Cine sunt cei mai activi cititori din Moldova care au scris recenzii pe Goodreads în 2023

Poate unele cărți te vor inspira la noi lecturi în anul care urmează.

#25. Elizabeth – 32 de recenzii

O recenzie lăsată de Elizabeth pentru cartea Take me with you when you go, de David Levithan și Jennifer Niven.

This book is for people who struggle in silence and who don’t have someone to talk about abuse. I stend with these people, I really do, don’t be afraid of speaking about it.

#24. Stella Popa – 32 de recenzii

O recenzie lăsată de Stella Popa pentru cartea „Legea copiilor”, de Ian McEwan.

Romanul este scris la persoana a treia, dar totul este povestit din interiorul conștientizării Fionei – și o mare parte din gândirea ei, inevitabil, se referă la faptele activității sale juridice și la problemele și argumentele care decurg din aceasta. De obicei, un romancier realist – iar cartea pare la început ca una aparținând realismului, mai mult sau mai puțin – ar încerca doar suficiente fragmente din acel detaliu juridic pentru a aroma narațiunea cu autenticitate, rezervând în același timp miezul atenției sale pentru viața emoțională și relațiile personajului.

Forma romanului este notoriu mai potrivită pentru a transmite fluxul subiectiv al experienței, mai puțin bună la idei sau argumente abstracte. McEwan trece peste această predispoziție aproape eroic. Pe parcursul cărții, ca parte a conținutului conștientizării Fionei, el expune o succesiune de cazuri particulare din diviziunea familiei în toate detaliile lor fascinante, împreună cu precedentele juridice și problemele pe care le ridică. Și există și alte digresiuni: într-o schemă pentru mlaștini sărate ca apărare împotriva inundațiilor de coastă, sau viziunea apocaliptică a viitorului a unui geolog sau relatarea unui avocat dezamăgit despre o eroare judiciară.

#23. Anna Casian-Musteață – 32 de recenzii

O recenzie lăsată de Anna Casian-Musteață pentru cartea „Oameni sărmani”, de Fiodor Dostoievski.

Unul dintre scopurile mele în materie de lectură pentru anul 2023 este să citesc din opera lui Dostoievski. Am început cu „Oameni sărmani”, o carte pe care mai întâi am audiat-o, apoi am citit-o în format fizic. O carte care mi-a adus atâta pace și bucurie… „Oameni sărmani” include o serie de scrisori pe care și le expediau Makar Devușkin și Varvara Dobroselova, două personaje tare simpatice.

Makar Devușkin este un funcționar bătrân și sărac, care trăiește cu chirie într-o cămăruță mizeră. Poartă haine rupte și peticite și cizme vai de ele, însă are o mare bucurie: privește pe fereastră și vede camera rudei sale – Varvara Alexeevna, o fată săracă și ea, dar pe care el o iubește din tot sufletul. Se întâlnesc și își vorbesc foarte rar, însă își scriu scrisori și își împărtășesc unul altuia toate gândurile și trăirile. Bărbatul chiar își sacrifică toți banii pentru a-i cumpăra fetei mici daruri, pe când ea îi trimite cărți.

Dar Varvara e tânără și nu poate trăi toată viața în sărăcie, de aceea alege să se căsătorească cu un bărbat bogat și îl lasă pe bătrânul Makar cu dor și durere în suflet. Din corespondența acestora aflăm istoria unor oameni sărmani din Rusia secolului XIX, dar care, în ciuda numeroaselor lipsuri materiale, știu să împartă dragoste și bunătate și să își păstreze credința.

Romanul epistolar „Oameni sărmani” este prima carte scrisă de Dostoievski în anul 1846.

#22. katea – 34 de recenzii

O recenzie lăsată de katea pentru cartea Persuasion, de Jane Austen.

Not really a fan of second-chance romance, but THIS? So, so, so good, one of the best books I’ve ever read. Jane Austen showed her maturity and genius in this one and it was so worth it.

#21. Marylin – 35 de recenzii

O recenzie lăsată de Marylin pentru cartea The Secret Ophan, de Peters Glynis.

It’s bizarre that the author wrote of Elenor went back home with gifts, when earlier in the book she wrote that the brother were ungrateful for presents. It would’ve been logical to have not included this stupid inclusion. It’s also bad that the character St. John trusts and believes George’s lies. The authoress does have another active imagination, to have the character Elenor think and believe that Rose would be repatriated to their reich is beyond normal and healthy imaginative writing for this genre, in reality such a thing wouldn’t happen, at least in a physical sense and at most, the child would’ve gone to Isle of Man or Canada where German and Italians who were of no danger where arrested and deported to.

And what with the obsession with orphans and Canada, the authoress needs to be certified.

#20. Ludmila Gomoja – 36 de recenzii

O recenzie lăsată de Ludmila Gomoja pentru cartea „Fata de pe stâncă”, de Lucinda Riley.

Grania a fugit din New York după pierderea copilului și mereu se ducea pe stâncă ca să poată să fie singură. Acolo a întâlnit-o pe Aurora …. Și de aici începe istoria care se sfârșește trist… Nu-mi place când intervine autorul în poveste, evenimentele sunt descrise cam haotic, ba în prezent, ba în trecut….

#19. Lotte – 40 de recenzii

Profilul este privat, prin urmare, recenziile nu pot fi vizualizate.

#18. Grigore Paslari – 44 de recenzii

O recenzie lăsată de Grigore Paslari pentru cartea HBR’s 10 Must Reads on Lifelong Learning, de la Harvard Business Review.

The biggest shift I had as a result of reading this book, is around giving feedback. I was super surprised to read that constructive feedback we are struggling to learn to give is not helpful, getting out of your comfort zone is slowing down your learning in general, and the more feedback to collect the less value it has… The only reason I tend to believe it is cause they say you don’t have to have negative feedback, it is ok, it is even more helpful, and this is my current state being in the middle of the performance review.

Quote from the article – Why Feedback Rarely Does What It’s Meant To:
„Learning rests on our grasp of what we’re doing well, not on what we’re doing poorly, and certainly not on someone else’s sense of what we’re doing poorly”.

#17. Anna Leah – 46 de recenzii

O recenzie lăsată de Anna Leah pentru cartea „Pereți subțiri”, de Ana-Maria Sandu.

Traiul și destinele unor oameni, locatari ai unui bloc din București. Ar fi putut fi vorba despre oricare bloc, dar aici e descris unul cu patru etaje de la Grădina Icoanei.

E ca la un concurs sau într-un spectacol unde fiecare participant iese pe scenă și-și prezintă numărul. Numai că aici fiecare familie își trăiește fericirea sau nefericirea, comedia sau drama, iar „piesa” aceasta care de fapt e viața este interceptată, cunoscută și știută, aplaudată sau huiduită de ceilalți vecini. Ei sunt „publicul”. Toți cei care locuiesc sau au locuit cândva la bloc știu despre ce e vorba, pereții sunt subțiri, e imposibil să nu participi la un astfel de „spectacol”. Fie că tu ești „actorul”, fie că ești „spectatorul”. E inevitabil.

#16. Sarah Bodaly – 47 de recenzii

O recenzie lăsată de Sarah Bodaly pentru cartea „The Holodomor: The History and Legacy of the Ukrainian Famine Engineered by the Soviet Union”, de Charles River Editors.

Very good, but very hard. I’ve read Bloodlands, which is harder and much longer. I’ve lived in the area affected, and talked to the older generation that remembers famine and horrific details. I can’t imagine the horror nor try to compare my knowledge with their experience, but this was a hard book. We must know what history has done so we can prevent its repetition, but read this knowing that the stories are people, and they were hurt unimaginably. This history is a foundation for actions, attitudes, and reactions of so much that is going on in Eastern Europe now, and to some extent, I can clearly see that history is repeating itself in manners of aggression.

#15. Vica – 48 de recenzii

O recenzie lăsată de Vica pentru cartea „Iubita mea soție”, de Samantha Downing.

Cartea asta nu m-a ținut cu sufletul la gură așa cum a promis, but it was ok. Au fost unele momente care m-au ținut în suspans, însă acțiunea a fost destul de monotonă pe alocuri. Deși muream de curiozitate să aflu numele personajului principal, nu l-am aflat.

#14. Mikaela – 49 de recenzii

O recenzie lăsată de Mikaela pentru careta Love is a dog from a hell, de Charles Bukowski.

Imagine me, a raging feminist, reading this man’s misogynistic pedophilic racist and childish thought vomit. Arranging said vomit in poetry lines doesn’t actually make it poetry. There is no depth, no beauty, no harmony, no self-awareness of how stupid publishing something like this and thinking you’re a genius for it makes you look. No more Bukowski for me, thanks.

#13. Mihaela – 53 de recenzii

O recenzie lăsată de Mihaela pentru cartea Forever ours, de Jennifer J Williams.

I wasn’t sure what to expect when I started reading this book. But oh was it so worth it! The plot was amazing, the execution was just as amazing! It had the perfect amount of angst, humor, romance and smut! I absolutely loved this book! The chemistry was off the charts! The humor was beautifully written! This book was so well written and just an absolute best book. It’s a definite recommend and is worth the hype.

#12. Dumitru Moraru – 54 de recenzii

O recenzie lăsată de Dumitru Moraru pentru cartea „Nimic nou pe frontul de vest”, de Erich Maria Remarque.

Te cheamă Paul Baumer și nu ai nici 20 de ani! Te înrolezi cu entuziasm în armata germană să-ți aperi patria. Să omori dușmanii, să lupți pentru măreția Germaniei! Asta e ce aud tinerii. Ei cred că războiul e o aventură, că pe front vei deveni un bărbat adevărat. Paul și colegii săi de școală sunt trimiși pe frontul de vest, să lupte cu francezii. Văzând brutalitatea războiului, se spulberă tot ce și-au imaginat, își dau seama de naivitatea lor, că au fost păcăliți de lozinci propagandiste. Mâncarea e oribilă pe front, mișună șobolanii în tranșee, tinerii proaspăt înrolați cad sfârtecați de mitraliere și obuze. Paul se obișnuiește cu toate acestea, a căpătat experiență. Găsim și situații comice în spatele frontului, în discuțiile dintre Paul și colegii săi. Umorul și înjurăturile te ajută să suporți mai bine ororile războiului. Cu toate acestea, e o carte foarte tristă!

Într-o discuție băieții se întreabă pentru ce luptă. De ce niște oameni simpli sunt trimiși să lupte și să moară, când conducătorii țărilor sunt cei care încep războiul. Se plâng de condiții pe front, că au hrană proastă și diferite lipsuri, dar înțeleg că nimănui nu-i pasă de dânșii și încearcă să se descurce pe cont propriu. Cine are dreptate: Germania, Franța, Anglia? Cine e de partea corectă și cine e de partea greșită? Dușmanii pe care ei îi omoară tot sunt oameni obișnuiți. Dacă nu ar fi războiul nenorocit, poate că toți ar fi prieteni. Dar în momentul când te trezești față în față cu dușmanul tău, toate aceste gânduri dispar. Ori mori tu, ori moare el. Într-un alt moment băieții vorbesc despre planurile de viitor după ce războiul se va fi terminat. Cu ce se vor ocupa, cum se vor integra în societate dacă ei nu știu nimic altceva decât războiul. Doar că trebuie mai întâi să supraviețuiești până intră în vigoare tratatul de armistițiu.

În permisie Paul se duce acasă și în drum mulți îl sâcâie cu întrebări: cum e pe front, câștigăm? vă hrănesc bine, da? El vrea doar să fie lăsat în pace! Are impresia că nimeni nu-l înțelege, că oamenii sunt rupți de realitate. Când se întoarce pe front, e bucuros că nu și-a pierdut prietenii. Care va fi soarta lui Paul și camarazilor, vedem pe parcursul cărții.

#11. Irina Constantin – 57 de recenzii

O recenzie lăsată de Irina Constantin pentru cartea „Suferințele tânărului Werther”, de Goethe.

Să recitesc cartea asta  pentru a treia oară, mi s-a părut un masochism voit, o dedare voluntară la vechi suferințe, o plăcere și o auto-flagelare cunoscută de mine deja. Din când în când mă revoc prin cărți din astea și mă pun la lumină, mă evidențiez.

Pe Werther îl știu din clasa a 11-a, am vorbit despre el la o oră de literatura universală și nu m-am ales decât cu o notă de zece în catalog, mi se părea prea puțin,  prea infim, o sinucidere să-mi aducă o notă maximă, Goethe și-a ucis personajul, cel mai bun și uman personaj din opera lui și pentru ce? Pentru o dragoste neîmpărtășita, damnata, fără pic de sentiment reciproc, unde-i dreptatea, și cât durează o asemenea suferință, merită chiar să-ți pui pistolul la tâmplă doar pentru că dragostea romantică și platonica nu s-a adeverit,  nu ai primit niciun răspuns,  trebuie oare sa mori în asemenea cazuri?

La Wherter m-am gândit mult timp, cred un semestru întreg,  în timp ce străbăteam drumul spre școală, oare merita el sa moară? Nu am putut sa-mi răspund, am plâns când am citit a doua oara cartea,  la Litere a trebuit sa scriu un eseu despre asta, sinuciderea în dragoste și romatismul târziu lui Goethe, dar tot nu m-am lămurit cu subiectul delicat al romanului…

E ceva neînțeles de mine, abstract și retoric…Oare o să mă înțeleg vreodată cu cartea asta?

#10. Sorin Hadârcă – 59 de recenzii

O recenzie pe care a lăsat-o Sorin Hadârcă pentru cartea „Corabia beată”, de Octavian Soviany.

Eram pe punctul să abandonez lectura când apariția, la pagina 300, a lui Arthur Rimbaud (Maxime) a comunicat un vector nou romanului. Cel puțin între ce doi se încropise o dinamică care curma monologul interior, ipocrit și laș, al lui Paul Verlaine (Lelian). Nu că nou-ivitul ar fi mai simpatic: nici de drac n-ai scăpat, dar ai dat negreșit de tat-su. Insolent și sălbatic, personajul lui Maxine este dezgustător în egală măsură. Și totuși, grație lui, romanul capătă o miză: e ceva de capul poeziei dacă se produce cu prețul unei degradări umane? Poate fi adevăr în rimele produse de niște mârlani? E posibil ca eticul să fie certat cu esteticul?

Atât Verlaine, cât și Rimbaud au intrat în panteonul literaturii franceze, au fost apreciați de posteritate, au monumente la Paris. Dar poate că Verlaine se revendică ca poet prin ce a scris până la cădere, iar Rimbaud, ca om, prin abandonul poeziei. În tot cazul a apărut intriga și mai sunt încă trei volume în care sper să i se găsească dezlegarea.

P.S.: prin juxtapunere, Céline a fost un om minunat, doctor și pacifist, însă un discurs anti-semit aiuristic, chiar și renegat, i-a obstrucționat accesul în panteonul literaturii. Niciun monument autorului „Călătoriei la capătul nopții” la Paris.

#9. Nata – 60 de recenzii

O recenzie pe care a lăsat-o Nata pentru cartea „Simon”, de Narine Abgaryan.

Cu ușurință și cu certitudine pot declara că această lucrare este cea mai bună carte pe care am citit-o anul acesta.

Mi-a plăcut cum a fost gândit subiectul cărții, mi-a plăcut cum autoarea l-a plasat pe Simon la începutul cărții, un bărbat, care nu își poate potoli instinctele masculine (amoroase) nici după un secol de viață și, de cealaltă parte, cum au fost descrise, una câte una, soarta femeilor cu care Simon a interacționat (iarăși, amoros).

#8. Stela Negru – 70 de recenzii

O recenzie pe care a lăsat-o Stela Negru pentru careta „Rugăciune pentru Cernobâl”, de Svetlana Aliexevici.

26 aprilie 1986 – o serie de explozii au zguduit reactorul nuclear de la Cernobâl. Această tragedie a marcat o lume întreagă.

Cartea prezintă istoriile oamenilor care au rămas să locuiască în zona Cernobâl și poveștile eroilor care au „luptat” cu reactorul patru astfel jertfindu-și propria viață.

#7. Alexandra Osipenco – 77 de recenzii

O recenzie pe care a lăsat-o Alexandra Osipenco pentru cartea „Inocenții”, de Ioana Pârvulescu.

Cât de des citiți o carte, iar peste puțin timp de când ați terminat lectura, să vă fie dor să o deschideți din nou, ca pentru prima dată, retrăind aceleași emoții? Mie – nu mi se întâmplă chiar atât de des, dar la nici o lună de când am terminat această minunată carte, îmi vine să o recitesc iar și iar.

E o carte scrisă frumos, într-un limbaj simplu, accesibil, o lectură despre copii și copilărie, despre inocența din cea mai frumoasă și lipsită de griji perioadă a vieții, în care orice devine posibil, iar adulții cu acțiunile și poveștile lor captivante sunt o taină musai de cercetat și aflat.

Descoperim aici cum au copilărit împreună Ana (naratoarea, mezina) cu fratele și verișorii ei (Matei, Dina, Doru), cum au descoperit împreună lumea, cum au făcut tot felul de șmecherii împreună, cum ascultau cu mare interes poveștile oamenilor mari.

Aici călătorim într-un Brașov din copilăria Anei și vedem schimbările care au avut loc în politică și societate din perspectiva unui pui de om mic și inocent. Suntem martori la modificarea numelui străzilor (din Sfântul Ioan în Maiakovski), cum sunt demolate casele din jur, cum este tăiat bradul la tulpina căruia copiii făceau adesea adunările lor. Am citit cu nostalgie cum copiii casei erau mângâiați de câte o istorioară de-a bunicilor, sau încurajați de sfaturile lor. Mi-a plăcut parcursul maturizării lor.

#6. Soledad – 79 de recenzii

O recenzie pe care a lăsat-o Soledad pentru cartea „Pana de automobil”, de Friedrich Dürrenmatt.

După lectura nuvelei „Jucătorul de șah” de Zweig (în urma căreia mintea mea s-a pomenit în cădere liberă), nu credeam că voi da în curând de o creație literară capabilă să-mi suscite emoții similare.

Însă Friedrich Dürrenmatt cu al său micro-roman „Pana de automobil” a reușit să se joace cu mintea și emoțiile mele într-un mare fel. O să mă abțin să dau careva detalii referitoare la subiect, teme abordate sau mesaj (tind să cred că impactul va fi cu mult mai puternic dacă veți citi acest roman fără a fi în cunoștință de cauză). Țin doar să menționez că opera de față m-a prins în mrejele ei de la primele rânduri, iar răsturnarea de situație de la final mi-a creat impresia că citesc un adevărat thriller psihologic cu substrat filosofic…

P.S.: un mare mulțumesc dlui Valeriu Gherghel, a cărui recenzie m-a determinat să iau în mâini această carte, ce se clasează irevocabil în topul celor mai memorabile lecturi trăite de mine până acum.

#5. Elena Grițcan – 79 de recenzii

O recenzie pe care a lăsat-o Elena Grițcan pentru cartea „Princepele”, de Niccolò Machiavelli.

În lucrarea sa, Niccolò Machiavelli, vorbește despre cum un principe poate dobândi și menține puterea politică.

Leul nu se poate proteja de capcane, iar vulpea nu se poate apăra de lupi. Prin urmare, trebuie să fii o vulpe pentru a recunoaște capcanele și un leu pentru a speria lupii.

#4. Matilda H – 99 de recenzii

O recenzie pe care a lăsat-o Matilda H pentru cartea „Atomic Habits”, de James Clear.

This is a very concrete book about how to establish better habits and get rid of bad ones. Sometimes I felt like this book kept on stating the obvious and that it was too simplistic, but at the same time I believe this could make it more applicable compared to books focusing on complex theoretical reasoning. When I reviewed some of the key points that resonated with me after finishing the book, I realised I had collected more takeaways than I first had imagined.

It is worth noting that this book leans on the work of others and aims to present the state of the art of the habit research field, rather than the author contributing with any new findings. However, for someone like me who haven’t read any other books related to habits, it was still a useful read.

#3. Sanda Rău – 105 recenzii

O recenzie pe care a lăsat-o Sanda Rău pentru cartea „Cel care mă așteaptă”, de Parinoush Saniee.

„Cel care mă așteaptă”, de Parinoush Saniee oferă o incursiune profundă în viața femeilor din Iran în timpurile tulburi ale Revoluției Islamice. Povestea captivantă a unei femei singure, confruntată cu provocări majore într-un mediu marcat de conflicte politice și religioase, dezvăluie frumusețea și forța interioară a personajului principal. Saniee creează un portret autentic al luptei pentru supraviețuire într-o lume în transformare, captivând cititorii și oferind o perspectivă sensibilă asupra condiției femeilor în Iran.

#2. Cristina Mazilu – 149 de recenzii

O recenzie pe care a lăsat-o Cristina Mazilu pentru cartea „Un fiu”, de Alejandro Palomos.

„Un fiu” este un roman excepțional! M-a făcut să simt un amalgam de emoții și trăiri. Cu fiecare pagină citită încercam să descifrez și să strâng adevărul ca pe un puzzle! Finalul m-a dat gata! Nu am reușit sa mă abțin sa nu lăcrimez! Excepțional! I-aș fi dat și șase stele, pe bune.

Recomand cu mare, mare drag!

#1. Taisia Crudu – 196 de recenzii

O recenzie pe care a lăsat-o Taisia Crudu pentru cartea „Copiii de pe Volga”, de Guzel Iahina.

După lecturarea celebrului roman „Zuleiha deschide ochii” mi-am zis că trebuie să descopăr și celelalte cărți ale autoarei. Și iată-mă ajunsă la „Copiii de pe Volga”. Și aici autoarea a scris o ficțiune istorică bine documentată și destul de captivantă.

Protagonistul romanului este Iakob Ivanovici Bach, profesor de germană în satul Gnadental, o colonie germană de pe Volga. Viața sa tihnită este tulburată atunci când devine profesorul Klarei, o tânără de 17 ani, care locuiește împreună cu tatăl său pe celălalt mal al râului. Între cei doi se naște o poveste de dragoste. Și când toate par puse la punct, cursul istoriei ia o altă întorsătură și miezul romanului abia urmează a fi descoperit.

Citind descrierea cărții de pe verso m-am întrebat: unde-s copiii în acest peisaj? Apoi am început să lecturez cartea și după primele pagini am avut aceeași întrebare, însă au apărut și copiii ulterior. Aceștia devin un scop al vieții pentru personajul central, nu vă dau mai multe detalii pentru a evita spoilere.

Cred că unul din mesajele centrale ale romanului este că un copil poate bulversa viața unui adult și o poate schimba la 180 de grade stabilindu-i noi priorități și valori. Sentiment probabil trăit de fiecare părinte: copiii devin punctul sensibil.

Pe lângă istoria interesantă, romanul aduce în discuție un subiect pe care nu l-am cunoscut, soarta coloniilor germane de pe Volga. Figura lui Stalin apare și ea în câteva capitole.

Am apreciat noutatea subiectului. Felul în care Guzel Iahina scrie ficțiune istorică este unul inedit. Personajele sunt din acea epocă, ai impresia că autoarea a trăit atunci. Multiple detalii vin să contureze acest aspect și să ne facă și pe noi cititorii moderni să simțim acel iz al anilor tratați în roman.

Pe Goodreads puteți accesa lista celor 100 cei mai activi cititori din Moldova care au scris recenzii în 2023.

Vedeți pe #diez cine au fost cei mai activi cititori din Moldova care au scris recenzii pe Goodreads în 2022.