Mâncarea este considerată un limbaj universal prin care oamenii din diferite colțuri ale lumii pot comunica și împărtăși experiențe culturale. Din acest motiv am decis să realizăm o serie de materiale în care să descoperim tradițiile culinare din cât mai multe țări posibil. În atingerea acestui obiectiv ne vor ajuta tinerii și tinerele din Moldova care trăiesc sau au trăit o perioadă peste hotare și au reușit să-și bucure papilele gustative cu varii bucate specifice unei țări.
Începem cu Țările de Jos. Colega noastră Antonela Baractari studiază și locuiește în orașul Amsterdam de circa cinci luni, timp în care a reușit să descopere câte ceva din bucătăria neerlandeză, deși i-a fost foarte greu. Vă întrebați ce poate fi complicat în a explora tradițiile culinare ale unei țări? Continuați lectura acestui articol și veți afla răspunsul.
„Mie mi-a fost foarte greu să descopăr bucătăria neerlandeză”
„Eu sunt tipul de persoană care mereu tinde să exploreze o țară străină prin intermediul bucătăriei, poate pentru că, cel puțin în bula mea din Republica Moldova, toți se mândresc cu mâncarea noastră. Oamenii te servesc cu mămăligă, îți povestesc mult despre sărmăluțe. Adică, mâncarea pentru noi e un întreg ritual”, a început să ne povestească Antonela.
Pentru ea mâncarea moldovenească e și un limbaj de iubire: când bunicuța îți gătește plăcințele sau când de Crăciun nu lipsește acel anumit fel de friptură de pe masă. De aceea, tânăra tare mult își dorea să exploreze această căldură în ceea ce privește mâncarea atunci când a mers să descopere cultura neerlandeză, dar persoanele din Țările de Jos erau extrem de reticente în a-i povesti despre mâncarea lor.
„Mereu spuneau că mâncarea lor nu este interesantă, că meniurile sunt rușinoase, că bucătăria e plictisitoare. Practic fiecare coleg care s-a născut în Țările de Jos refuza categoric să-mi facă cunoștință cu bucatele neerlandeze spunând că ele nu merită. Asta m-a șocat foarte mult, dar oricum o perioadă am tot insistat că vreau să le încerc, până în punctul în care o colegă a rămas atât de impresionată de insistența mea, încât m-a invitat la o cină clasică în familia sa.”
Potrivit tinerei, la masă, bunica și părinții colegei sale erau extrem de nervoși. Îi vedea că se simt rușinați de mâncarea lor și că situația îi presează: „M-au așteptat să înghit și abia după au pornit să mănânce și ei, pentru că aveau impresia că nu îmi va plăcea”.
Dat fiind faptul că la neerlandezi cel mai des se gătesc cartofi cu carne, cartofii fiind produsul numărul 1 în Țările de Jos, anume această combinație a avut-o Antonela la cină în acea zi.
„Ei nu prea au mâncare foarte reprezentativă la nivel de denumire. Noi, de exemplu, când spunem «mămăligă», automat ne gândim la felul în care se gătește, pentru ce ocazii. Ei au câteva produse comune pe care le mixează, deci nu neapărat există tipuri de mâncare care se numesc într-un anumit fel.”
Carnea utilizată în gătirea primei cine neerlandeze pentru colega noastră a fost cea de vită. Tradițional, aceasta a fost fiartă și înăbușită în bere. Berea, apropo, este o băutură reprezentativă pentru Țările de Jos, cum e la noi vinul, și e de o calitate foarte bună. Potrivit Antonelei, neerlandezii folosesc berea peste tot și la orice.
„Ideea e că atunci când mănânci această cărniță, foarte moale de altfel, nu ai sentimentul de uau, nu-ți creează impresia că e ceva superneobișnuit și că ai mânca asta zile la rând fără să te oprești, dar e simplu și gustos. Probabil acestea și sunt cuvintele care descriu în totalitate bucătăria neerlandeză, simplu și gustos, fără multă inovație sau complexitate.”
Dacă e să vorbim despre alte tipuri de mâncare, Antonelei i-a plăcut gustarea denumită kibbeling – bucăți de pește înăbușit în aluat, servit de obicei cu un sos de usturoi pe bază de maioneză sau cu sos tartar. „Nu pot să spun că e foarte deosebit sau șocant pentru papilele gustative moldovenești, dar e foarte gustos”, a menționat ea.
Totodată, tânăra ne-a relatat că lucrul principal pe care-l mănâncă neerlandezii sunt sandviciurile. „Când vorbim despre cantinele neerlandeze, acolo sunt doar sandviciuri, nu este ca la noi: supă, terci, salată, compot și ceai. Poți găsi doar supe cremă. Dar totuși, prânzul și gustarea principală pentru majoritatea oamenilor de aici sunt anume sandviciurile cu crenvurști calzi, un fel de hotdog neerlandez. De asemenea, sunt foarte răspândite rondelele de ceapă. Și nu-s rele la gust nici primele, nici ultimele, doar că atunci când le mănânci zilnic, fără întrerupere, e un pic prea mult.”
Cea mai clasică variantă de mic dejun neerlandez este constituită dintr-o felie de pâine cu cașcaval tânăr deasupra, iar potrivit colegei noastre, bucătăria neerlandeză este construită cam după aceleași principii ca și pâinea cu cașcaval, adică este foarte simplă.
„La ei, mâncarea e pentru a-ți reîncărca bateriile cu energie, nu e un ritual care să-ți aducă satisfacție, așa cum e la noi.”
Dulciuri și deserturi neerlandeze
„Eu sunt o persoană grav dependentă de dulciuri și în Țările de Jos, de fapt, tot cu dulciurile am început. Cred că această țară este norocoasă la capitolul dulciuri. Au foarte multe deserturi extrem de simple, dar chiar megagustoase. De exemplu, au un fel de bombonică foarte lungă, numită cinnamon stick. În traducere ar fi băț de scorțișoară, deci arată și miroase exact ca un băț de scorțișoară. Îți rupi dinții de el, dar e foarte aromat și gustos.”
Potrivit Antonelei, în Țările de Jos sunt și multe dulciuri de sezon. În perioada sărbătorilor de iarnă, de exemplu, unul dintre cele mai populare și reprezentative deserturi sunt biluțele în ulei (oliebollen). Uneori, acestea sunt umplute cu Nutella sau cu diverse tipuri de magiun, dar cea mai răspândită și clasică variantă este cea fără nimic în interior, doar cu stafide. Evident, e posibil să fie și fără stafide, în funcție de alegerea fiecărei persoane.
Tot în această perioadă sunt foarte răspândiți biscuiții kruidnoten și peppernoten, și dacă primii nu neapărat se remarcă printr-un gust foarte deosebit, ultimii sunt un pic mai specifici, un pic mentolați. „Noi nu suntem obișnuiți cu asemenea gustări, dar dacă-i încerci mai des, poți să-i înghiți, nu-i foarte critic.”
Biscuiții kruidnoten și peppernoten sunt numiți și sinterklaas cookies, fiindcă se vând doar iarna, iar de sărbători, copiii le primesc în dar de la Moș Crăciun.
În cursul anului, neerlandezii preferă și clătitele. Acestea seamănă puțin cu papanașii noștri, dar sunt foarte mici. De obicei, se servesc calde, cu gem și cu pudră de zahăr. Având în vedere că în vecinătatea Țărilor de Jos se află Belgia, toate dulciurile belgiene ajung și aici, inclusiv vafele, ciocolata și croasantele.
„Totuși, cel mai gustos lucru pe care poți să-l încerci în Țările de Jos din dulciuri sunt vafele (waffles). Ca structură, acestea se aseamănă cu vafele pe care le utilizăm noi la gătirea tortului de vafe. La ei însă, acestea au în interior lapte condensat sau caramel și se mănâncă un pic călduțe. Fiind străină și neștiind, la început le puneam în cuptorul cu microunde pentru a le încălzi și nu respectam ritualurile, dar localnicii sunt mult mai răbdători cu ele.
Dimineața, înainte să le mănânce, neerlandezii le pun pe marginea căniței de ceai sau de cafea și așteaptă ca aburii să le încălzească un pic. Așa se consideră că vafele ajung la o temperatură perfectă și nu sunt nici prea calde, nici prea reci, nici prea moi, nici prea tari. În plus, se consideră că aburii de la ceai le dau gustul cel mai reprezentativ pentru Țările de Jos.
Din ceea ce am gustat și nu mi-a plăcut sunt bomboanele liquorice. Arată ca bomboanele noastre pentru gât, doar că sunt negre. Au o structură gelatinoasă și un gust foarte greu de descris, un fel de mentolat-grețos.”
Experiența de a prezenta neerlandezilor „mucenicii” moldovenești
„La universitate, spre final de an, am avut o serată care se numea international dinner, în traducere ar fi cina internațională. Fiecare student a fost îndemnat să aducă bucate tradiționale, cu un specific de casă și să le împartă cu colegii, să le vorbească despre ele. Eu am făcut mucenici, la noi se mai numesc sfinți sau hulubași, și am primit reacții foarte pozitive.
O colegă din România a gătit tocăniță din dovlecei și a adus zacuscă. La fel, le-a prins bine tuturor, iar un profesor a cerut chiar și rețeta de zacuscă de la ea.”
Bonus pentru cei mai fideli cititori/cele mai fidele cititoare #diez: rețeta oliebollen
Ingrediente necesare:
# 1/4 cană plus 1 linguriță de zahăr granulat;
# 1/2 cană de apă călduță;
# 4 × 1/2 lingurițe de drojdie uscată;
# 4 căni de făină integrală;
# 2 ouă mari;
# 2 căni de lapte;
# 1 linguriță de sare;
# ulei vegetal sau de floarea soarelui, pentru prăjit;
# zahăr pudră, pentru decorare;
# scorțișoară pudră, pentru decorare.
Pasul #1. Într-un castron mic, amestecați o linguriță de zahăr granulat în apă. Presărați drojdia deasupra și lăsați să stea 10 minute (dacă drojdia nu face bule, aruncați-o și cumpărați alta nouă. Lipsa bulelor înseamnă că drojdia nu mai este activă).
Pasul #2. Într-un vas mare, combinați făina și restul de 1/4 de cană de zahăr. Faceți o „fântână” în centru. Adăugați ouăle și amestecul de drojdie.
Pasul #3. Încălziți laptele în cuptorul cu microunde până devine călduț. Adăugați jumătate din volumul de lapte în „fântână”. Amestecați până când se combină toate ingredientele. Adăugați restul de lapte și amestecați până se omogenizează.
Pasul #4. Acoperiți vasul cu un prosop umed și lăsați componența să crească într-o zonă caldă timp de aproximativ o oră. Odată ce aluatul s-a dublat, adăugați sarea și lăsați-l să stea în timp ce încălziți uleiul. Aluatul trebuie să fie umed.
Pasul #5. Încălziți aproximativ trei inci de ulei într-o oală mare, rezistentă sau într-o friteuză, la 350 de grade. Pentru a verifica dacă uleiul este la temperatura potrivită, puneți mânerul unei linguri de lemn în el. Dacă în jurul mânerului se formează bule mici, uleiul este gata.
Pasul #6. Scufundați rapid două linguri în ulei și formați biluțe din aluat cu ajutorul acestora, răzuind și lăsând aluatul să cadă cu grijă în uleiul încins. Biluțele formate se vor scufunda pe fundul oalei și apoi vor ieși imediat la suprafață. Ar trebui să puteți prăji cel puțin șase deodată, dar numărul poate să difere în funcție de mărimea vasului.
Pasul #7. Prăjiți biluțele formate până când devin rumene pe ambele părți, întorcându-le cu grijă când este necesar. Scurgeți-le pe o tavă tapetată cu prosoape de hârtie.
Pasul #8. Presărați pudră de zahăr peste biluțele calde, precum și puțin praf de scorțișoară. Serviți cu plăcere!
Timp total de pregătire: două ore
Randament: 40 de gogoși
Rețeta a fost preluată de la Karin Engelbrecht, tânără din Amsterdam care scrie despre tradițiile culinare ale Țărilor de Jos.
