„Istoria este, poate, cel mai judicios manual, iar în lipsa lui dispare certitudinea viitorului. În această ordine, rolul unui muzeu este pur și simplu imperios”, așa a început directorul Muzeului de Istorie și Etnografie Ungheni, Vasile Iucal, să ne povestească despre apariția și dezvoltarea instituției culturale pe care o reprezintă. În continuare, deci, vă relatăm ce informații interesante am aflat despre acest muzeu din partea central-vestică a Republicii Moldova, înființat în 1967.
Potrivit directorului instituției, dorința de a înființa un muzeu în orașul Ungheni a apărut la sfârșitul anilor ’60 ai secolului trecut. Atunci, un grup de copii și pedagogi de la școlile din oraș și raion au adunat un număr modest de obiecte vechi pe care au dorit să le organizeze într-un muzeu. Respectiv, au urmat numeroase insistențe către autorități, soldate într-un târziu cu izbândă.
Trebuie spus că doleanța acelor entuziaști a survenit într-o perioada de plină ascensiune ateistă și ideologică a regimului comunist. Acesta s-a manifestat și prin închiderea locașelor de cult. Printre numeroasele parohii lovite de o asemenea soartă a fost și biserica «Alexandru Nevschi» din centrul orașului Ungheni, monument de arhitectură și istorie edificat la începutul secolului al XX-lea după un proiect dăruit comunității de marele arhitect de origine italiană Alexandru Bernardazzi. Pentru a domoli elanul enoriașilor de a redeschide parohia, autoritățile au propus ca soluție de compromis organizarea unui muzeu în incinta bisericii. Astfel, la 13 iunie 1967, în vechea așezare de pe malul Prutului a fost deschisă prima instituție muzeistică din partea de vest a RSS Moldovenești.
Vasile Iucal, directorul Muzeului de Istorie și Etnografie Ungheni
În anul 1988, odată cu revenirea la valorile spirituale firești, biserica a fost redată enoriașilor, iar muzeul a fost dislocat în Palatul de Cultură Municipal, unde se află și acum. Demersurile depuse pe parcursul a 30 de ani în adresa autorităților locale în privința atribuirii acestuia unei clădiri separate, deocamdată, nu au dat rezultate.
Vasile Iucal ne-a relatat că, de-a lungul timpului, cu precădere de la 1990 încoace, odată cu abolirea regimului totalitar, când instituția s-a eliberat de menirea de instrument de manipulare ideologică impusă de regimul comunist, muzeul a desfășurat o muncă asiduă pentru îmbunătățirea conținutului colecțiilor, păstrarea și valorificarea patrimoniului cultural din orașul Ungheni și din regiunea adiacentă acestuia. Astfel, pe parcursul a trei decenii, muzeul din Ungheni a organizat numeroase expoziții temporare, a participat la târguri și saloane naționale, la excursii, la cercetări științifice și arheologice, la conferințe științifice naționale, la editare de publicații.
„Din inițiativa, perseverența și participarea nemijlocită a colectivului muzeului, din anul 2000, în municipiul Ungheni au fost organizate opt tabere de sculptură, în cadrul cărora au fost create 80 de lucrări de artă modernă, localitatea devenind, pe bună dreptate, «Oraș al Sculpturilor», a adăugat directorul instituției.
Astăzi, muzeul Ungheniului deține peste 10 000 de piese de patrimoniu, structurate pe cinci domenii: arheologie, istorie, numismatică, etnografie, artă contemporană. Totodată, aceasta este unica instituție muzeistică din provincie care editează o publicație științifică, începând cu anul 2001 – Buletinul Muzeului de Istorie și Etnografie Ungheni „PYRETUS”, ajuns la numărul VI.
De ce Muzeul de Istorie și Etnografie Ungheni merită a fi vizitat
În primul rând, noua expoziție permanentă a instituției etalează o interesantă și valoroasă colecție de antichități, între care se distinge ceramica Cucuteni-Tripolie, prezentă prin piese care datează din mileniile IV-III î. Hr., scoase la iveală din așezările de la Rezina și Movila Măgurii în anul 1994.
La fel de valoroase sub aspect științific și cultural sunt vestigiile antice și medievale extrase prin cercetările arheologice de la Țuțora, România, în anii 2008, 2009 și 2014. Apropo, Țuțora reprezintă un loc de mare efervescență istorică, așezarea fiind reședință temporară domnească și oraș medieval situat la sud de Ungheni. La mijlocul secolului al XVII-lea, localitatea a fost arsă în totalitate de tătari.
„Căldura, rusticismul și naturalețea acestor vestigii dorește să plaseze imaginar vizitatorul în atmosfera veacurilor trecute, pe când viețuirea omului cu natura era omogenă și firească și să fie argument că și pe aceste locuri omul a creat valori culturale perene”, a adăugat directorul muzeului din Ungheni.
Un alt motiv de a vizita muzeul îl constituie faptul că, printre valoroasele piese de patrimoniu prezente în expoziție, vizitatorii vor remarca o piesă de unicat în interfluviul Prut-Nistru și una dintre puținele de acest fel din Europa de Vest – barcă din lemn de ulm de cinci metri lungime, descoperită în râul Prut, în dreptul satului Măcărești în anul 2012. Aceasta datează din secolul al IX-lea d.Hr, o perioadă istorică pe care cercetătorii o numesc „întunecată”, deosebit de săracă în mărturii ale vieții omului în acest spațiu geografic.
„Piesa-document constituie o conexiune rară și importantă între epoca antichității târzii și cea a evului mediu, perioadă relevată în expoziție prin obiecte de epocă, autentice – icoane, tipărituri, piese arheologice etc. –, care marchează, odată cu întemeierea Țării Moldovei, apariția primelor documente scrise în care sunt atestate cele mai vechi localități din regiune, inclusiv așezarea Ungheni (satul Unghiul) la 20 august 1462”, a povestit Vasile Iucal.
De asemenea, patrimoniul Muzeului de Istorie și Etnografie Ungheni include o originală colecție de țesături tradiționale, covorul fiind reprezentativ. Astfel, persoanele care vor vizita instituția culturală vor avea ocazia să admire aceste piese valoroase ornamentate expresiv. Totodată, vizitatorii vor putea admira și expoziția de prosoape, prosopul reprezentând „unul dintre elementele care a însoțit locuitorul din valea Prutului pe tot drumul vieții: naștere, căsătorie, moarte”.
În plus, doar la muzeul din Ungheni este prezentă o valoroasă colecție de troițe românești, sculptate în lemn în cel mai autentic stil tradițional. Piesele, cinci la număr, sunt un omagiu adus participanților în cele două războaie mondiale din secolul al XX-lea. Unele au o vechime de peste 100 de ani.
Evident, instituția deține și o colecție de piese de port tradițional, care neapărat trebuie văzută. Eleganța realizărilor ornamentale, a culorilor și reprezentaților simbolistice este definitorie. Relevanța, dar și calitatea autentică a mărturiilor etnografice de epocă, preponderent interbelică, face din colecția în cauză o sursă de inspirație pentru vizitatorii dornici să-și lucreze costume tradiționale proprii.
În fine, eventualul vizitator va fi surprins de laconismul și, în aceleași timp, de expresivitatea pronunțată a prezentării perioadei sovietice, prin realizarea unei compoziții din piese de epocă și lucrări de artă modernă ale unor artiști plastici contemporani, care exprimă plastic, laconic, simbolistic esența epocii marcată prin mult tragism și totalitarism în destinul localnicilor.
Muzeul Ungheniului are o existență îndreptățită și necesară de depozitar al memoriei, de educație, de reînnodare a firului timpului, însușiri care constituie o veritabilă carte de vizită menită să servească, și de acum încolo, publicul dornic să cunoască trecutul și frumosul acestor mirifice locuri.
Vasile Iucal, directorul Muzeului de Istorie și Etnografie Ungheni
În continuare, vă propunem să admirați câteva fotografii în care au fost surprinse expozițiile Muzeului de Istorie și Etnografie Ungheni.
Muzeul primește vizitatori de luni până vineri, de la 9.0 până la 17.00. Duminică, acesta activează de la 10.00 până la 14.00, iar sâmbătă este închis.
Adresa: orașul Ungheni
Dacă vă porniți cu mașina personală, din centrul capitalei până la destinație sunt aproximativ 110 kilometri, ceea ce presupune circa două ore și 10 minute de condus.
În Moldova există zeci de muzee inedite, fiecare cu un istoric deosebit și cu exponate valoroase. Datorită acestora, trecutul devine și mai ușor de explorat, de înțeles și de îndrăgit. Însă partea negativă a lucrurilor o constituie faptul că noi nu cunoaștem nimic despre ele, nici măcar câte sunt, unde se află și ce prezintă. Astfel, echipa #diez și-a propus să le descopere, rând pe rând, pe toate.
