Independența este un fruct din care ajungem să gustăm atunci când părăsim zona de confort. Experiența personală este dascălul care ne învață să luăm decizii fără a apela la ajutor din extern, ne învață să ne asumăm responsabilități și să avem grijă de bunăstarea noastră. Silvia Ursul este persoana care a avut curajul să devină independentă în totalitate la vârsta de 16 ani. În perioada de adolescență, nu s-a lăsat măcinată de frici și a luat decizia îndrăzneață de merge la liceu în România. Mai târziu, tânăra a făcut studii de licență și master la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Chiar dacă România este țara în care a gustat din independență, țara în care și-a găsit vocația și a cunoscut oameni interesanți, Silvia Ursul a revenit la rădăcini și contribuie la dezvoltarea științei în Moldova.
Părinții o vedeau pe Silvia în domeniul medicinei și doreau ca fiica lor să devină medică. Totuși, ea menționează că mereu a fost interesată de știință și nu își putea imagina că o să lucreze în segmentul medical. Era pasionată de lumea animală și spune că biologia este o împărăție a vieții. Datorită pasiunii a ales să studieze biodiversitatea la licență și la masterat.
Studiile la facultate nu au fost o provocare pentru Silvia, întrucât era îndrăgostită de natură și era dornică să-și ridice nivelul de cunoaștere.
„La universitate nu am dat din coate, îmi veneau lucrurile ușor. În fiecare an, făceam practica de teren, aveam excursii de scurtă durată în teren. La master am fost mai activă, mă țineam de capul colegilor pentru a ieși în teren cât mai mult. Uneori se întâmpla că eram unica fată și apăreau probleme de logistică, nu puteam decide cine cu cine doarme în cort sau cum transportam anumite lucruri. Pentru mine acestea nu au fost obstacole, eu eram interesată de natură. Universitatea mi-a oferit lecții interactive, dar și eu mă implicam foarte mult pentru a ieși în teren”, ne-a povestit Silvia.
Calitatea studiilor din România a avut un impact pozitiv asupra dezvoltării tinerei specialiste. Prin intermediul lecțiilor de la universitate, a dezvoltat un șir de abilități care îi sunt de folos până în prezent, iar cel mai iscusit dascăl i-a fost natura.
„Mi-am îmbunătățit foarte mult atenția, pentru a mă descurca în natură. Dacă ești distrat și nu te concentrezi, poți să nu vezi speciile de păsări și riști să nu observi comportamentul acestora. Mi-am îmbunătățit instinctele naturale, răbdarea. Când ieși în teren, poți să ai noroc să vezi ceva, însă uneori nu ai noroc și înveți să ai răbdare. Am devenit mai puternică din punct de vedere fizic, rezist la frig și la căldură, pot să petrec o zi întreagă în teren, să mă trezesc la ora 3.0 ca să ajung la ora 5.0 în natură. Mediul înconjurător este un dascăl foarte bun care te învață să te mulțumești cu tot ce ai. Poți să faci multe lecții în clasă, dar o escapadă în natură oferă lecții mai bune.”
Pe lângă cunoștințele solide în domeniul biodiversității, studiile în străinătate i-au oferit Silviei oportunitatea de a se cunoaște pe ea însăși într-un mediu nou și neobișnuit. Într-un spațiu străin, studenții se confruntă cu probleme, trebuie să își gestioneze bugetul, să își organizeze timpul și să se adapteze la un stil de viață diferit. Aceste provocări îi pot ajuta pe studenți să își descopere punctele forte și punctele slabe, să își îmbunătățească abilitățile de comunicare și să învețe să se descurce în situații dificile.
„De la 16 ani am plecat de acasă și am învățat să fiu independentă. Trăiam singură, îmi făceam singură de mâncare, îmi plăteam facturile. Nu aș putea să mă întorc la o viață în care cineva are grijă de mine. Experiența de trai la căminul studențesc m-a făcut să înțeleg că nu pot să trăiesc mult timp între oameni și mă simt mai bine în natură. Plecatul de acasă te învață să conștientizezi cât de privilegiat ai fost când erai lângă părinți, a fost o lecție dură, dar mi-a plăcut. În timpul studenției, eu am avut libertatea să studiez ce îmi place, am profitat de timp pentru a aprofunda domeniul. Am învățat să înțeleg oamenii. Studenția a fost un proces de maturizare”, ne-a povestit Silvia.
„Pe mine nimeni nu mă lua în seamă, pentru că eram fată și eram tânără”
Facultatea a trezit în Silvia setea pentru realizări. Astfel, când era studentă la masterat, a reușit să obțină un job la Mișcarea Ecologistă din Moldova. Îmbinând munca cu studiile, Silvia avea posibilitatea de a crește pe plan academic și profesional, dar și de a petrece timp acasă, alături de cei dragi.
Revenirea în Republica Moldova nu a fost însoțită doar de aspecte pozitive. Silvia a precizat că a trecut prin șocuri culturale, pentru că a simțit diferența majoră dintre societatea noastră și societatea din România.
„Nu am reușit să mă reconectez cu societatea noastră. Eu mă interesez de tot ce se întâmplă în România, sunt la curent cu toate frământările sociale și politice din România, fac parte din diferite comunități. M-am concentrat mult doar pe știința din Moldova. Am rămas cu o ușoară aroganță și cred că educația în România este mai bună, iar societatea este mai evoluată. Nu am rupt legăturile cu România și nu m-am reconectat cu Moldova în totalitate. M-am adaptat în natură, nu în societate. Cât timp o să fie păsări, o să trăiesc și eu în Republica Moldova. Am fost motivată să mă întorc acasă, fiindă am reușit să-mi găsesc un job la Mișcarea Ecologistă din Moldova, am simțit că aici cineva are nevoie de mine. Clar că lucrurile au evoluat, am diversificat activitățile, am deschis un ONG și acum mă țin acasă mult mai multe lucruri.”
De la Silvia am aflat că atunci când un tânăr specialist revine în țară după finalizarea studiilor, poate întâmpina o serie de provocări. În primul rând, lipsa de experiență și autoritate în domeniu poate duce la subestimarea cunoștințelor sale și a capacității de a contribui la dezvoltarea sectorului în care activează. De asemenea, într-o societate în care vârsta și sexul sunt adesea factori de discriminare, un tânăr specialist poate fi ignorat sau subestimat din aceste motive, chiar dacă are expertiză și potențial de a aduce schimbări semnificative.
„Pe mine nimeni nu mă lua în seamă, deoarece eram fată și eram tânără. Pe lângă toate veneam dintr-un domeniu foarte îngust. Dacă veneam din medicină sau drept, poate era să fiu luată mai mult în serios. A fost greu să mă fac auzită în pofida faptului că eram specialistă tânără și nu aveam autoritate în domeniu.”
„Înghițim extraordinar de multe resurse ca să trăim încă o zi pe pământ”
Natura este motivația principală care a făcut-o pe Silvia să rămână acasă și să se dedice științei. Aceasta este o alegere care îi aduce satisfacție și împlinire personală. Alături de colegi din domeniu, Silvia a creat Societatea Pentru Protecția Păsărilor și a Naturii (SPPN). Pe lângă cercetare, organizația contribuie la educația și informarea cetățenilor.
„Societatea pentru protecția păsărilor și a naturii a crescut gradul de conștientizare. Mulți au înțeles că păsările nu trebuie hrănite cu pâine. Organizăm concursuri și promovăm grija corectă față de păsări în perioada de iarnă. Oamenii au început să înțeleagă diferența dintre cuib și hrănitoare. De doi ani facem concursul «Care-i pasărea ta preferată» și identificăm tinere talente. Monitorizăm iarna păsările acvatice, în câteva unități monitorizăm speciile cuibăritoare. În ultimii ani, am cercetat multe zone și avem cunoștințe mai bune”, explică Silvia.
Silvia studiază în mod regulat păsările și își împărtășește cunoștințele și descoperirile cu alții. Pe lângă faptul că este o activitate frumoasă, birdwatching-ul are o valoare covârșitoare pentru starea ecologică. Atunci când admirăm păsările, suntem atenți și la mediul în care se dezvoltă vietățile.
„Birdwatching-ul înseamnă să te uiți la păsări, dar pentru a te uita la păsări, trebuie să te duci în habitatul lor, să cunoști speciile. Nu poți studia păsările aparte de natură. Conștientizezi că poluarea este gravă când vezi o pasăre care vrea să prindă un peștișor dintr-o apă murdară și pleacă flămândă, căci nu a găsit hrană. Birdwatching-ul este o sursă importantă de date și o metodă minunată pentru a înțelege natura.”
Membrii SPPN împărtășesc dragostea pentru birdwatching cu toți doritorii de a se relaxa în sânul naturii și de a explora speciile de păsări din regiunea noastră. Astfel, oricine poate participa la evenimentele organizate de Societatea Pentru Protecția Păsărilor și a Naturii.
Întrebată cum reușește să rămână motivată, Silvia ne-a răspuns cu încredere că principala sursă din care se hrănește cu energie pozitivă este natura. Partea negativă care o dezamăgește este că oamenii nu au destule cunoștințe și nu știu să trateze mediul înconjurător cu grijă și atenție. Tânăra consideră că nu este corect să avem o atitudine neglijentă față de lumea vie, pentru că animalele sunt superioare din mai multe puncte de vedere și merită să fie protejate.
„Animalele duc o viață mai plină de sens decât noi, cheltuind mai puține resurse. Înghițim extraordinar de multe resurse ca să trăim încă o zi pe pământ. Bem cafea, mergem la mall, nu facem nimic, dar cheltuim resurse pentru asta. Păsările zboară doar cu aripile lor sute de kilometri pentru a scoate pui și după asta fac drum înapoi. Păsările zboară cu sens, aduc mâncare la pui, iar în 24 de ore zboară de 100 de ori. Omul este o specie jalnică. Nu înțeleg de ce o viață a omului ar fi mai importantă decât o viață a unei păsări.”
Ea sugerează că noi ca societate ar trebui să ținem cont de următoarele reguli:
# trebuie să ne informăm și să ridicăm nivelul de cunoștințe, să nu ne bazăm doar pe manualele de la școală;
# trebuie să ne schimbăm stilul de viață. Am putea evita deșeurile foarte ușor doar datorită faptului că nu vom cumpăra de fiecare dată pungi din plastic de la magazin;
# este necesar să evităm risipa alimentară și să sortăm gunoiul;
# nu dăm foc la deșeuri și nu utilizăm pesticide, pentru că solurile vor fi sărace în nutrienți.
„Este important să avem tineri reveniți”
Republica Moldova are un potențial deosebit și este necesar să depunem un efort comun pentru dezvoltarea noastră. Silvia accentuează un șir de probleme, dar spune că țara noastră ar putea deveni o destinație ecoturistică dacă am munci împreună pentru acest scop.
„Dacă ar fi mai mulți oameni care s-ar ocupa de această nișă, ar exista mai multe șanse pentru dezvoltare. Noi la nivel de țară ar trebui să creștem. În anul 2019, am avut turiști din Marea Britanie și am primit multe reproșuri legate de starea drumurilor, de starea pensiunilor la care au stat, de atitudinea personalului de turism. Mulți turiști din vest nu o să înțeleagă că Republica Moldova este o țară în curs de dezvoltare. Sunt necesare foarte multe eforturi nu doar la nivel declarativ pentru a îmbogăți paleta noastră turistică.”
O societate activă și unită are nevoie de oameni care doresc să muncească și să implementeze lucruri noi. Silvia a spus că datorită tinerilor specialiști reveniți acasă am putea rezolva problemele de care ne ciocnim în diferite domenii.
„În știință este multă muncă. La tine acasă trebuie să cunoști totul, mai ales într-o țară atât de mică. Trebuie să cunoaștem câte drumuri avem, câte sate, câți copaci. Este o rușine când țara noastră lipsește din statistica europeană, din simplu motiv că la noi nu are cine se ocupa de asta. O comunitate din știință poate acoperi viduri de informație, poate corecta erori științifice, poate dezvolta metode de cercetare cu ajutorul organizațiilor din străinătate. Este important să avem tineri reveniți.”
„Vreau ca tinerii să facă ceea ce le place și să-și urmeze visurile”
Curajul este calitatea de bază pe care trebuie să o dezvolte tinerii specialiști aflați în străinătate. Totodată, Silvia precizează că tinerii trebuie să își asculte doar vocea interioară, fiindcă nu există decizii greșite și lucruri ireversibile.
„Vreau ca tinerii să facă ceea ce le place și să-și urmeze visurile. Trebuie să facă și lucruri care displac, deoarece acestea ne scot din zona de confort. Eu de mică am fost terorizată de adulți cu ideea că trebuie să-mi aleg drumul în viață. Ceea ce ne place o să revină la noi peste ani. Atunci când tânărul simte o chemare puternică spre ceva, lui nu trebuie să îi fie teamă, chiar dacă ar putea fi o specialitate neexploatată, rău plătită sau necunoscută. Trebuie să ne acceptăm pe noi așa cum suntem cu defecte, nestatornici, nehotărâți. Este un mare privilegiu să fii nehotărât. Nimeni nu îți va lua capul dacă ai venit în Moldova și nu îți simți locul. Poți să te întorci în regiunea în care te-ai format sau poți să te duci în altă parte, nu există punți distruse. Cei care rămân departe pot contribui de la distanță la bunăstarea țării, vorbind Moldova de bine. Nu trebuie să avem frica de a învăța din lecții dure.”
Silvia Ursul aspiră să creeze o comunitate foarte mare de iubitori de păsări. Să lase cât mai mulți oameni care să scrie cărți și să urmărească păsările. Visează la o verigă neîntreruptă dintre generații, iar tot ce a fost creat acum să poată fi preluat de următoarele generații. Ea ne-a amintit că Moldova este o țară frumoasă și un adevărat balsam pe suflet este faptul că avem oameni buni. Aceasta este țara care mereu o să ne primească și o să ne încălzească.
Interviul cu Silvia Ursul a fost realizat în cadrul Moldova Brain Gain – o campanie educațională lansată de #diez și de Ambasada Regatului Țărilor de Jos în Republica Moldova. În cea de a doua ediție, vă prezentăm istoriile mai multor tineri și tinere care au studiat peste hotare, dar care s-au întors să profeseze și să schimbe lucrurile acasă.
De asemenea, în cadrul campaniei, vom lansa și un concurs de internshipuri pentru studenți și studente, dar și pentru absolvenți (absolvente) ai (ale) universităților din Regatul Țărilor de Jos. Prin campania Moldova Brain Gain, #diez și Ambasada Regatului Țărilor de Jos în Republica Moldova își doresc să reconecteze studenții și studentele care-și fac studiile peste hotare cu potențialul și oportunitățile de acasă, încurajându-i/încurajându-le astfel să revină după studii pentru a implementa bunele practici învățate peste hotare, contribuind astfel la schimbări pozitive acasă.
