Poezie sau proză. Astăzi tot mai puțini aleg să își petreacă timpul în compania unor versuri sau romane. Ne dorim să cultivăm și să promovăm lectura, iar odată cu ea să descoperim tinerii scriitori și tinerele scriitoare din Republica Moldova. De această dată, o vom cunoaște pe Andreea Rangu, o tânără scriitoare din satul Cotiujeni, raionul Briceni. Andreea a studiat contabilitatea și momentan activează în acest domeniu. În cazul ei, literele și cifrele se combină destul de bine. A debutat în 2022 cu cartea „Tu nu mă vei citi”, iar în anul 2023 a publicat volumul „Știi că și stelele se sting”. Vă lăsăm să îi descoperiți povestea în interviul care urmează.
Andreea spune că până a-ți da seama ce dorești să devii, trebuie să încerci ceva, iar ea a început de la poezie. Îi plăcea să se refugieze și să lase pe foaie toate emoțiile pe care le avea.
„Așa am început. Primele poezii le-am strâns într-un manuscris, iar la un moment dat mi-am dat seama că va ieși altceva. În ambele cărți pe care le-am publicat, veți găsi câteva dintre poeziile mele. Am vrut să le las acolo pentru a fi citite.”
„Scriu doar când îmi cere sufletul”
Întrebată despre cum decurge procesul său de scriere, tânăra spune că scrie doar atunci când este inspirată.
„Nu scriu în fiecare zi și nici după vreun program. Uneori am pauze destul de lungi încât uit de unde ar trebui să încep. Scriu doar când îmi cere sufletul și doar ce simt sau ce trăiesc. Poveștile sunt o bucată din mine, cărora am dorit să le mai ofer o șansă la viață. Deseori îmi imaginez că sunt eu în locul acelui personaj. Atunci scriu ce simte el, dar de fapt e ceea ce simt eu.”
Andreea recunoaște că uneori poate începe cu finalul.
„Scriu pe bucăți, apoi încerc să fac o legătură între ele. Am încercat, dar nu îmi reușește să merg după un oarecare plan stabilit.”
Tânăra scriitoare spune că cele două cărți ale sale sunt total diferite.
„Dacă prima carte este despre dragoste, despre unele cuvinte și trăiri nerostite la timpul potrivit, a doua este despre familie. «Știi că și stelele se sting?» este o carte mai aproape de inima mea. Prin ea mi-am putut descărca sufletul și emoțiile având ca personaj principal pe cineva mai special – mama. Pentru a doua, «Tu nu mă vei citi», am știut din start care va fi conținutul și m-am ținut de acel fir, cu toate că și aici predomină dragostea.”
Bianca și Dominic se întâlnesc întâmplător în aeroportul din Franța. După câteva zile se angajează ca jurnalistă unde lucrează și el, fără ca ea să știe. Sentimentele dintre ei rămân doar un mister.
După aventura celor doi, din România, ea dispare fără urmă, iar el pleacă în căutarea ei. Dragostea ce i-o poartă lui Dominic o mai ține în viață, iar boala o distruge încet.
Odată cu apariția Ei, viața lui Dominic se schimbă. Ia o întorsătură ușoară, își descoperă talentul și sensul trăirilor lui. Încearcă să nu își mai ascundă sentimentele și scrie tot ce simte cu adevărat. Dă viață unor poezii în care o are pe Ea o adevărată muză.
Viața Mariei se schimbă odată cu pierderea fiicei. În drumul vieții se confruntă cu învinovățiri, halucinații și durere sufletească. După prima ei vizită la psiholog, începe să apară treptat și puțină culoare în viața ei. Iar după ce se îndrăgostește de Gabriel, află unele lucruri cu adevărat surprinzătoare.
Verdictul îl putea da doar ea: să se retragă în lumea ei sau să accepte realitatea și să lupte pentru viața la care visează?
Pentru ambele cărți a ales mai întâi titlurile.
„Atunci când le-am avut pe cele potrivite, am început firul poveștii. E mult mai ușor pentru mine ca mai întâi să formulez titlul, pentru a știi de unde voi porni.”
„Unii se nasc cu talent, alții îl dobândesc prin muncă”
Întrebată despre experiența sa de scriitoare, Andreea Rangu zice că este una deosebită.
„Încerci să te conectezi cu inima cititorului, să cunoști mai de aproape scrisul și procesul lui. De asemenea, te familiarizezi cu alți tineri scriitori. De cele mai multe ori viața ne alege pe noi, știe a așeza toate momentele și acțiunile cap la cap încât ne îndreaptă pe drumul corect. Unii se nasc cu talent, alții îl dobândesc prin muncă.”
Aceasta precizează că acum sunt puțini tineri care mai scriu sau au un mod mai diferit de a scrie.
„Literatura va fi vie doar atât cât vom avea grijă de ea, doar atât cât vom citi, scrie și o vom răspândi. Noi evoluăm și odată cu noi și ea evoluează”.
Întrebată despre viitorul său în literatură, tânăra este de părere că doar prin multă muncă și suflet depus va avea un viitor frumos. „Mă voi simți mai împlinită doar atunci când voi vedea cărțile mele citite și apreciate. Asta e tot ce contează pentru un scriitor.”
Sunt un om modest, timid și emotiv. Știu că pot mai mult, dar uneori teama de eșec mă învinge. Sunt recunoscătoare pentru tot ce se petrece în viața mea, pentru că mă citiți și mă purtați cu voi oriunde „prin cărți”. Iar pentru a mă cunoaște mai bine, mă găsiți în carte.
