Bulgaria – țara soarelui, a bronzului și a infinitelor urme de avion pe cer
Familia mea iubește călătoriile, în special, când le facem împreună! Mai mult decât atât, ne sunt dragi călătoriile cu mașina, căci putem să ne oprim de câte ori simțim necesitatea să o facem. Obișnuiam să plecăm în Ucraina pentru odihnă, căci drumurile ne erau cunoscute, destinația era aproape și devenise deja un fel de „casă” pentru noi. Totuși, din cauza războiului declanșat în țara vecină, am fost nevoiți să căutăm o nouă destinație. Prin urmare, așa și a apărut întrebarea: „Grecia ori Bulgaria?”.
Bulgaria! Ai noștri deja au fost pe acolo!
Camerele de hotel le-am rezervat cu ajutorul unei agenții de turism pe care o știm. Hotelul ne-a fost recomandat de doamna ce ne-a deservit și am rămas satisfăcuți. Noi obișnuim să nu ne schimbăm locul dacă am găsit o destinație cu oamenii și ambianța care ne-a plăcut. În acest context, în ultimii ani cât am plecat în vacanță în Ucraina, ne duceam la aceeași gazdă cu care și ne-am împrietenit, excepție fiind ultimul an, înainte de război. La agenții de turism am apelat cel mai mult atunci când a trebuit să procurăm bilete de avion. Totuși, am decis de această dată să rezervăm print-o agenție de turism și camere de hotel, pentru că era mult mai sigur pentru noi acest lucru decât să căutăm singuri ceva într-o locație complet străină. În plus, nu prea știam cum să rezervăm online camere de hotel, dar și unde ar fi cel mai bine să o facem, așa că am hotărât să apelăm la ajutorul unui om care cunoaște mai multe în acest domeniu. Cea mai bună opțiune!
Apropo, hotelul a fost unul minunat pentru mine, în special pentru faptul că m-a făcut să mă simt ca eroina unui film științifico-fantastic, fiindcă denumirea lui era „Marvel”, iar eu iubesc așa lucruri mărunte, dar interesante din viață.
Prin urmare, camerele erau deja rezervate și achitate. A rămas doar să plecăm.
Ok, Google. Cum ajungem la Sunny Beach din Bulgaria?
După cum am menționat mai sus, familia mea iubește călătoriile cu mașina, așa că repede am decis să facem întregul drum din Moldova spre Bulgaria cu vehiculul personal. Ca de fiecare dată, am rămas mulțumiți de hotărârea noastră și chiar recomandăm acest lucru celor ce iubesc și ei astfel de aventuri!
Drum, costuri și observații
Ne-am pornit de acasă – orașul Strășeni, raionul Strășeni – în jurul orei 1.0. La vama Leușeni am ajuns în jurul orei 2.0. Hotarul cu România l-am trecut repede și ușor. Totuși, dacă tot suntem în sânge aventurieri, am reușit să ne creăm singuri mici peripeții: am înfruntat „pădurea întunecată a lui Hänsel și Gretel”. Adică am trecut printr-o zonă foarte împădurită, fără lumini sau oameni, la mijlocul nopții și părea că nu are sfârșit. Am reușit să ocolim presupusul „nebun cu toporul” de după vreun tufiș, adică am trecut cu succes printr-o zonă populată, dar care îți transmitea un sentiment de nesiguranță interioară. Am scăpat de urmărirea noastră, ca din serialul popular american CSI, de mașina din spate, adică presupunerea noastră că vehiculul din spate are „planuri” în legătură cu noi a fost doar o iluzie. Ce pot spune… aventuri incendiare prin păpușoaiele de la marginea României.
Până la final, am reușit să ajungem la civilizație, adică în orașe! Am trecut prin Galați, Buzău, Ploiești, Craiova și încet, încet ne îndreptam spre stația noastră terminus – Bulgaria.
Uite așa, la vama bulgară am ajuns în jurul orei 9.15, iar la 10.00 deja îmi savuram cafeluța de dimineață în primul sătuc bulgar pe care l-am întâlnit – Gheneral Toșevo. Am intrat într-un secondhand ca să schimbăm bancnote mărunte, dar doamna vânzătoare a fost atât de drăguță, încât ne-a oferit în dar 2 leve (lei bulgărești) ca să ne putem cumpăra trei cafele de la aparatul de la colț. Cafeaua ne-a costat 60 de stotinki (bănuți bulgărești) fiecare, adică șase lei moldovenești. Când ne-am întors, în drum spre Moldova, am trecut ca să-i întoarcem datoria, însă magazinul era închis.
Din puținul timp pe care l-am avut la dispoziție să descopăr micile străduțe din acest sătuc, am reușit să observ că mulți localnici își căutau de treburile zilnice pe biciclete. Un fapt care mi-a părut foarte interesant!
Țin să menționez că în călătoria noastră a trebuit să cumpărăm de două ori vinietă. Cea din România ne-a costat 7 euro, iar cea din Bulgaria – 8 euro. La fel, pentru a merge pe autostradă, a trebuit să achităm 13 euro.
Ca să știți! 1,90 leve echivalează 1 euro, adică aproape 20 de lei moldovenești.
Drumul nostru continua spre Varna. Între timp, am ascultat radioul local. Limba bulgară am simțit-o ca pe un mixt format din limbile poloneză, ucraineană și rusă. „Vitoșa” – așa se numea postul de radio. După mine, bulgarii au gusturi bune la muzică. Acestea sunt moderne și tinerești: Dua Lipa – Dance The Night, Jennifer Lopez – Love Don’t Cost a Thing, One Direction – Story of My Life, dar și alte piese interpretate de muzicieni precum Jonas Brothers, Rihanna etc.
Vă las mai jos una dintre aceste piese muzicale pe care eu personal o ador din adolescență.
GPS-ul a fost ghidul nostru perfect! Pe cel al familiei mele îl cheamă Ilioaia, denumit în acest mod încă din ultima noastră călătorie în Italia la mătușa mea. De ce l-am botezat așa, nici nu întrebați! Cineva a spus ceva, altcineva a râs și așa a răsărit acest nume. Totuși, vă sfătuiesc să dați și voi un nume GPS-ului vostru, căci este mult mai distractiv când știi la cine strigi.
Coordonatele locației le-am salvat încă de acasă.
Brusc, în timpul călătoriei poți simți o ruptură de la relieful de câmp și lanuri agricole la un relief muntos cu priveliște spre mare. După cotitură, s-a ivit însăși marea! Bulgaria e o țară foarte imprevizibilă. La început, îți dă un sentiment de țară postsovietică, după care crezi că arată ca o regiune muntoasă din România, iar pe alocuri îți transmite un iz de Italia și sentimentul drumurilor din pădurile Moldovei. E de parcă această țară ar avea un colaj foto nonstop care face tranziții de cadre foarte bune.
În drumul nostru am trecut și pe lângă o zonă industrială, unde am văzut un port.
Spre final, am ajuns la hotelul nostru – Marvel! Ne-am cazat, ne-am aranjat bagajele și am fugit repede la mare, căci pentru ea am făcut tot acest drum de aproximativ 12 ore.
Primul contact cu apa după o perioadă stresantă de muncă ori despre cum marea te poate vindeca
Spre deosebire de sezonul rece al anului, vara mereu este încărcată cu sarcini și munci. La final de anotimp, frecvent te simți stors de puteri, cel puțin așa am observat că se întâmplă la mine. Nu am planificat această călătorie, dar când mi s-a propus să o fac, am simțit că trebuie să o fac, de altfel aș fi ars până la sfârșitul anului, iar eu mai aveam să trec și peste toamnă. Astfel, plecarea mea la mare a fost mai mult o dorință de vindecare decât un capriciu pe care l-am dorit împlinit.
Prin urmare, în prima zi și în prima oră din momentul când am ajuns la destinație, nu am avut nevoie nici de mâncare, și nici de cheile de la hotel. Pe cele din urmă le-am lăsat în responsabilitatea fratelui meu. Practic am fugit spre plajă, iar de pe plajă am sărit direct în apă! Mă rog, nu chiar am sărit, dar așa s-a simțit.
Sentimentele sunt de neredat. Momentul când răcoarea apei îți atinge pielea caldă este greu de descris. M-am scufundat cu tot corpul și am rămas sub apă cât timp m-au ținut plămânii. Eram însetată de acest sentiment de evadare. Eram dornică de o cuprindere așa precum doar apa o poate face. Am primit șansa să respir din nou, să mă „renasc” din acele adâncuri.
Viața nocturnă la Sunny Beach
După ora 20.00, Sunny Beach prinde o altă înfățișare. Oamenii joacă belotă, la restaurante cu terase muzicienii cântă live, există și un casino, aproape ca cel din Las Vegas, găsești peste tot biciclete pe care le poți închiria ca să faci o plimbare scurtă, poți încerca peștișorii gătiți la tigaie, vezi diverse tarabe, poți câștiga o jucărie de pluș dacă țintești momeala, ai șansa să încerci o diversitate de arome de înghețată, porumb dulce, băuturi carbogazoase, pizza, popcorn, vată dulce, iar în unele localuri poți să fumezi chiar și o narghilea sau să deguști cocktailuri.
Au fost și localuri care se asemănau cu cele de Ibiza, deși le-am văzut doar în videoclipuri. Eu personal am vrut să privesc luna dintr-un telescop, care era în acea perioadă în faza ei plină. Această dorință m-a costat 5 leve, adică 50 de lei moldovenești.
Lifehack: orice sumă în leve bulgărești o înmulțești la 10 și cunoști deja echivalentul în lei moldovenești.
Am observat că mulți tineri în etate – cupluri sau grupuri de prieteni – își petreceau vacanța în această zonă.
De asemenea, pe iubitorii de o atmosferă mai calmă, indiferent de vârstă, îi găseai pe plajă.
Dacă ai nevoie de schimb valutar, să nu-ți faci griji, căci ele sunt practic la fiecare pas la Sunny Beach, precum și magazinele cu suvenire.
Am găsit imitații de o calitate tare bună ale brandurilor mari, deoarece Turcia este aproape și activ importă în această țară. Respectiv, prețurile erau mai mici.
Fun fact: indiferent că vei dori să îți schimbi banii la vamă sau la schimburile valutare de lângă plajă, cursul este același – 1,90 leve costă 1 euro – poate doar cu o diferență de un cent.
Relieful și micii prieteni
Toate cele cinci zile de la mare am admirat dealurile și zonele muntoase care se vedeau împrejur. Aici, avioanele zburau zilnic câte unul deasupra noastră. Vremea a fost bună, cu excepția zilei 31 august, când a fost o furtună ca-n filme. De la geamul hotelului în care stăteam puteai să observi cum fulgeră afară și credeți-mă că la etajul 7 se vede și se aude tare bine cum „Dumnezeu cu căruța merge prin cer”. Apa era curată, deși uneori valurile aduceau la mal alge care au fost rupte din îndepărtare, dar după mine nu au fost atât de multe ca să deranjeze.
Diminețile erau liniștite, iar până la amiază uneori apa era atât de limpede, încât puteai să vezi cu ochiul liber peștișori și crabi. Cei din urmă îmi păreau înrudiți cu crabul Sebastian din desenul animat „Mica Sirenă”. Unul dintre ei a fost atât de amabil, că a decis să-mi arate ochii, dar în următoare secundă a fugit, la propriu, în apă. După-amiază, valurile erau mai agitate.
Mie mi-a plăcut să stau în mare dimineața și seara, căci, în percepția mea, doar atunci ea nu era atât de încărcată cu „energia prea multor oameni”.
Gânduri de final. Voi fi succintă. Călătoriți mai des, iubiți viața mai mult, mâncați mai gustos și ascultați muzică mai bună!
Jos, vă mai las o piesă cu care m-am întors acasă.
În acest long read citește despre ce poate face un tânăr într-un sat turistic din Moldova. Am explorat trei destinații din centrul țării ca să înțeleg cum funcționează turismul rural.
