timp ce răspund în fața clasei (mulți copii trec dintr-o școală în alta, sunt colegi noi, profesori noi – este o perioadă destul de critică), respectiv ar avea de suferit dublu: pe lângă neliniștea trăită intens în corp, notele mici ar putea să-i demotiveze total.
Ina Crasnojon
Ce ar putea face profesorii
Un aspect important de care trebuie să țină cont profesorii este comunicarea corectă și eficientă a sistemului de notare. Copiilor ar trebui să li se spună că nota, de fapt, îi va ajuta mereu să știe la ce mai au de lucrat, dar nicidecum o unitate de comparație între ei ca individualități.
Mi se pare un lucru bun ca fiecare copil să-și cunoască doar el propriile note, și nu toată clasa. Notele reprezintă o evaluare personală. Cunoaștem situația când mulți elevi care nu au reușita foarte bună sunt izolați, respinși de cei care au note mari. Sunt și momente când copiii cu note mici recurg la diferite comportamente delincvente anume pentru a se face și ei importanți.
Ina Crasnojon
De asemenea, specialista a mai adăugat că nu doar elevilor, ci și părinților trebuie să li se explice că ai lor copii au nevoie de suport, să fie încurajați pentru succesele zilnice și să nu fie criticați în cazul în care nota nu este una dintre cele mai bune.
Ina Crasnojon recomandă profesorilor să vadă mai întâi de toate elevul ca individualitate și abia apoi reușita lui școlară. Mulți copii refuză să se pregătească la anumite materii din cauza unor neînțelegeri cu profesorii sau pentru că simt respingere în anumite situații.
O idee ar fi ca profesorii să le transmită elevilor că în fiecare lună clasa lor va lucra pentru o medie și fiecare va contribui la această medie cu propria notă. Ar trebui să se pună mai mult accept pe coeziunea de grup și pe ajutorul reciproc.
Ina Crasnojon
Cum ar putea ajuta părinții
Părinții sunt responsabili să le comunice copiilor că alături de ei pot fi în siguranță și că indiferent de note îi vor iubi pur și simplu. Orice părinte își poate motiva propriul copil să învețe mai bine. Odată ce-l va face să se simtă important pentru familia lor, va accepta și unele greșeli, dar își va ghida delicat copilul spre rezultate mai bune, spre menținerea unei motivații interioare și nicidecum învățatul pentru note doar.
Eticheta pe care părintele i-o construiește copilului nu trebuie să depindă de notele acestuia. Părintele îi poate explica faptul că fiecare este remunerat/apreciat într-un anume fel pentru munca/efortul pe care-l face, respectiv va avea și el o evaluare – notele. Acestea doar îl vor ajuta să știe mereu unde/la ce mai are de lucrat pentru a fi o variantă mai bună a sa.
Ina Crasnojon
Trecerea de la calificative și descriptori la note poate reprezenta o perioadă complicată pentru elevii din clasele primare, deoarece, din punct de vedere psiho-emoțional, ar putea veni la pachet cu mai multe consecințe. Este important ca educația să fie adaptată la nevoile individuale ale fiecărui elev, oferindu-le sprijinul necesar pentru a face față noilor provocări. Din acest motiv, profesorii și părinții ar trebui să promoveze un mediu educațional în care elevii să se simtă susținuți și încurajați, prin cultivarea încrederii de sine și a atitudinii pozitive față de învățare.
