Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală din Chișinău prezintă publicului cea mai veche cămașă din patrimoniul instituției, care datează încă de la începutul secolului al XIX-lea. Cămașa este din pânză de in țesută manual, cusută cu fir metalic și fire de lână în tehnicile cruciulițe, lănțujel, șinătău, găurele și încrețire.
Cămașa este încrețită la gât, are stanul format din trei pânze lucrate cu gaură pe la margini. Altița a fost croită aparte de restul mânecii, apoi a fost brodată și prinsă împreună cu mâneca de stan. Tăietura din față este adâncă și a fost prelucrată ulterior cu tighel. Mânecile se termină cu brățări.
Din decorul de altă dată s-au păstrat doar cusăturile făcute cu fir metalic. Cele cu fire de lână s-au deteriorat și au dispărut aproape în totalitate. Doar urmele împunsăturilor în pânză mai păstrează memoria vechiului ornament. Între firele de pânză s-au păstrat câteva resturi de fire de lână de culoare nucărie, vopsită cu coloranți naturali.
Se remarcă imaginea păsării repetată în două registre în altiță, pe mâneci și dinainte. Alte elemente valoroase ce compun ornamentul sunt norii și ploia. Între cele două registre cu păsări ale altiței este încadrat motivul ploii, iar scrânciobul este format din motivul norilor, care însoțește și păsările din fața cămășii.
Piesa este expusă și poate fi admirată în cadrul expoziției „Cămăși surori, simboluri vechi și noi”.
