Mai sunt zile numărate până la susținerea examenelor de bacalaureat din acest an. Unul dintre cele mai complexe este cel de la limba și literatura română. Pe lângă interpretarea textelor, scrierea unui text argumentativ sau scrierea unui text nonliterar, trebuie să cunoști și caracterizări ale personajelor literare românești din romanele și nuvelele studiate în timpul liceului.
Fie că ești la profil real, fie la umanist, în acest articol echipa #diez îți vine în ajutor cu caracterizări scurte ale celor mai importante personaje din literatura română.
Romanul „Ion” de Liviu Rebreanu
Romanul „Ion” a apărut în 1920, inițial în două volume, cărora, din motive editoriale, autorul le-a ales titluri diferite: „Glasul pământului” și „Glasul iubirii”. Eugen Lovinescu a declarat că acesta este primul roman modern din literatura română, datorită obiectivității naratoriale. Acțiunea romanului se centrează pe lupta unui tânăr sărac de a obține pământ și pe consecințele actelor sale.
Personaje
# Ion al Glanetașului este un personaj complex ale cărui trăsături sunt contradictorii: viclenie și naivitate, gingășie și brutalitate, insistență și cinism. El reprezintă un personaj realist și face parte din tipologia arivistului, adică a celui care vrea să se îmbogățească prin mijloace necinstite. Ion este un reprezentant al țărănimii, care se manifestă prin dragostea sa pentru pământ, dar reprezintă o individualitate prin modul prin care îl obține. Aparține clasei țăranilor săraci, categorie pe care o consideră înjositoare, motiv pentru care dorește să scape de această etichetă și să ajungă bogat. Condiționat cu mediul său social, recurge la o ironie instinctivă în încercarea de a dobândi avere prin căsătorie, seducând-o pe Ana. Totuși, înainte de nuntă, Ion o face pe Ana de ruşinea satului.
# Ana este o tânără țărancă, fiica lui Vasile Baciu, un om cu mult pământ. Este o fată simplă, îndrăgostită de Ion Glanetașul cu care se căsătorește și devine mamă. Aceasta nu se remarcă prin frumusețe, este supusă, iubitoare, harnică, nefericită și neîmplinită. Este tipul de femeie de la țară, supusă și umilă, care își ascultă soțul și încearcă să-i facă pe plac. Toate acestea sunt alimentate de dragostea pentru soțul ei, pe care nu vrea să-l supere și încearcă să-l apropie de ea. Toate acestea o costă și ajunge să fie bătută crunt de tatăl ei când acesta află despre copil și despre relația dintre ei doi. Ion nu îi ia niciodată apărarea, spunând că bătaia îi face bine.
Nuvela „Moara cu noroc” de Ioan Slavici
Nuvela abordează o tematică realistă, socială, rurală, autorul urmărind transformările lumii tradiționale sub influența noilor relații capitaliste. Altă temă e cea psihologică, întrucât este prezentat modul în care banul distruge firea lui Ghiță, protagonistul nuvelei.
Personaje
# Ghiță statutul social al protagonistului este surprins încă din incipitul nuvelei. Cizmar sărac, conștientizând responsabilitățile familiale, Ghiță decide să ia în arendă cârciuma de la Moara cu noroc, pentru a-și asigura un trai mai bun. Din punct de vedere psihologic, Ghiță are, la început, un caracter puternic. Stăpân pe sine, încrezător în forțele proprii, nu ia în seamă sfaturile bătrânei sale soacre și se mută la Moara cu noroc. Sub influența lui Lică Sămădăul, bărbatul își pierde treptat încrederea în sine și devine slab în fața tentației de a se îmbogăți. Principala caracteristică a lui Ghiță este involuția acestuia și dezumanizarea lui pe parcursul nuvelei. Acestea se manifestă în principal prin patima sa pentru bani și prin orgoliu. Ghiță reprezintă tipul omului cinstit și harnic, care cade în patima banului, ajungând să se degradeze moral și să recurgă la gesturi extreme pentru a-și atinge scopurile.
# Lică Sămădăul este un personaj realist, un spirit satanic care exercită o dominație fascinantă asupra celorlalte personaje. Încă de la prima apariție în nuvelă, Lică se comportă ca un stăpân absolut asupra oamenilor și a locurilor, autoritar, apoi se prezintă cu cinism și brutalitate. Simbol al degradării morale, Lică se conduce după propriile legi, care sunt diferite de cele ale statului. Bun cunoscător al oamenilor, Lică știe despre pasiunea pentru bani a lui Ghiță și exercită o fascinație diabolică asupra Anei, care simte că acesta este „un om rău și periculos”. Crima, înșelăciunea și furtul sunt câteva dintre faptele comise de Lică și care influențează celelalte personaje, pe care le domină cu cinism.
Romanul „Mara” de Ioan Slavici
Romanul a fost publicat în 1894, în revista „Vatra”, iar în volum abia în 1906. Această operă literară este „aproape o capodoperă”, în opinia lui George Călinescu, deoarece destinul eroilor și mediul social sunt evocate cu o remarcabilă artă a detaliului și o mare forță de construcție a întregului.
Personaj
# Mara este personajul principal din operă. Ca statut social, Mara este o femeie văduvă, o femeie de afaceri, precupeață și podăriță. Are o casă primită ca zestre, o livadă de „vreo două sute de pruni”, o vie pe dealul Paulis și câștigurile din negustorie: „vinde ce poate și cumpără ce găseşte”. Din punct de vedere al statutului moral, Mara este o femeie demnă, harnică, o mamă iubitoare, care dorește să-și vadă copiii bine; pe Persida vrea să o facă preoteasă, iar pe Trică vrea să-l vadă maistru-cojocar. Este chibzuită, pune bani la ciorap pentru binele familiei. Are spirit de afaceri, este inteligentă și creștină. Din punct de vedere psihologic, Mara este o fire pragmatică, determinată, dă dovadă de stăpânire de sine, are o înțelepciune arhaică – aceea de a-și ține bine rânduielile casei.
Romanul „Enigma Otiliei” de George Călinescu
„Enigma Otiliei“ este un roman de tip balzacian scris de George Călinescu în anul 1938. Personajele sunt create prin tehnica balzaciană de descriere a mediului și a fizionomiei din care se desprind trăsăturile de caracter.
Personaje
# Felix Sima este personajul masculin din roman, care deschide și închide romanul prin descrierea casei lui Costache Giurgiuveanu, unchiul său, la adolescență și apoi la maturitate. Felix este unul dintre personajele principale, personaj care are calitatea de „martor” al evenimentelor și „actor”, după faptele și situațiile în care este pus. Fiind fiul doctorului losif Sima din lași, decedat recent, Felix vine la Bucureşti pentru a urma cursurile la facultatea de medicină, iar unchiul său este numit tutorele său. După moartea tatălui său, obține drept moștenire o casă cam veche, dar solidă și rentabilă, și un anumit „depozit de bani”. Devine un medic renumit și bogat, profesor universitar, se căsătorește cu fiica unui diplomat cu ajutorul căruia intră în rândul burgheziei bucureștene. Referitor la statutul psihologic, este un băiat sensibil, visător, dornic de afecțiune, lucid și hotărât. Din punct de vedere moral, este un intelectual distins, care trăiește după un cod de norme superior. O fire libertină, un om disciplinat, capabil de a lega relații de prietenie autentice. Felix reprezintă tipul inteligentului naiv în devenire, în cariera sa de medic.
# Otilia Mărculescu este personajul feminin principal din această operă. Otilia întruchipează tiparul eternului feminin. Este fiica celei de-a doua soții a lui Costache Giurgiuveanu. Otilia este studentă la Conservator și studiază pianul, o femeie cu înclinații artistice și iubește luxul. Din punct de vedere moral, Otilia este o femeie copilăroasă, impulsivă, misterioasă, risipitoare, nehotărâtă, frivolă, nebunatică, tandră, tristă, plină de reacții contradictorii, o femeie modernă emancipată. În ceea ce privește statutul psihologic, Otilia este o fire imprevizibilă, capricioasă, meditativă, inteligentă, cu un spirit contradictoriu și este profund marcată de faptul că a rămas orfană, lipsită de dragostea maternă, fiind nevoită să se maturizeze prematur și să facă față singurătății și răutăților celor din jurul său, având mereu o nevoie imensă de a fi iubită și de a iubi.
Romanul „Baltagul” de Mihail Sadoveanu
„Baltagul” este un roman social scris de Mihail Sadoveanu și publicat pentru prima oară în volum în noiembrie 1930 de către Editura Cartea Românească din București. Romanul prezintă călătoria Vitoriei Lipan pe urmele soțului ei, oierul Nechifor Lipan, pentru a afla ce s-a întâmplat cu acesta și pentru a-i pedepsi după o lege nescrisă pe cei doi tovarăși ce l-au ucis și jefuit.
Personaje
# Vitoria Lipan este personajul principal din opera literară „Baltagul”. Vitoria Lipan este tiparul femeii justițiare, din Măgura Tarcăului, zona Dornelor, soția lui Nechifor Lipan, om care se ocupă cu oieritul. Vitoria reprezintă femeia simplă de la munte, soție devotată și mamă iubitoare. Are o gospodărie bine organizată de care se ocupă și este mamă a doi copii, Gheorghiță și Minodora, pe care îi crește după legile strămoşeşti. Familia sa este înstărită, având destule resurse financiare să plătească toate serviciile primite de la semenii săi (preot, negustori, argat). În privința statutului moral, Vitoria este o femeie autoritară, justițiară, bine organizată, isteață, harnică și iubitoare. Este o femeie care își trăiește viața după datinile și tradițiile strămoșești, principii după care-și crește și copiii. Vitoria este foarte credincioasă, merge la preot, ține post și se închină la icoane. În ceea ce privește statutul psihologic, Vitoria este o femeie stăpână pe sine, înțeleaptă, dar frământată de gânduri din cauza lipsei soțului său. Cunoaște bine sufletul uman și semnele naturii, deține arta disimulării și are un spirit întreprinzător.
# Nechifor Lipan este un personaj absent, soțul Vitoriei, care concentrează în jurul său toate acțiunile și toate frământările interioare ale femeii în încercarea de a afla adevărul despre bărbatul ei și de a înfăptui actul justițiar de pedepsire a vinovaților. Portretul moral reiese din mărturiile, amintirile și atitudinile celor care l-au cunoscut. Inteligent și ambițios, Nechifor Lipan iubea parabolele și poveștile cu tâlc pe care le povestea cu entuziasm la petrecerile din sat. Acesta anima toate petrecerile cu veselia sa. Nechifor era comunicativ și pasional, îi plăceau femeile frumoase, dar nu depășea limitele bunului simț și ale respectului pentru familie.
Romanul „Pădurea spânzuraților” de Liviu Rebreanu
Publicată în 1922, opera lui Rebreanu este un roman modern, psihologic și are ca temă condiția tragică a unui tânăr intelectual în timpul Primului Război Mondial.
Personaj
# Apostol Bologa aparține tipologiei intelectualului, student la Facultatea de Filosofie din Budapesta, iar apoi, intrând în război, devine ofițer în armata austro-ungară. Personajul apare în operă în trei ipostaze – ipostaza de cetățean, ipostaza de român și ipostaza de om. Din punct de vedere social, Apostol Bologa este un tânăr cu o situație materială destul de bună, un român din Transilvania care participă la evenimentele tragice din Primul Război Mondial, Transilvania fiind integrată atunci în Imperiul Austro-Ungar. Este un bărbat inteligent, patriot, hotărât, gânditor, blând, romantic, cu credință în Dumnezeu. Valorile morale creștine și patriotice sunt primordiale în viața tânărului intelectual. În ceea ce privește statutul psihologic, Apostol Bologa este omul intelectual, filosof, care trăiește o criză de conștiință din cauza neconcordanței dintre principiile morale creștine și patriotice în care a fost crescut și realitatea pe care o trăiește în război, fapt ce duce la conflictul său interior cauzat de datoria de militar (ofițer), pe de-o parte, și de sentimentul său de apartenență la poporul român, pe de altă parte.
Romanul „Cel mai iubit dintre pământeni” de Marin Preda
Romanul „Cel mai iubit dintre pământeni”, de Marin Preda, a fost publicat inițial în anul 1980. Opera a fost interpretată drept critică aspră la adresa socialismului. Este un roman complet, astfel încât prezintă elemente ale romanului social, politic, erotic, psihologic și eseistic.
Personaj
# Victor Petrini este un profesor de filosofie care sfârșește în închisorile comuniste, alături de alți intelectuali ai vremii, sub efectele persecuției politice din acea vreme. În închisoare, se gândește la întreaga sa viață, cadrele fiind construite, în acest caz, din experiențele reprimate din memoria intelectualului. Trăiește mai multe experiențe amoroase, care îi schimbă concepția despre viață: cu Nineta viața era frumoasă, cu Căprioara simte că poate domina realitatea, Matilda îl face să creadă că filosoful poate stăpâni realitatea prin cunoștințele sale, Suzy, în schimb, reprezintă în ochii lui o victimă a realității.
Romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu
Este un roman scris de Camil Petrescu și publicat în 1930. Autorul surprinde drama intelectualului lucid, însetat de absolutul sentimentului de iubire, dominat de incertitudini, care se salvează prin conștientizarea unei drame mai puternice, aceea a omenirii ce trăiește tragismul unui război absurd, văzut ca iminență a morții.
Personaj
# Ștefan Gheorghidiu întruchipează tiparul intelectualului inadaptat, însetat de ideal, care trăiește două experiențe fundamentale – iubirea și războiul. Are rol de narator-personaj, întreaga operă fiind scrisă la persoana I. Din punct de vedere social, Ștefan Gheorghidiu, este un student la filosofie cu o avere modestă. Se căsătorește cu cea mai frumoasă și populară fată din universitate, pe nume Ela, studentă la Litere, iar după un timp primește o moștenire de la unchiul său bogat. Astfel, își schimbă statutul social, reușind să pătrundă în cercurile aristocrate. În timpul Primului Război Mondial se înrolează în armată, devine subofițer și decide să divorțeze de Ela. Referitor la statutul moral, Ștefan Gheorghidiu este un intelectual cu valori morale înalte, care nu acceptă compromisul, inadaptarea sa reieșind din refuzul său de a accepta minciuna și ipocrizia lumii mondene. Pe de altă parte, este orgolios, sensibil, lucid, dar și foarte gelos. Este un tânăr inteligent măcinat de incertitudini și de multe îndoieli, care nu se încadrează în lumea aristocrată din capitală. Este frământat de un puternic conflict interior, deoarece toate idealurile îi sunt contrazise de realitate, analizând profund orice aspect al vieții sale.
Romanul „Povara bunătății noastre” de Ion Druță
„Povara bunătății noastre” este o dilogie scrisă de prozatorul moldovean Ion Druță și formată din două cărți: „Balade din câmpie” și „Povara bunătății noastre”. Cele două romane urmăresc destinul comunității rurale din satul basarabean Ciutura din Câmpia Sorocii în anii de dinainte de Primul Război Mondial și până în 1945 (prima carte), apoi în primii ani ai regimului sovietic instaurat după cel de-Al Doilea Război Mondial (cea de-a doua carte).
Personaj
# Onache Cărăbuș este un personaj realist, care provine din pătura socială inferioară. Face parte din tipologia omului muncitor, a țăranului perseverent, a cărui principiu în viață este adevărul. Este în permanentă transformare, iar evoluția sa este reflectată prin opoziție și corelație cu alte personaje. Onache are o soartă grea, din acest motiv este nevoit să se adapteze la diverse medii de viață. Acest lucru se observă în momentul în care se întoarce de la război și vede că satul său, Ciutureni, a ars. În acel moment este nevoit să-și construiască altă casă și să o ia de la capăt. Onache Cărăbuș prezintă imaginea generalizată a omului din spațiul mioritic.
