În goana de a explora turismul și cultura altor state, tindem uneori să uităm de talentele de acasă și de pasiunea cu care unii oameni transmit din generație în generație îndeletnicirile pe care le mânuiesc. Republica Moldova se identifică prin numeroasele tradiții, obiceiuri, dar și prin talentele nedescoperite încă, iar la acest capitol țara noastră are multe de oferit. Timp de două zile, am descoperit meșteșugarii din raionul Cahul și talentele cu care aceștia se mândresc. În acest articol urmează să aflați și voi despre oamenii Moldovei care, prin pasiunea lor, au reușit să atragă turiști din întreaga lume.
De la Chișinău până la Cahul am călătorit aproximativ trei ore cu autobuzul. În cei circa 180 de kilometri parcurși, am reușit să mă bucur de peisaje pitorești, să observ case tradiționale pe marginea drumului, dar și să analizez activitățile preconizate pentru prima zi din scurta noastră aventură în sudul Moldovei.
Atelier de meșterit tobe și opinci la Gheorghe Burcă – așa era intitulată prima activitate preconizată imediat după sosirea la Cahul. Gheorghe Burcă este un meșter popular din satul Manta, aflat la câteva minute distanță de călătorie cu autocarul. Ajunși pe un drum de țară, pe partea dreaptă am văzut o poartă albastră cu ornamente tradiționale. Acolo locuia Gheorghe Burcă, cunoscut pentru articolele din piele pe care le confecționează, în special pentru opinci.
Meșteșugarul ne-a primit în primul său atelier și ne-a povestit că inițial a început să practice hămurăria, meserie pe care a deprins-o de la un bătrân din sat. Ulterior, a trecut la confecționarea tobelor, iar într-un final a devenit pielar și în prezent face sute de perechi de opinci. „Uneori mă trezesc la ora 4.0 pentru a reuși să fac toate comenzile. Nu este greu să le faci, trebuie să ai răbdare și să cauți materia primă potrivită.” Cei care își doresc să-l viziteze pe Gheorghe Burcă vor putea experimenta meseria unui pielar. De exemplu, vor meșteri mai multe articole din piele, precum tobe, opinci, centuri sau bice. Curiozitatea și pasiunea cu care lucra meșteșugarul m-a cucerit și am decis să confecționez și eu o opincă în miniatură, de tip suvenir, pe care o puteți vedea în imaginile de mai jos. Spre sfârșitul vizitei noastre, pielarul ne-a servit și cu pepene roșu cules chiar din grădina lui.
După ce ne-am delectat din prospețimea și dulceața fructului, ne-am continuat călătoria către atelierul Valentinei Grigoriță. Meștera își dedică majoritatea timpului procesului de confecționare a mai multor articole tradiționale, precum țoluri, lăicere, covoare și șosete din lână. Velntina Grigoriță ne-a relatat că a pus bazele atelierului său în anul 2017. De atunci, a primit sute de turiști care pot să încerce lucrul cu războiul de țesut, dar și alte activități. De asemenea, Valentina Grigoriță oferă cunoștințele sale și copiilor din sat, care la fel confecționează obiecte tradiționale sau participă la diverse șezători. „Îmi place foarte mult să țes, să brodez, să tricotez și să croșetez. Mă bucur că sunt persoane cointeresate și am cui să ofer ceea ce știu.” Meștera a preluat această îndeletnicire de la bunicile sale, iar primul țol l-a țesut la 25 de ani.
Raionul Cahul nu este doar despre meșteșuguri tradiționale. Localnicii sunt cunoscuți pentru abilitățile lor de a concepe produse alimentare unice. De la miere de mană, cușcuș și până la dulcețuri din roșii cherry – toate aceste delicii culinare ne-au oferit energie la sfârșitul primei noastre zile în satele din sudul Moldovei.
Un prim popas culinar a fost la Prisaca din Luncă, acolo unde apicultorul Sergiu Chetroiu are în gestiunea sa peste 300 de familii de albine. Ceea ce îl face diferit și unic pe apicultor sunt stupii ecologici din stuf presat. Am fost curioși să aflăm de unde a moștenit pasiunea pentru apicultură și ce îl motivează să iubească atât de mult albinele. „Apicultura este o tradiție de familie, eu sunt a patra generație. Mi-am petrecut copilăria când părinții mei lucrau împreună cu bunicul la stupi, iar eu am crescut în câmp, în pădure, la orice cules. Jucăriile mele erau stupii mici.”
Sergiu Chetroiu vrea să ofere din pasiunea sa și altor persoane. De aici a apărut ideea de a crea un canal de YouTube, acolo unde a reușit să publice peste 270 de filmulețe în care explică cum pot fi confecționați stupi din stuf. „Dacă priviți toate videoclipurile, sigur deveniți apicultori. La un moment dat, arăt cum ne vindem produsele apicole sau cum extragem mierea.” Sergiu Chetroiu se poate mândri și cu mierea de mană, o miere deosibită, în special pentru cei alergici la cea obișnuită. Sfârșitul vizitei noastre la Prisaca din Luncă s-a încheiat cu degustare de miere. Soția apicultorului ne-a pregătit plăcinte specifice zonei sudice, iar în combinație cu mierea s-au dovedit a fi o gustare potrivită după ce am explorat locul în care viețuiesc albinele.
Deliciile culinare nu s-au încheiat aici. Afați că în satul Slobozia Mare am întâlnit-o pe Maria Minciună, cunoscută pentru ambiția de a păstra tradițiile culinare din sudul Moldovei. În atelierul Mariei Minciună, căreia sătenii îi spun tanti Mașa, am reușit să degustăm dulcețuri mai neobișnuite, precum cea de ardei iute, de smochine cu portocală, de flori de soc sau de flori de salcâm. Cea care mi-a atras cel mai mult atenția a fost dulceața de roșii cherry, pe care am degustat-o pentru prima dată și m-a uimit prin aroma sa. Maria Minciună ne spune că a descoperit aceste dulcețuri la soacra sa, iar de atunci le-a reinventat în variate de rețete personale. Ea ne-a spus că primește cu entuziasm turiști și îi face mereu plăcere să le ofere și lor din deliciile pe care le prepară.
Prima zi în explorarea talentelor nedescoperite din raionul Cahul s-a încheiat cu o linguriță din dulceața de roșii cherry și cu un pahar de vin alb. Ne aștepta încă o zi în care urma să ne aventurăm în atelierele meșteșugarilor din Cahul și să descoperim locuri pitorești.
A doua zi a început cu un mic dejun la pensiunea Eco-Village Valeni, acolo unde am și fost cazați. După ce ne-am bucurat privirea cu priveliștea de la belvederea spre lacul Beleu, am mers să explorăm un alt talent din satul Colibași.
Este vorba despre Elizateva Dorin, femeia care adoră broderiile. În atelierul ei, pe care ea îl numește casa mare, am găsit mai multe articole tradiționale, precum batiste cusute manual, dar și lucrări din fibre vegetale. În casa mare, ea păstrează și o colecție de ii pe care o prezintă tuturor turiștilor care îi pășesc pragul. La fel ca ceilalți meșteșugari despre care v-am povestit, Elizaveta Dorin activează la un centru extrașcolar din sat, unde le predă elevilor arta lucrărilor din paie, o altă îndeletnicire căreia îi dedică o mare parte din timpul său. Tezaurul național o motivează să-și dorească să învețe și tinerii despre arta brodatului sau despre lucrările din paie. „Meșterii populari sunt pe cale de dispariție. De exemplu, eu învăț tinerii, dar ei sunt distrași de tehnologii. Este o altă generație. Noi ne străduim ca prin ei să păstrăm tradițiile, pentru că acesta este tezaurul nostru național, cu asta ne identificăm.”
Acest colț pitoresc al țării găzduiește o comunitate diversificată și talentată care păstrează și promovează cu mândrie tradițiile și moștenirea culturală. În timp ce tradiția se contopește cu modernitatea, oamenii din raionul Cahul rămân devotați rădăcinilor și își folosesc talentele pentru a crea un viitor prosper pentru această regiune.
