Alegerea de a studia peste hotare poate fi influențată de mai mulți factori: dorința de a trăi experiența unei altei țări și culturi, colegii din liceu care fac o alegere asemănătoare sau dorința de a investi în propria educație. Motivată de factorii de mai sus, Felicia Crețu a decis să studieze dreptul european în Țările de Jos. După absolvire, s-a întors acasă și s-a reprofilat într-un alt domeniu. În prezent, este jurnalistă de investigație în cadrul proiectului „Cu sens” și colaborează cu membrii ONG-ului „Primăria mea” pentru realizarea mai multor proiecte.
Felicia Crețu și-a făcut studiile la Universitatea Maastricht, una dintre cele mai bune instituții de învățământ superior din Țările de Jos. În perioada liceului, făcea parte dintr-un mediu în care majoritatea colegilor săi preconizau să meargă la studii peste hotare. Acesta a fost unul dintre motivele care a determinat-o să urmeze o facultate în afara țării. Fiindcă limba străină pe care o cunoștea era doar engleza, se orienta către țările care ofereau studenților programe de studiu în această limbă. Felicia oscila între Marea Britanie și Țările de Jos, dar a ales cea de-a doua variantă pentru prețul mult mai avantajos al studiilor. În cazul ei nu a existat opțiunea de a rămâne în Republica Moldova, era hotărâtă că își dorește să urmeze o universitate din afara țării. A ales să studieze dreptul european, pentru că i-ar fi plăcut să lucreze într-una din instituțiile europene. „Din Moldova, Uniunea Europeană îmi părea o poveste de succes, ca un lucru fascinant. Eu voiam să înțeleg cum funcționează acest sistem și eventual să fac și eu parte din acea structură.”
„Îți lărgești orizonturile și înțelegi că este posibil și altfel”
În primul an de studii, era entuziasmată de tot ce vedea. „A fost un an de descoperire, analizam atent ce se întâmplă la cursuri, cum comunică profesorii și colegii mei.” Partea cea mai grea era în momentul examenelor, când dorul de casă se amplifica și se confrunta cu stresul și presiunea examenelor de care are parte orice student.
Universitatea i-a oferit Feliciei oportunitatea să participe la o multitudine de activități extracurriculare și evenimente organizate pentru studenți. În anul III de studii, a beneficiat de un schimb de experiență în Hong Kong. Lista destinațiilor era una diversă, dar ea a optat pentru Hong Kong, deoarece își dorea o experiență culturală diferită. „Sunt mega bucuroasă că am putut să aleg unul dintre cele mai îndepărtate locuri posibile. Voiam să văd cum este în Asia. Hong Kong fiind un oraș dezvoltat, eram sigură că și studiile trebuiau să fie la un nivel avansat.” Principalul avantaj al acestui schimb de experiență a fost accesul la unele cursuri pe care nu le avea la Universitatea Maastricht, cum ar fi dreptul de mediu sau cursuri generale despre schimbările climatice.
Pe lângă acest schimb de experiență, Felicia ne-a povestit și despre alte practici de studiu care i-au plăcut în perioada universitară. Un exemplu adus în acest sens a fost sistemul Problem Based Learning – învățarea bazată pe probleme. De asemenea, Felicia apreciază faptul că universitatea la care a învățat miza pe independența studentului, acesta fiind privit ca o persoană adultă. „Studentul era perceput ca un adult, care a venit la universitate din propria dorință, nimeni nu l-a obligat și profesorii n-au nicio obligație să te motiveze în vreun fel să înveți dacă nu vrei să participi la toate activitățile de curs.” Tot la universitate, Felicia a avut ocazia să interacționeze cu persoane din numeroase culturi și să sesizeze diferențe de mentalități. „Îți dai seama că poate cum noi privim lumea nu este singura modalitate posibilă și corectă. Îți lărgești orizonturile și înțelegi că este posibil și altfel.”
Pe lângă studii și schimburi de experiențe, Felicia a avut și un job în cadrul universității. A lucrat timp de un an și jumătate în cadrul instituției la oficiul de sustenabilitate. „Noi eram un grup de studenți care încercau să implementeze diferite practici de sustenabilitate în interiorul universității.”
Chiar dacă cunoștințele teoretice nu le aplică atât de des în meseria pe care o practică în prezent, ea spune că studiile în Țările de Jos i-au creat un sistem de valori cu care rezonează: corectitudine, antiplagiat, egalitate, diversitate, mixt de culturi, grija față de mediu, comunitate și accent pe crearea unei comunități a studenților.
Datorită acestor aspecte, Felicia s-a întors în Republica Moldova înțelegând că are aceleași valori promovate de universitatea la care a învățat și e absolut normal să-și dorească ca lucrurile să se întâmple corect, transparent, fără prejudecăți și cu relații de egalitate între oamenii din jurul său.
„Aici poți să testezi cariere, profesii și diverse roluri importante”
Felicia a revenit în țară la vârsta de 21 de ani. Nu era sigură că își dorea să continue o carieră în drept și a decis să aloce o perioadă pentru încercări. „Moldova era cel mai bun loc să încerc profesii și cariere, fiind un teren fertil pentru experimente. Nu pot să zic că am încercat foarte mult, dar aici poți să testezi cariere, profesii și diverse roluri importante. Este și exemplul meu propriu. Am ajuns să fac jurnalism fără a avea o facultate și fără a fi nevoie să urmez o facultate.”
De la reîntoarcerea acasă au trecut șase ani. Felicia își amintește că reintegrarea a fost unul dintre cele mai complicate momente cu care s-a confruntat. Totuși, suportul părinților și prietenilor a ajutat-o, lucru care era mult mai complicat de realizat peste hotare din cauza absenței oamenilor dragi.
Căutându-și cariera, Felicia a ajuns să scrie pentru un blog al unei platforme de joburi. În timp, a observat că apar diverse comunicate despre creșterea salariilor, subiect care necesita reflectat, dar Felicia nu își dorea să copieze, și așa a apărut întrebarea despre cum ar putea să o facă corect. „Când a apărut oportunitatea să devin știristă, am zis că vreau să învăț cum să scriu corect despre diverse lucruri. Acum am ajuns să continui cu videojurnalism și mai mult cu jurnalismul de investigație.” Felicia și-a dorit să descopere acest domeniu, deoarece este o meserie pentru oameni și pentru interesul public. „E un fel de serviciu public pe care îl faci și asta îmi oferă satisfacție. Pot să ajut oamenii să ia decizii mai bune prin informațiile pe care eu le prezint și astfel ei pot să ia decizii informate sau să înțeleagă de ce lucrurile nu funcționează.”
Inițial credea că prin materialele sale va produce schimbări imediate, ulterior a înțeles că profesia de jurnalist necesită multă răbdare, atât față de propria persoană, cât și față de așteptările de la această meserie. Pentru că la început nu știa exact cum se practică corect jurnalismul, s-a confruntat cu provocările unei cariere incipiente. „Eu îmi asumam practic rolul unui jurnalist, dar nu știam cum se face asta și când am dat de comunicate de presă pe care încercam să le redau sau să le transpun într-o știre, îmi dădeam seama că eu nu știu cum se face asta. Singurul instrument pe care îl aveam atunci la îndemână era să mă pun în locul cititorului și să mă gândesc ce ar vrea să citească omul și să înțeleagă din știre.”
„Am simțit că nu mă mulțumea doar o știre în care nu aflam până la capăt în ce constă problema”
Felicia a reușit să treacă peste aceste provocări, iar acum face jurnalism de investigație la proiectul „Cu sens”. A pornit în această aventură în anul 2020, după ce a activat un an și jumătate la postul de televiziune TV8. „În scurt timp am simțit că nu mă mulțumea doar o știre în care nu aflam până la capăt în ce constă problema, iar jurnalismul de investigație îmi satisface această curiozitate. Prin meseria asta încercăm să aducem un echilibru și să-i responsabilizăm pe cei din funcțiile de conducere să-și îndeplinească onest misiunea.”
Pentru jurnaliștii de investigație din Republica Moldova cea mai grea parte este accesul la informații. „Atunci când cerem informații de la autorități despre subiecte de interes public, ne ciocnim de cazuri în care nu primim răspunsuri sau le primim foarte târziu, ni se refuză interviuri și atunci suntem nevoiți să insistăm și să punem presiune.” De exemplu, în anul 2020, Felicia a publicat un material, intitulat „Spitalul neglijenței lor”. Nu a fost complicat să obțină acces pe teritoriul spitalului pentru filmarea reportajului propriu-zis, dar a fost mai complicat să obțină informații despre istoricul acestui proiect. „Pentru acest subiect, am încercat să reconstituiesc istoricul investiției în acest spital, cum au fost irosiți banii și cine a luat deciziile, doar din interviuri și din discuții cu oamenii implicați. Am avut acces la foarte puține documente care să confirme ceea ce ziceau intervievații.”
Pentru această investigație, Felicia a obținut premiul „jurnalistul anului” în 2020. Un alt material care a fost apreciat cu titlul „Investigația anului 2022 în mass-media națională” este „Ilan Șor, răsfăț în ascunziș”. Tânăra crede că jurnalismul de investigație este cea mai liberă formă de jurnalism și îndeamnă tinerii care își doresc să exceleze în domeniu jurnalismului să practice cât mai curând meseria, iar dacă sunt studenți – să se încadreze într-o redacție, pentru că așa se învață cel mai bine. „Exemplul meu este că am învățat doar din practică și fără studii, dar asta nu înseamnă că acestea nu sunt importante. Ele formează gândirea de jurnalist timp de trei ani, dar instrumentele principale și experiența o iei din muncă.”
„Prin intermediul unei comunicări mai eficiente lucrurile pot fi schimbate”
Pentru a-și amplifica impactul asupra cetățenilor, Felicia a decis să se implice și în proiectul „Primăria Mea” – un ONG menit să informeze și să încadreze cetățenii în procesul de luare a deciziilor la nivel local. La început, Felicia era responsabilă de monitorizarea ședințelor Primăriei Chișinău și realizarea unei sinteze despre cele mai importante subiecte. În prezent, Felicia scrie articole în care informează cetățenii suburbiilor Durlești și Codru despre deciziile care urmează să fie aprobate în cadrul ședinței consiliului din acele regiuni.
Din experiența în cadrul acestui ONG, tânăra spune că orașul Chișinău are nevoie de mai multă transparență și comunicare pentru a atrage tinerii să revină acasă. „Eu cred că tinerii vor informații clare. Au nevoie de comunicare bună, transparență și cred că Primăria Chișinău sau orice autoritate locală trebuie să comunice cât mai clar – asta schimbă viețile tuturor, nu doar ale tinerilor. Eu văd valoare în informație și cred că prin intermediul unei comunicări mai eficiente lucrurile pot fi schimbate.”
„Vrem impact și vrem să simțim că ceea ce facem contează, iar Moldova poate oferi aceste șanse”
Fie că vorbim despre jurnalism sau despre oricare alt domeniu, Republica Moldova are nevoie de tineri implicați care să-și dorească să contribuie la o schimbare în folosul comunității. Felicia subliniază importanța revenirii tinerilor de peste hotare, dar spune că fiecare trebuie să se gândească ce este mai bine pentru el și ce simte că îi face bine. „Aici poți să ai acces la roluri importante repede și poți să contribui la o schimbare mult mai ușor decât ai face-o într-o țară europeană sau peste hotare. Eu știu că tinerii sunt cei care trăiesc cu gândul de a produce o schimabre. Ei vor să vadă impactul muncii lor și atunci în Moldova poți s-o faci mult mai ușor, iar asta îți poate oferi și satisfacția impactului.” Pentru a realiza toate aceste obiective, Felicia le sugerează tinerilor să pună în aplicare tot ce au învățat peste hotarele țării, să nu le fie frică să se simtă diferiți, să lucreze cu acest sentiment și să-l valorifice. „Aici e nevoie de ei, aici ei se vor simți primiți cu brațele deschise și eu am simțit deschidere, încredere din partea unor colegi și oameni cu care am lucrat, tocmai pentru că am făcut studii peste hotare. De asemenea, Republica Moldova este o rampă de lansare, cu oameni profesioniști de la care pot învăța într-o perioadă relativ scurtă.”
Felicia recunoaște că multor tineri le plac lucrurile care deja sunt funcționale și bine puse la punct. Acesta fiind și principalul motiv pentru care aleg de multe ori să se stabilească în țara în care și-au făcut studiile. „Sistemele funcționează, au parte de infrastructură, au parte de servicii publice mai mult sau mai puțin funcționale. Își doresc să crească în carieră, în jobul pe care îl au fără să-și facă griji de ceilalți factori: sistemul educațional, sistemul medical sau servicii publice.”
În opinia Feliciei, salariile mai mari i-ar încuraja pe cei plecați, pentru care acest aspect este important. Cu toate acestea, Felicia spune că în prezent avem condiții, perspective de dezvoltare și acasă. „Vrem impact și vrem să simțim că ceea ce facem contează, iar Moldova poate oferi aceste șanse. Dacă ar fi salariile mai mari, i-ar aduce și pe cei pentru care contează și din ce trăiești, nu doar cum trăiești.”
Interviul cu Felicia Crețu a fost realizat în cadrul Moldova Brain Gain – o campanie educațională lansată de #diez și de Ambasada Regatului Țărilor de Jos în Republica Moldova. În cea de a doua ediție, vă prezentăm istoriile mai multor tineri și tinere care au studiat peste hotare, dar care s-au întors să profeseze și să schimbe lucrurile acasă.
De asemenea, în cadrul campaniei, vom lansa și un concurs de internshipuri pentru studenți și studente, dar și pentru absolvenți (absolvente) ai (ale) universităților din Regatul Țărilor de Jos. Prin campania Moldova Brain Gain, #diez și Ambasada Regatului Țărilor de Jos în Republica Moldova își doresc să reconecteze studenții și studentele care-și fac studiile peste hotare cu potențialul și oportunitățile de acasă, încurajându-i/încurajându-le astfel să revină după studii pentru a implementa bunele practici învățate peste hotare, contribuind astfel la schimbări pozitive acasă.
