Despre negocierile în formatul „5+2”

Oleg Serebrian ne spune că reuniuni propriu-zise în formatul «5+2» nu au mai avut loc de mult timp. Ultima reuniune, care a fost la Bratislava, nu s-a soldat cu succes.

A fost un eșec. Ulterior, a fost perioada pandemică, apoi a început războiul din Ucraina – ceea ce nu a dus la invalidarea formatului «5+2» în sine, ci la imposibilitatea de a mai fi convocat. În prezent, Chișinăul și Tiraspolul participă la negocieri, iar OSCE moderează. Este într-un fel «1+1+1». Celelalte părți – SUA, UE, Rusia și Ucraina – doar asistă fără să intervină.

Viceprim-ministrul pentru reintegrare menționează că atâta timp cât durează agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, formatul „5+2” nu poate fi convocat: „Ar fi ilar să avem Rusia și Ucraina discutând despre reglementarea transnistreană în Republica Moldova în momentul războiului care se desfășoară pe teritoriul Ucrainei”.

El precizează că până la normalizarea relațiilor dintre Kiev și Moscova nu vom putea vorbi despre orice reuniune în formatul „5+2”, iar evoluția acestui război, sfârșitul lui, felul cum se va încheia vor contribui foarte mult la aranjamentele care vizează și regiunea transnistreană.

Vicepremierul pentru reintegrare menționează că în niciun format de negocieri – nici în „1+1” și nici în „5+2” –, aspecte ce țin de integrarea europeană încă n-au fost abordate direct.

Firește că aceste discuții au apărut indirect atunci când Tiraspolul insista pe dosarul farmaceutic sau fitosanitar, pe problema legată de existența a două registre diferite – cel din Tiraspol și cel din Chișinău. Noi insistam pe un singur registru național care să fie euroconform. […] Am spus nu o singură dată în cadrul acestor discuții că vom fi nevoiți, de aici încolo, să racordăm mai multe lucruri la standardele europene. Nu vom tolera anumite abateri care au fost tolerate până la momentul de față. În acest fel, am ajuns la discuții legate de integrarea europeană. Vom ajunge la subiecte care vizează mai multe domenii: Sistemul Vamal, Dosarul Bancar [dosarul se referă și la circulația leului moldovenesc în partea stângă a Nistrului] etc.

Va fi cedat sau nu teritoriul din stânga Nistrului?

Oleg Serebrian spune că a renunța la 11 % din teritoriul țării noastre, unde locuiesc peste 300 000 de cetățeni ai Republicii Moldova și unde 90 % din populația regiunii sunt cetățeni ai Republicii Moldova, dintre care 42 % sunt vorbitori de limba română, este ilogic.

Care ar fi recompensa? Noi așa creăm probleme suplimentare prin recunoașterea independenței regiunii transnistrene. Creăm o problemă de insecuritate teritorială. Ce garanții avem că teritoriul respectiv nu va fi mai departe un punct de pornire pentru situații tensionate în zonă? Care ar fi hotarele acestei regiuni? Cum stabilim hotarul? Din perspectiva Tiraspolului și din perspectiva Chișinăului regiunea are hotare diferite. Noi vedem cu câtă înverșunare unele state, inclusiv membre ale UE, își dispută frontiera pentru 2-3 km². În cazul nostru este vorba de un teritoriu foarte mare. […] Pe cei care susțin că regiunea respectivă ar trebui să-și obțină independența îi indemn să meargă o zi la Liceul „Lucian Blaga” din Tiraspol și să discute cu părinții, cu copiii, cu profesorii care rezistă timp de 30 de ani în împrejurări foarte vitrege păstrând drapelul românesc, păstrând valori care sunt autentice românești într-un mediu foarte ostil în această regiune. Trebuie să trădăm acești mii de oameni? Nu este vorba de 100 de oameni, dar și 100 de oameni în asemenea condiții este o lașitate să-i trădezi. Nu vom renunța în niciun caz la acest teritoriu, mai ales că sunt condiții favorabile în momentul de față pentru a ajunge la un proces de reintegrare a țării.

Vicepremierul pentru reintegrare precizează că dintre cele trei state din estul Europei care au o perspectivă europeană – Ucraina, Republica Moldova și Georgia –, toate au probleme teritoriale nesoluționate. Din spusele lui, problema teritorială a Republicii Moldova este cea mai simplă: „De exemplu, Abhazia și Osetia de Sud au recunoaștere internațională parțială, iar regiunea transnistreană nu este recunoscută de nimeni la momentul de față”.

Planul de reintegrare a regiunii transnistrene

Oleg Serebrian specifică faptul că, de-a lungul timpului, au fost multe planuri, multe proiecte de statut – peste 15. Unele dintre ele sunt învechite, iar altele pot fi preluate cu anumite elemente.

Este agenda de lucru. Noi lucrăm cu documente care sunt confidențiale sau care au un anumit grad de confidențialitate. Respectiv, sunt lucruri care se fac publice și lucruri care nu sunt publice. De exemplu, Federația Rusă nu-și anunță planurile de acțiuni în public niciodată. Nici noi nu le anunțăm public. […] Acum se lucrează la o Strategie Națională de Reintegrare așa cum se lucrează și la o Strategie Națională de Securitate. Nu sunt documente simple. În plus, situația este atât de schimbătoare încât foarte multe lucruri care erau valabile acum șase luni urmează a fi revăzute. Orice instituție a statului lucrează conform unei agende, iar o parte a acestei agende decurge din planul de guvernare.

Vicepremierul spune că principiile de soluționare a conflictului transnistrean au fost votate de Parlament încă în 2005 – legea privind statutul regiunii transnistrene – și, mai mult decât atât, nu se poate acționa.

Oleg Serebrian spune că integrarea europeană și războiul din Ucraina sunt factori determinanți în procesul de reintegrare a țării. Nu sunt singurii factori, dar sunt determinanți.

De succesul Ucrainei în acest război și de succesul nostru în agenda de integrare europeană, în proporție de 90 %, va depinde reintegrarea țării. Celelalte 10 % depind de efortul nostru, de abilitatea noastră și de măsuri care pot fi luate, dar firește că aceste două lucruri au schimbat cardinal masa negocierilor și ceea ce este pe masă.

Vicepremierul pentru reintegrare consideră că ar fi mai potrivit ca Republica Moldova să adere la UE reîntregită. Adică procesul de reintegrare a regiunii transnistrene să-l preceadă pe cel de integrare europeană.

E foarte posibil că vom putea adera chiar dacă problema transnistreană încă nu va fi soluționată la acel moment. Este posibil ținând cont de toate antecedentele, dar situația e foarte volatilă, se schimbă de la un an la altul și totul este circumstanțial. Nimeni nu ar fi crezut în 2021 că Moldova și Ucraina vor fi state candidate. […] S-ar putea întâmpla ca circumstanțele să fie favorabile și să fim acceptați fără regiunea transnistreană, dar s-ar putea și să nu fie favorabilă și să se spună «nu». E foarte greu de făcut pronosticuri. Noi le facem din perspectiva situației de azi, dar lucrurile nu sunt statice, nu depind doar de evoluțiile de la noi. Depind foarte mult de climatul politic și geopolitic din jurul nostru.

Cu ce țări ne consultăm pe acest subiect

Oleg Serebrian spune că Moldova se consultă și cu alte țări care au probleme teritoriale similare nerezolvate, de exemplu cu Georgia și Ucraina.

Practicile nu știu dacă pot fi importate. Situația este foarte diferită în Georgia. Deși anumite lucruri sunt interesante, mai ales legislația georgiană privind persoanele intern strămutate. Noi nu avem prevederi foarte clare în acest sens și am rugat colegii georgieni să ne ajute inclusiv la elaborarea unui astfel de proiect de lege. […] În primul rând, e vorba despre statele GUAM (Georgia, Ucraina, Republica Azerbaidjan și Republica Moldova), pentru că aceste țări se confruntă cu o problema comună – problema separatismului susținut de Federația Rusă.

De asemenea, vicepremierul pentru reintegrare subliniază că discută despre acest subiect și cu reprezentanții Uniunii Europene la Chișinău, fiind unul de primă importanță.

Discutăm foarte des. Recent, am avut o discuție cu toți ambasadorii UE la delegația Uniunii Europene. Acest lucru se practică de câteva ori pe lună. UE este observator în formatul de negocieri și fără îndoială că este un subiect pe care îl abordăm des cu ei, este unul de primă importanță. Discutăm foarte mult despre programele de edificare a încrederii sprijinite de UE pe ambele maluri ale Nistrului.