Vladlena Naval e studentă la Arhitectură în Germania, la Berlin International University of Applied Sciences, unde a avut parte de proiecte creative în fiecare semestru. Ultimul proiect a fost într-adevăr special, pentru că Vladlena a trebuit să creeze un concept arhitectural pentru reabilitarea unui spațiu abandonat.
Exercițiul de introducere
Aventura Vladlenei a început cu un exercițiu de fotografiere a 10 locuri abandonate din capitala Germaniei, care reprezintă un anumit potențial de restaurare. „Printre ele se numărau paleți rămași în urma construcțiilor, spații de sub căile transportului public, o ogradă sau chiar blocuri întregi abandonate. Ulterior, cu un efort minim trebuia să obținem maximum un anumit schimb de atmosferă. Elementar se putea de pus o lampă într-o cameră goală și deja exercițiul era completat cu succes.” Studenta a ales să ofere culoare unui spațiu în formă de colivie, care era folosit ca o platformă pentru îmbarcarea turiștilor în barcă. Construcția era facută din fire de metal și avea deschidere spre râu, însă era abandonată. Tânăra a luat mai multe folii de aluminiu și a împletit toată colivia. În final, ea toată era aurită și forma un spațiu închis.
Acest exercițiu a copleșit-o de entuziasm pe Vladlena și i-a trezit un interes aparte față de detalii. „Am reușit să descopăr Berlinul în afara zonelor turistice, ca pe un oraș nou. Am întâlnit oameni de artă care își bazează cariera doar pe reciclare și m-am prins în aceeași ipostază ca a lor. Fiindcă era târziu când terminasem lucrarea, am hotărât să las instalația [colivia aurită] până în ziua următoare, iar când m-am întors și deja scoteam folia, o doamnă s-a apropiat și m-a întrebat pentru ce este proiectul. Ulterior, am aflat că ea trăia în acea regiune și mi-a zis că mai mulți tineri au făcut fotografii în colivie. M-am simțit foarte bine în acel moment și am înțeles cât de pasionați sunt locuitorii Berlinului de arta avangardistă.”
Proiectul de reabilitare a unui spațiu abandonat
Din toate proiectele de la universitate, acesta a fost preferatul Vladlenei: reabilitarea fostei ambasade a Irakului, aflată pe teritoriul fostei RDG. „Desigur că accesul pe teritoriu era strict interzis prin lege, Irakul are drepturi exclusive asupra acestui teren. Am sărit gardul, căci am avut nevoie de fixări foto pentru proiect și chiar nu puteam să înțeleg în ce stare este ambasada dacă nu o vedeam din diferite perspective. Geamuri sparte, pereți vopsiți și verdeață peste tot. Era înfricoșător, deoarece am fost anunțați că această clădire este casa mai multor boschetari.”
Împreună cu fixările foto menționate, Vladlena a făcut o analiză a sitului. „În urma analizei, am depistat că spațiul are un potențial tare mare pentru uz public, iar acesta din păcate este folosit doar de rezidenți. Este bine unit cu rețeaua de transport public, are o istorie bogată și o amplasare favorabilă. Mai târziu, am aflat că în spațiul acesta se afla o stradă a ambasadelor de pe timpul RDG. Eu am venit cu ideea de a face un hub pentru cei din domeniul artelor. Conceptul meu este de a integra modernul fără a «deranja» trecutul. Cu alte cuvinte, nimic din structura existentă nu ar fi dărâmat, ci conservat. «Conceptul parazitului», așa am numit extensia mea, care asemenea unui parazit, se alipește de existent. Extensia este un spațiu multifuncțional ce poate fi folosit ca galerie, spațiu pentru conferințe sau workshopuri.” Ideea hubului este ca artiștii începători sau cu experiență să creeze aici și tot aici să-și expună lucrările. Pentru a facilita această idee, studenta a mai adăugat în proiecție un pavilion care este, de fapt, zona de workshop, cu mai multe încăperi. Între ambasadă și pavilion apare un scuar care va fi deschis pentru toți vizitatorii, astfel se va amplifica circulația în zonă.
Vladlena a înțeles cât de complicat e de lucrat cu spații abandonate când a restabilit planul original al clădirii. „Unica sursă de informare era planul parterului, realizat în 1974, pe care profesorii ni l-au oferit. În baza fotografiilor scanate, care erau foarte neclare, am reușit totuși să restabilesc structura ambasadei și divizările interioare. Desigur, persista frica în timp ce eram la fața locului, dar și această experiență a fost una hazlie alături de colegi. Deoarece machetele joacă un rol important în dezvoltarea unui concept, ni s-a cerut macheta teritoriului, cu reprezentarea situației existente. Respectiv, o echipă de 15 studenți lucra la executarea acesteia și în acea perioadă eram la universitate mereu. Lucrul într-o echipă mare este foarte captivant, dar în același timp fiecare are tempoul, mediul său de lucru, în care lucrează poate chiar pe fundal de oboseală, ceea ce diminuează din eficiență. Astfel, ne-am împărțit în echipe. Elaborarea machetei era facută în paralel cu pauze de filme dramatice supersiropoase, de care mai mult râdeam, și apoi fuga până la automatul de cafea, dulciuri și pauze de dans. Atât de obosiți eram, încât dansul era unica metodă de dezmorțire și degajare.”
Cea mai epuizantă săptămână a fost ultima înainte de susținerea proiectului. „Somnul nu era prietenul meu, dormeam maximum patru ore. De la supraoboseală, îmi sunam prietenul din grupă și aveam discursuri întregi de motivare despre care culoare e mai potrivită pentru conceptul nostru. Desigur, făceam haz de necaz, dar așa momente ne motivau să mai lucrăm puțin. Țin minte ultima noapte înainte de susținere, am stat până la patru noaptea ca să finalizez macheta, adică să modelez copacii pentru sit. Cu alte cuvinte, eram în căutare de crenguțe mici pe afară la ora trei noaptea.” Totuși, Vladlena recunoaște că nimic nu se compară cu senzația de ușurare pe care a simțit-o după ce a prezentat tot conceptul și profesorii i-au dat feedbackul final. La sfârșit, au sărbătorit toți împreună și își aduceau aminte de momentele trăite în acest semestru.
Inspirația numărul unu pentru Vladlena a fost Artcor, hubul din Chișinău realizat de arhitectul Maxim Calujac. „Am rămas profund entuziasmată de cât de bine gândit este acest concept și încadrarea acestuia în situl existent. M-a frapat mult multifunționalitatea scuarului și cât de frumos este populat de suflete creative și unice. La fel, mi-au servit drept călăuză și alte proiecte internaționale, precum Betahaus din capitala Germaniei și Bogor Creative Club din Indonezia. În cazul acestor exemple, m-am axat mai mult pe divizarea programelor și cum este valorificat spațiul existent.”
Situația spațiilor din Chișinău
Experiența cu reabilitare i-a provocat Vladlenei mult interes față de spațiile abandonate și potențialul lor. „Chiar atunci când am fost înapoi acasă la Chișinău, am observat, din păcate, multe spații abandonate care ar putea fi valorificate, nu demolate. Profii noștri chiar ne ziceau că nu mai avem așa de mult spațiu pentru a ridica noi construcții, de aceea mulți dintre noi vor avea de a face cu reabilitarea lor și asta chair e fain.”
Vladlena e pasionată de istoria și arhitectura Chișinăului. „Un lucru ce m-a învățat Berlinul este că istoria trebuie valorificată, fie ea plăcută sau nu. Berlinul a fost divizat de un perete, un moment tragic, dar în loc să fie demolat total, au fost construite memoriale.”
„Din păcate, la Chișinău observ tendința de mascare a istoriei. Mai concret, mă refer la arhitectura socialistă și, per general, la arhitectura brutalistă”
Câteva exemple care o fascinează pe Vladlena sunt Casa Naționalităților, de arhitecta I. Tumanyan, clădirea garajului Parlamentului, cafeneaua „Guguță”, Observatorul abandonat de pe bd. Ștefan cel Mare și Sfânt și altele. „Desigur, reabilitarea monumentelor și educarea despre importanța istorică a acestora este necesară, dar în cazul construcțiilor abandonate aș propune schimbul funcțiilor. Observatorul se poate transforma într-un spațiu de artă contemporană [galerie], astfel circulația din zonă se va intensifica, iar cafeneaua „Guguță” poate fi un spațiu polivalent pentru tineret, întrucât se bucură de o localizare centrală”, explică tânăra.
Ea adaugă că un exemplu demn de urmat de reabilitare este Hamburger Bahnhof din Berlin. „Acum galerie contemporană, clădirea fostei gări de trenuri se bucură de popularitate datorită expozițiilor și evenimentelor organizate. Complexul include și o zonă special amenajată care educă vizitatorii despre istoria locului și cum a evoluat până la o locație artistică. Drept contrast a caracterului său impozant, în curtea spațiului se organizează pe timp de vară petreceri, unde DJ începători sunt invitați să evolueze.” Prin exemplul menționat, Vladlena lămurește că astfel de metode de reabilitare vor populariza locațiile acum abandonate, iar divertismentul este una dintre metodele cele mai puternice de educare.
