Examenul de bacalaureat la limba și literatura română este unul obligatoriu, indiferent de profilul de studiu ales. Deși asemănător ca structură, condițiile exercițiilor diferențiază între profilul real și cel umanist. Cu toate astea, metodele de rezolvare ale exercițiului 1 din examen își păstrează regulile valabile pentru toate categoriile de elevi.
Primul item al testului de bacalaureat reprezintă unul dintre cele mai simplificate sarcini din întreg examenul. Rezolvarea corectă a acestuia îi va aduce elevului 3-5 puncte din totalul de 100. Vezi mai jos care sunt elementele-cheie ce merită atent analizate și câteva exemple concrete.
Primul exercițiu ar putea conține sarcina de alcătuire sau extragere din text a unui șir de sintagme obișnuite sau care conțin epitete. De altfel, în cerințele unde se regăsesc verbele: extrage, transcrie, citează, rescrie – se va oferi un răspuns citat din text, între ghilimele „…”.
Sintagma reprezintă o unitate semantico-sintactică formată din două cuvinte semnificative din care nu fac parte instrumentele gramaticale (prepoziția, conjuncția, articolul și verbul auxiliar). Exemple: brațe de marmur, duioase dureri, credință literară.
Includerea acestor sintagme sau a altor lexeme în enunțuri dezvoltate sau complexe, cu scopul demonstrării polisemiei reprezintă o altă cerință valabilă exercițiului 1.
Lexem – sinonim pentru „cuvânt”.
Enunț dezvoltat – propoziția sau fraza ce conține inevitabil părțile principale de propoziție și o parte secundară: atribut sau complement.
Enunț complex – propoziția sau fraza ce conține atât părțile principale de propoziție, cât și cele secundare.
Polisemie – calitate a unui cuvânt sau a unei unități frazeologice de a avea mai multe sensuri. Exemplu: „Ea plânge îndurerată de necazul pe care îl trăiește. / E greu să porți o discuție cu persoana respectivă, pentru că mereu își plânge de milă. / Dânsul se plânge de condițiile inhumane în care trăiește. /De câteva zile încoace, cerul tot plânge. (sens figurat)”.
Propunerea unor sinonime contextuale pentru cuvintele marcate în exercițiu, încadrarea acestora în expresii frazeologice sau exemplificarea adverbelor la gradul superlativ reprezintă unele dintre cerințele des întâlnite la examenul de bacalaureat. Pentru rezolvarea corectă a acestor tipuri de itemi, e nevoie de a deține informația ce urmează.
Sinonim contextual – sinonim care să corespundă sensului menționat în textul lucrării.
Expresie frazeologică – structură lexicală cu semantică indirectă, ce egalează cu mai multe părți de vorbire ca sens. Exemple: a spăla putina = a pleca în grabă, a fugi; a-și lua nasul la purtare = a se obrăznici; a da apă la moară = a încuraja pe cineva într-o acțiune.
Grad superlativ – arată însușirea la gradul cel mai scăzut sau cel mai înalt. Există de două tipuri: relativ (cel mai bun) și absolut (extraordinar de bun).
Rescrierea secvențelor de caracterizare directă/indirectă sau a lexemelor care să constituie un câmp lexical, de asemenea, pot fi tipaje ale condițiilor din exercițiu. În același timp, se pot regăsi cerințe de exemplificare cu termenii potriviți următoarelor concepte precum: axa lexicală, rețea tematică sau reperele titlului.
Caracterizarea directă – caracterizarea preluată/regăsită nemijlocit în textul lucrării.
Caracterizarea indirectă – dedusă din limbaj, acțiuni, comportament, vestimentație, gândire, circumstanțe.
Câmp lexical – ansamblu de cuvinte din aceeași sferă semantică. Exemplu: școală – profesor, elev…
Axă lexicală – cuvintele-cheie dintr-un text.
Rețea tematică – axa lexicală ramificată.
Reperele titlului – stabilirea legăturii dintre titlu și lucrare. Titlul poate fi luat drept un reper al textului sau poate fi dedus.
Mai multe teste de bacalaureat pentru exersare găsiți aici.
