Conflictul înghețat de trei decenii cu regiunea transnistreană

Pentru a înțelege problema transnistreană, este important să analizăm contextul istoric și geopolitic în care aceasta s-a dezvoltat. Conflictul transnistrean este unul dintre cele mai mari și mai persistente conflicte înghețate din Europa, având o istorie de peste 30 de ani.

Această regiune de est, cunoscută astăzi ca regiunea transnistreană, a fost din 1924, împreună cu o serie de teritorii care sunt astăzi parte a Ucrainei, parte integrantă a Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti (RASSM). Populația regiunii transnistrene era inițial compusă în principal din ucraineni şi români/moldoveni, dar începând cu anii 1920 a fost punctul final de migrare semnificativă a muncitorilor din sfera industrială din alte regiuni ale Uniunii Sovietice, în special ruşi şi ucraineni. Conform evaluărilor din 1989, regiunea era compusă etnic și lingvistic din 40 % moldoveni, 28 % ucraineni, 24 % ruși și 8 % – alte etnii.

Regiunea transnistreană și-a declarat independența în 1990 și a devenit o entitate autonomă nerecunoscută la nivel internațional. La 25 august 1991, așa-numitul „Consiliu Suprem al Republicii Moldovenești Nistrene” a adoptat declarația de independență a regiunii. În 1992 a izbucnit un război între autoritățile constituționale ale țării din partea dreaptă a Nistrului și așa-numitele autorități nerecunoscute din partea stângă a Nistrului, care s-a soldat cu moartea a câteva sute de persoane. Ulterior, războiul s-a încheiat cu semnarea la 21 iulie 1992 a unui acord de reglementare pașnică a conflictului armat din regiunea transnistreană dintre președintele de atunci al Republicii Moldova, Mircea Snegur, și fostul președinte al Federației Ruse Boris Elțin.

În timpul războiului din 1992, Rusia a oferit sprijin militar și politic regiunii transnistrene, care a fost percepută ca o măsură de protecție a comunității etnice rusești din regiune. După război, Rusia a menținut și încă mai menține o prezență militară semnificativă în regiune, armata a 14-a.

Până în prezent, acest teritoriu se află sub controlul forțelor militare ruse staționate ilegal pe teritoriul Republicii Moldova, contrar constituției țării.

Din acest motiv, având un conflict teritorial nesoluționat în interiorul țării, Republica Moldova nu are siguranța totală că va putea fi acceptată în Uniunea Europeană.

Se discută cu regimul de la Tiraspol despre integrarea europeană?

Oleg Serebrian, vicepremierul pentru reintegrare, spune că în procesul negocierilor în formatul „5+2” (acum fiind doar în formatul 1+1), discuțiile cu așa-numiții reprezentanți ai regiunii transnistrene despre parcursul european al țării nu au loc.

În niciun format de negocieri încă n-au fost abordate aspecte ce țin de integrarea europeană. Totuși, discuții indirecte au apărut. Tiraspolul insista pe dosarul farmaceutic sau fitosanitar, pe problema legată de existența a două registre diferite – cel de la Tiraspol și cel de la Chișinău. Am spus nu o singură dată în cadrul acestor discuții că vom fi nevoiți, de aici încolo, să racordăm mai multe lucruri la standardele europene. Nu vom tolera anumite abateri care au fost tolerate până la momentul de față.

Oleg Serebrian, vicepremier pentru reintegrare

Vicepremierul menționează că în acest fel s-a ajuns la discuții legate de integrarea europeană. El specifică faptul că se vor ajunge la subiecte care vizează mai multe domenii: Sistemul Vamal, Dosarul Bancar [dosarul se referă și la circulația leului moldovenesc în partea stângă a Nistrului] etc.

„În niciun caz nu prevedem renunțarea la acest teritoriu.”

Oleg Serebrian spune că a renunța la 11 % din teritoriul țării noastre, unde locuiesc peste 300 000 de cetățeni ai Republicii Moldova și unde 90 % din populația regiunii sunt cetățeni ai Republicii Moldova, dintre care 42 % sunt vorbitori de limba română, este ilogic.

„Care ar fi recompensa? Noi așa creăm probleme suplimentare prin recunoașterea independenței regiunii transnistrene. Creăm o problemă de insecuritate teritorială. Ce garanții avem că teritoriul respectiv nu va fi mai departe un punct de pornire pentru situații tensionate în zonă? Care ar fi hotarele acestei regiuni? Cum stabilim hotarul? Din perspectiva Tiraspolului și din perspectiva Chișinăului regiunea are hotare diferite.”

Conform ultimelor informații anunțate de Biroul Politici pentru Reintegrare în luna aprilie 2023, dintre cei circa 500 000 de locuitori din regiunea transnistreană, 354 000 dețin cetățenia Republicii Moldova.

Oleg Serebrian spune că Integrarea Europeană, ca și războiul din Ucraina, sunt factori determinanți în procesul de reintegrare a țării. Nu sunt singurii factori, dar sunt determinanți.

De succesul Ucrainei în acest război și de succesul nostru în agenda de integrare europeană, în proporție de 90 %, va depinde reintegrarea țării. Celelalte 10 % depind de efortul nostru, de abilitatea noastră și de măsuri care pot fi luate, dar firește că aceste două lucruri au schimbat cardinal masa negocierilor și ceea ce este pe masă.

Oleg Serebrian, vicepremier pentru reintegrare

„Să nu forțăm lucrurile.”

Vicepremierul pentru reintegrare consideră că ar fi mai potrivit ca Republica Moldova să adere la UE reîntregită. Adică procesul de reintegrare a regiunii transnistrene să-l preceadă pe cel de integrare europeană.

E foarte posibil că vom putea adera chiar dacă problema transnistreană încă nu va fi soluționată la acel moment. Este posibil ținând cont de toate antecedentele, dar situația e foarte volatilă, se schimbă de la un an la altul și totul este circumstanțial. Nimeni nu ar fi crezut în 2021 că Moldova și Ucraina vor fi state candidate. [...] S-ar putea întâmpla ca circumstanțele să fie favorabile și să fim acceptați fără regiunea transnistreană, dar s-ar putea și să nu fie favorabilă și să se spună «nu». E foarte greu de făcut pronosticuri. Noi le facem din perspectiva situației de azi, dar lucrurile nu sunt statice, nu depind doar de evoluțiile de la noi. Depind foarte mult de climatul politic și geopolitic din jurul nostru.

Oleg Serebrian, vicepremier pentru reintegrare

Ciprul a avut probleme teritoriale, dar a aderat la UE

Ciprul este o țară insulară, situată în estul Mării Mediterane, fiind a treia ca mărime și populație. În 1960, Ciprul și-a obținut independența, iar în 1983, la nordul insulei a fost creată Republica Turcă a Ciprului de Nord, care este recunoscută doar de Turcia. Unul dintre motive care a dus la diviziune au fost conflictele dintre ciprioții greci și ciprioții turci.

Cu toate acestea, în 1993, Ciprul trimite o scrisoare de motivare pentru a deveni membră UE. Pe 31 martie 1998 au fost lansate negocierile de aderare cu Cipru, Ungaria, Polonia, Cehia, Estonia și Slovenia. Consiliul European de la Copenhaga, în decembrie 2002, a luat decizia că Ciprul și celelalte nouă țări candidate pot fi admise în Uniunea Europeană. Peste doi ani, în mai 2004, Cipru devine țară membră cu drepturi depline în UE. Cu toate acestea, la acordul de aderare, Ciprul mai primește un protocol care prevede că legislația UE nu se va aplica pe teritoriile care nu sunt controlate de către autoritățile constituționale ale Ciprului.

„Moldova poate deveni membru al UE chiar dacă are probleme teritoriale nerezolvate.”

Josep Borrell, Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politică de securitate, prezent la Summitul Comunității Politice Europene care a avut loc la Chișinău pe 1 iunie 2023, a declarat că Moldova poate deveni membru al UE chiar dacă are probleme teritoriale nerezolvate.

Drumul Moldovei spre integrarea europeană este independent de ceea ce se întâmplă în regiunea transnistreană. Cipru a devenit membru al Uniunii Europene având probleme teritoriale. Moldova la fel poate face acest lucru.

Josep Borrell, Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politică de securitate

În același timp, Dacian Cioloș, membru al Parlamentului European, este de părere că UE nu va mai accepta să integreze un stat care are probleme teritoriale neclare: „A făcut asta cu Cipru și au dat greș”. Dânsul consideră că problema regiunii transnistrene va fi rezolvată la timpul ei, nu în doi, trei sau chiar patru ani.

„Până la semnarea aderării, se vor găsi pârghii și mecanisme. Ideal ar fi să existe în Guvernul României un departament exclusiv de ajutor al Republicii Moldova în procesul de aderare. Să compensăm măcar puțin capacitatea administrativă redusă a Moldovei.”

De asemenea, Leonard Orban, fost comisar european, exclude o procedură de negocieri rapide dintre Moldova și UE. El consideră că principala problemă care se va aborda la masa negocierilor va fi regiunea transnistreană.

În condiții actuale, Republica Moldova nu are nicio șansă să finalizeze procedura de negocieri. S-a întâmplat în cazul Ciprului – s-au finalizat negocierile de aderare în 2002, cu promisiunea că va avea loc un referendum care va unifica statul cipriot. Ciprul acum este complet divizat. Se propune separarea completă a Ciprului de Nord și crearea unui stat independent sau alipirea la Turcia. UE nu va mai accepta un al doilea caz al Ciprului.

Leonard Orban, fost comisar european

Totuși, vicepremierul pentru reintegrare al Moldovei, Oleg Serebrian, spune că Ciprul nu este singurul exemplu când un stat european aderă la comunitate și ulterior la uniune având probleme teritoriale nesoluționate.

Dintre cele trei state din estul Europei care au o perspectivă europeană – Ucraina, Republica Moldova și Georgia –, toate au probleme teritoriale nesoluționate. Problema teritorială a Republicii Moldova este cea mai simplă dintre cele trei state. De exemplu, Abhazia și Osetia de Sud au recunoaștere internațională parțială. Regiunea transnistreană nu este recunoscută de nimeni la momentul de față.

Oleg Serebrian, vicepremier pentru reintegrare

Precizăm că regiunea transnistreană este recunoscută de doar trei pseudo-state care nu sunt membre ONU și se află în situații similare: Abhazia, Arțah și Osetia de Sud.

Oleg Serebrian spune că Moldova se consultă și cu alte țări care au probleme teritoriale similare nerezolvate, de exemplu cu Georgia și Ucraina.

Practicile nu știu dacă pot fi importate. Situația este foarte diferită în Georgia. Deși anumite lucruri sunt interesante, mai ales legislația georgiană privind persoanele intern strămutate. Noi nu avem prevederi foarte clare în acest sens și am rugat colegii georgieni să ne ajute inclusiv la elaborarea unui astfel de proiect de lege. [...] În primul rând, e vorba despre statele GUAM (Georgia, Ucraina, Republica Azerbaidjan și Republica Moldova), pentru că aceste țări se confruntă cu o problema comună – problema separatismului susținut de Federația Rusă.

Oleg Serebrian, vicepremier pentru reintegrare

Menționăm că, pe lângă Republica Moldova, UE are pe masă mai multe cereri de aderare depuse de Ucraina, Georgia, Muntenegru, Serbia, Turcia și lista continuă. Unele dintre țările menționate, la fel ca și Republica Moldova, au conflicte teritoriale nesoluționate.

Nouă pași spre deschiderea negocierilor de aderare cu UE

Pentru a începe aderarea la Uniunea Europeană, Moldova are nevoie să deschidă capitolul de negocieri, iar ca cel din urmă să fie deschis, țara noastră trebuie să implementeze nouă condiții formulate de către Comisia Europeană. Printre aceste condiții pe care trebuie să le realizăm, subiectul regiunii transnistrene nu se regăsește.

Planul de acțiuni conține pașii următori, ce urmau a fi realizați până în luna iunie 2023:
#1. reforma justiției;
#2. cadrul electoral;
#3. combaterea corupției;
#4. deoligarhizarea și reducerea influenței intereselor private;
#5. combaterea criminalității organizate și spălării banilor;
#6. îmbunătățirea serviciilor publice, reforma administrației publice;
#7. managementul finanțelor publice;
#8. implicarea societății civile;
#9. drepturile omului.

În rezultatul evaluării, majoritatea măsurilor au fost îndeplinite, fiind înregistrată o medie generală de implementare de 4,24 puncte din pragul maxim de 5 puncte. Din cele 60 de acțiuni asumate de autorități, 24 de acțiuni (40 %) au fost îndeplinite fără carențe, 25 de acțiuni (41,66 %) au fost implementate cu unele rezerve, 10 acțiuni (16,66 %) urmează a fi îndeplinite, iar o acțiune (1,67 %) a fost realizată cu rezerve substanțiale.

Ultima acțiune care nu a fost realizată se referă la angajamentul privind deoligarhizarea, și anume îmbunătățirea cadrului de reglementare privind guvernanța corporativă a întreprinderilor de stat/a societăților cu capital majoritar de stat, în conformitate cu principiile Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE). Autoritățile responsabile în privința acestei acțiuni sunt Ministerul Economiei și Agenția Proprietății Publice.

Angajamentul care a fost implementat de Republica Moldova fără carențe este cel care prevede gestionarea finanțelor publice, care se află în managementul Ministerului Finanțelor.

Primul raport al Comisiei Europene privind progresele înregistrate de Republica Moldova în politica de extindere a UE va fi publicat în toamna anului 2023.