Poezie sau proză. Astăzi tot mai puțini aleg să își petreacă timpul în compania unor versuri sau romane. Ne dorim să cultivăm și să promovăm lectura, iar odată cu ea să descoperim tinerii scriitori și tinerele scriitoare din Republica Moldova. De această dată, o vom cunoaște pe Mădălina Șevciuc, o tânără poetă care s-a lansat pe piața literară în anul 2022 cu volumul de poezii „Noi doi, tu și eu”. Vă lăsăm să îi descoperiți povestea în interviul care urmează.
Mădălina nu își amintește de prima poezie pe care a scris-o, însă știe că a fost în perioada claselor primare. A fost o poezie despre Crăciun. „Probabil fiecare dintre noi a fost susținut măcar o dată de către dirigintă să încerce să scrie. Țin minte că îmi reușise o poezie de Crăciun. Ulterior, profesoara se ținuse de mine să îi scriu despre orice, doar să scriu.”
Tânăra povestește că decizia de a continua să compună poezii a fost alimentată de încurajarea pe care a primit-o de-a lungul anilor de la profesoarele de limba și literatura română. „M-au determinat să particip la diverse evenimente literare, lansări de carte, cenacluri literare, concursuri. Am recitat poezii, am întâlnit scriitori, am fost impulsionată să scriu, pentru că mă simțeam auzită și ascultată.”
„Poezia am simțit-o mereu, a fost întotdeauna undeva acolo”
Fiind întrebată dacă și-a dorit vreodată să încerce să scrie proză, Mădălina spune că nu a simțit niciodată vreun impuls pentru aceasta. Poezia a fost cea pe care a simțit-o. „Poezia am simțit-o mereu, a fost întotdeauna undeva acolo. Mai mult decât atât, sunt o fană incurabilă a rimei, oricât de mult s-ar mișca trendul acesta al versurilor albe, eu rămân fidelă rimei. Lipsa acesteia în proză cred că a fost un factor destul de motivant în a alege poezia.”
De cele mai multe ori, tânăra poetă este inspirată de impresii, trăiri și sentimente pe care le desprinde din cărți. De obicei alege să citească cărți cu teme profunde, despre război, Holocaust, ISIS [Statul Islamic din Irak și Siria]. Printre scriitorii săi preferați se numără Svetlana Aleksievici, Erich Maria Remarque și Gabriel Garcia Márquez. „În urma acestor lecturi, am ajuns la concluzia că oamenii trăiesc în neputința de a-și alege viața, soarta, bolile și multe alte lucruri care ne influențează. Am ales din acest amalgam de neputințe să scriu despre neputința de alege pe cine să iubești.”
„Noi doi, tu și eu”
Mădălina recunoaște că mereu și-a dorit să-și vadă poeziile tipărite. Și, deși și-a dorit acest lucru, decizia de a le publica a fost spontană, chiar neobișnuită pentru ea. „Mult timp am crezut că toți poeții își doresc să fie publicați. Din păcate nu, mulți oameni talentați își ascund poeziile în cele mai întunecate locuri ale casei, decizie pe care, în neputința mea de a o înțelege, n-o pot agrea. Cred că publicarea volumului «Noi doi, tu și eu» a fost o alegere corectă.”
Poeziile din volum reprezintă un schimb de replici între El și Ea, iar uneori acești El și Ea se transformă într-un Ei. Acest dialog este observat doar dacă poeziile sunt citite în forma în care sunt aranjate în carte. Pentru a sublinia acest mic aspect, care de altfel nu este vizibil chiar pentru toată lumea, tânăra a decis că „Noi doi, tu și eu” ar fi un titlu potrivit. Din ce povestește Mădălina, poeziile sale sunt inspirate doar din cărți, iar viața sa personală influențează foarte puțin scrierea acestora.
Pentru tânăra scriitoare, procesul de publicare a cărții a fost destul de solicitant. „Cred că cel mai mult contează susținerea celor din jur, eu am avut alături familia care îmi susține orice idee, oricât de trăsnită ar fi, dar și prietenii, care la oricare oră erau gata să mai asculte o altă variantă a poeziei sau să își spună părerea despre o nouă machetă a coperții.”
Potrivit tinerei, cel mai important este să ai o colaborare eficace cu editura. „Îți poate ușura cu mult procesul de publicare a cărții. Sper ca cei care urmează să publice în viitorul apropiat să aibă parte de o echipă a editurii mereu deschisă la ajutor, dar și de o susținere efectivă din partea acestora.”
„Poezia trebuie trăită”
Întrebată dacă oricine poate scrie poezie, Mădălina este de părere că scrisul este un domeniu în care talentul este important. „Știu că acum se aderă tot mai masiv la ideea că orice lucru poate fi învățat și că munca poate învinge talentul. Susțin parțial această idee, însă cred că, totuși, sunt domenii unde talentul are o mai mare influență. Poezie oricine poate scrie, însă talentul face diferența.”
Poezia nu trebuie studiată sau înțeleasă, ci trăită. Mă bucur să observ că se publică, însă nu știu cât de mult se citește. Totuși, contemporană sau nu, autohtonă sau nu, poezia rămâne poezie, o formă de transmitere a sentimentelor, a trăirilor, a celor mai profunde gânduri. Fiecare poezie este o enigmă și nimeni nu poate cunoaște ce a vrut cu adevărat să spună autorul prin acel vers, acea metaforă, acel cuvânt.
Mădălina Șevciuc
Poeta consideră că, actualmente, se citește tot mai puțină poezie. Din punctul său de vedere, un motiv ar fi că tinerii, de cele mai multe ori, sunt învățați la școală să vadă doar partea tehnică a versurilor: ce fel de rimă se utilizează, câte figuri de stil sunt prezente, comentarea acestora. „Astfel, tinerii pot vedea poezia doar ca pe o construcție tehnică din cuvinte, fără un mesaj profund al poetului, care ar trebui trăit, nu studiat.”
Mădălina Șevciuc consideră că scrisul și cititul de versuri ar putea fi promovat prin organizarea unor seri de poezie, unde poeții să se simtă auziți și încurajați, sau a unor cenacluri literare, unde poeții cu mai multă experiență să vină cu sfaturi pentru începători. „Ar fi bine ca poezia să fie citită de însăși autor, așa cum ar fi vrut el să fie auzită și interpretată. Poate această deschidere ar conduce la un interes mai mare în rândul tinerilor.”
„Cred că mai am foarte mult de evoluat”
Din momentul în care a început să scrie poezie, evoluția Mădălinei a fost lentă, dar stabilă. „Am participant constant la diverse concursuri, unde în fiecare an reușeam să primesc câte un premiu mai semnificativ. Am avut mereu probleme cu gramatica și doar pentru că voiam să scriu cât mai corect, am fost determinată să o învăț într-un timp mai scurt. Cred că și acum mai am foarte mult de învățat.
La început, scriam doar pentru posterele școlii, iar mai târziu am început să scriu și pentru reviste literare din București.”
În viitorul apropiat, Mădălina nu își dorește să publice alte volume, însă nu exclude în totalitate această idee.
„Sunt un om printre alte miliarde de oameni și un poet printre alți mii de poeți.”
