„Decât să mă țină de mână, mai bine mi-aș băga-o în buzunar. O fac pumn și i-l strecor în mână. «Ai înghețat?» zice și îmi cuprinde pumnul în pumnul Ei mare.”
Sâmbăta trecută, 25 noiembrie, la Librăria din Centru ne-am dat întâlnire la o nouă ședință a Clubului de carte #diez și a Librăriilor Cartier. Într-un grup restrâns, dar plin de oameni frumoși, ne-am împărtășit cu experiențele noastre de lectură a romanului „Dependența”, de Constantin Cheianu.
La întâlnire a fost prezent și autorul cărții, care chiar de la bun început ne-a mărturisit că scrisul literar îl ajută să se studieze pe sine însuși și să sape evenimente din trecutul său. „Începând să scriu, am dat la o parte pielea unui personaj și sub ea am descoperit altul. Reușesc să mă studiez pe mine cu ajutorul scrisului literar. Am fost foarte mulțumit că prin intermediul scrisului am aflat atât de multe lucruri despre mine, pe care nu le puteam afla pe altă cale. Scrisul literar are vocația de a deschide niște ecluze și îți permite să pătrunzi mai adânc în tine și în subiectul tău.”
„Am trăit într-un loc nepotrivit și cu oamenii nepotriviți”
Toate cărțile pe care le-a scris, inclusiv „Dependența”, sunt autobiografice, cu foarte puțină ficțiune. Constantin Cheianu a povestit că acest roman a reprezentat o etapă de descoperire a propriului său eu și de fiecare dată a fost surprins și trist să afle și să înțeleagă anumite lucruri despre sine, despre copilăria sa, despre relația cu părinții. Au fost lucruri pe care nu le-a știut toată viața.
„A fost o experiență amară să constat atât de multe lucruri despre mine și să îmi dau seama că am trăit într-un loc nepotrivit și cu oamenii nepotriviți. Analizând și rememorând fel de fel de detalii și întâmplări din viața mea, relația cu părinții, cu prietenii, mi-am dat seama că tot ce am făcut pe parcursul vieții și mi-a părut aiurea își are rădăcinile în copilăria și adolescența mea. Toate își au o explicație.”
„Copilul este un bun al tău și o investiție” – motivul traumei din copilărie
„Dependența” urmărește povestea unui bărbat care nu poate trece peste traumele copilăriei din Basarabia sovietică. Copilăria i-a fost marcată de un tată alcoolic și de o mamă autoritară, de certuri între părinți și de fugi în nopți de iarnă de acasă. De-a lungul vieții, Dan Mătăsaru, eroul romanului, fuge de aceste amintiri, de traumele din copilărie încercând să regăsească refugiu în iubirea pentru femei.
„Asta am avut eu în familia mea și adevărul este că în toate cele 10-12 case din mahalaua mea situația era aceeași. Bărbații erau băutori și își băteau femeile. Ambii părinți erau autoritari cu copiii. Cele două principii de educare a copiilor pe acele vremuri erau: trebuie să fii foarte dur și nu trebuie să îți lauzi copilul. Dar așa au fost crescuți ei și au perpetuat felul de a educa și de a crește copiii așa cum au primit în copilărie.”
De asemenea, scriitorul a accentuat și abordarea patriarhală feudală a părinților din perioada sovietică. „Copilul este un bun al tău și o investiție. Sentimentele nu funcționau întotdeauna, doar cu excepții. Dar iubirea o înveți de la părinți. Dacă nu te simți iubit și dacă nu înveți să o faci în copilărie, nu o mai poți face pe parcursul vieții. Îți îngheață sufletul pentru totdeauna. Relația dintre părinți și copii era una pragmatică. […] Erau duri, aveau obsesia de a-și pune copiii la casele lor. […] Noi, copiii, voiam altceva. La școală mereu eram lăudat și pus pe tabla de onoare. Acasă, în schimb, auzeam doar critici, pentru că nu sunt ca alți băieți. Pentru mine, școala era un loc mai plăcut decât casa”, a relatat Constantin Cheianu.
„Trebuie să știi să scrii despre erotic” – motivul eroticului
Motivul sexualității este arhiprezent și în acest roman, de aceea, cititorii au fost curioși să afle de ce abordează atât de deschis subiectul respectiv.
„Generația mea, pe vremuri, avea interdicția de a vorbi și de a aborda eroticul. Maximum ce făceau personajele erau să se sărute și să pună o mână pe coapsă. Din acest motiv, acum nu mă pot sătura să abordez acest subiect. În toate cărțile mele tema respectivă este destul de prezentă și admit că în unele cazuri este exagerată. Totuși, este un domeniu care contează destul de mult în procesul de devenire a unui om și în relaționarea lui cu alți oameni.
Pentru mine este ciudat să aflu că uneori erotismul este încă un tabu. Poate pentru că eu mereu am scris despre asta mi-a părut că a devenit o temă accesibilă, frecventabilă și ușor de abordat. Eu m-am rupt ușor de lumea care consideră sexualitatea un tabu și am început să comunic cu o lume care o acceptă. Consider că trebuie să trecem peste asta.”
În același timp, Constantin Cheianu este de părere că trebuie să știi să scrii despre erotic, să știi să găsești cuvintele potrivite pentru a nu trezi repulsie și pentru a nu îl bloca pe cititor. „Uneori este destul o frază care trezește greață și nu mai citești nimic. Cuvintele trebuie alese delicat și dacă le găsești, poți vorbi despre orice și poți convinge pe oricine. Eu uneori aveam dorința obraznică de a spune cât mai mult.”
Alexandra Crețu, liceană la una dintre instituțiile de învățământ din capitală, a fost curioasă să afle dacă ipocrizia morală a societății postsovietice „provoca” mai mult rău decât libertinismul din zilele noastre care trece uneori în imoralitate pentru unii. Constantin Cheianu este părere că, de multe ori, individul care pare foarte rușinat să abordeze teme tabu ascunde, de fapt, niște gânduri și gesturi cumplite. „Pe de o parte suntem foarte inocenți pe plan erotic, iar pe de alta suntem ipocriți și cinici pe plan moral și social. Sunt două extreme, iar dacă găsești formula de mijloc, este foarte bine.”
„Această carte trebuie citită!”
Corina Goriță, una dintre cititoarele și participantele fidele ale Clubului de carte, a lecturat „Dependența” pentru prima dată acum câțiva ani și, ori de câte ori a avut ocazia, a recomandat-o și celorlalți. „Am strigat atunci și am zis că această carte trebuie citită. Acum, când am recitit-o, am înțeles-o mult mai profund.”
Cel mai mult pe Corina a marcat-o ideea de validare a iubirii și a faptului că totul poate fi în regulă. „Și eu am nevoie uneori de asta, mai ales atunci când sunt criticată.” Un alt moment din roman care a impresionat-o pe cititoare a fost trecerea de la „dragostea puerilă” și momentele stângace ale eroului la „dragostea matură”.
„Eu la școală nu merg ca să învăț bine, ci pentru că acolo este Liuba. Am simțit atunci că zâmbetul acela al ei umple nu doar sala de clasă, ci tot restul vieții mele. Cât de multă putere îmi dădea. […] Polul magnetic al pământului se mutase în apartamentul ei.”
De asemenea, Corina a subliniat și rolul psihanalistului din carte, care, din punctul ei de vedere, „poate înlocui câțiva ani de terapie”. „Mi-am pus atât de multe întrebări și am conștientizat foarte multe lucruri.”
„Dacă locul destinat iubirii este gol, el se umple de moarte” – motivul morții
În discuție a fost adusă și ideea morții care persistă la final de roman. Din cauza faptului că eroul nu poate scăpa de dependența pe care o are față de iubita sa și nu poate accepta ideea că ea poate fi fericită cu altcineva, o omoară.
Constantin Cheianu a explicat că atunci când ai o copilărie traumatizantă și ești privat de iubire, fără să vrei te trezești obsedat de moarte. „Lipsa de iubire te aduce fără să vrei în fața gândului morții. La un moment dat, m-a șocat foarte tare ideea că voi dispărea și nu mă puteam împăca cu acest gând. Una dintre explicații ar fi faptul că dacă locul destinat iubirii este gol, el se umple de moarte și de obsesia sfârșitului.”
Ion Gumene, licean la o instituție din Chișinău, a fost curios să afle ce ar trebui să facă un scriitor care a ajuns la o vârstă la care îi pare că nu a făcut nimic valoros. În acest sens, Constantin Cheianu a precizat că este important să nu îți pui scopuri prea mari și să nu îți pierzi curajul. „Dacă nu reușești să obții succesul la care speri cu prima carte, încearcă cu a doua, a treia. Eu mă prăbușeam și îmi trebuiau ani de zile ca să îmi revin. Niciun succes și nicio reușită nu te învață atât de mult ca un insucces.”
Spre final de întâlnire, scriitorul a mărturisit că momentan „se coace” o nouă carte autobiografică. „E ceva fascinant la vârsta mea să îți vezi din nou viața. Multe lucruri se limpezesc și prin această carte vreau să mă înțeleg bine de tot, să înțeleg ce este cu viața mea și cine este această ființă – Constantin Cheianu.”
Pentru a nu pierde nicio noutate referitoare la următoarele întâlniri, te invităm să te înscrii în acest grup de Facebook.
