Mauricio Martin Blas Vera are 25 de ani și vine din Peru, o țară frumoasă din America de Sud, cu o cultură bogată, cu mâncare gustoasă, cu agricultură dezvoltată, cu destinații turistice impresionante și cu vreme plăcută. S-a născut în Chimbote, dar a locuit în Lima și se consideră „băiat de capitală”. După studii, familia i-a sugerat să plece în Europa, spre un viitor mai plin de oportunități. Peruvienii care emigrează aleg ca destinație Spania, Portugalia, Germania, dar sigur nu Polonia. Deja de doi ani, Mauricio se adaptează la viața din Varșovia, la gramatica limbii poloneze și la iarna friguroasă și posomorâtă.
„În Peru, iarna care începe pe 21 iunie și se încheie pe 23 septembrie, e plăcută, iar vara, care e între 21 decembrie și 20 martie, e fierbinte. De la stânga la dreapta, țara e împărțită în trei regiuni: litoral, munte și junglă. Capitala Lima e pe coasta Oceanului Pacific, în cea mai dezvoltată zonă a țării.”
„Spaniola e o limbă ușor de învățat”
„În Peru, spaniola e limba de bază, dar are multe dialecte. Înainte de descoperirea Americii de către Cristofor Columb și de venirea spaniolilor pe 12 octombrie 1492, quechua era principala limbă de comunicare, care mai poate fi auzită și astăzi în zona muntoasă din Peru.”
„La finalul studiilor, nu avem un examen, ci doar teste la fiecare disciplină”
„La vârsta de trei ani, am început o școală germană privată, care avea și grădiniță. Școala primară durează șase ani, iar liceul – cinci, deci în total sunt 11 clase. În clasele primare ești notat cu litere, iar la liceu – 20 e nota maximă, 1 – minimă, 11 fiind nota de trecere. Copiii încep școala la șase ani și o absolvă pe la 16-17 ani. Cred că e un pic straniu, pentru că un puștan de 16 ani nu are încă suficientă maturitate să decidă ce face cu viitorul lui. Peste toate există și presiunea societății care se așteaptă să termini mai repede școala și universitatea, ca să te incluzi în câmpul muncii. Când am absolvit, în 2014, mulți dintre prietenii mei și-au luat un an liber, alții au schimbat câteva universități până au găsit una potrivită lor. La finalul studiilor, nu avem un examen separat, ci doar teste la fiecare disciplină. Sunt câteva școli care oferă certificat de bacalaureat internațional, dar nu e ceva răspândit. În ultimul an de liceu, în orar au fost incluse câteva workshopuri obligatorii, cum ar fi sculptură, teatru, muzică, film și altele. Apropo, anul școlar e împărțit în trimestre, iar pentru fiecare dintre ele trebuia să alegem un alt workshop. În general, cred că școlile din Peru nu oferă prea multe oportunități extrașcolare, iar elevii nu sunt implicați în cluburi de interes.”
„Am intrat la universitate dintr-o întâmplare”
„În majoritatea cazurilor, admiterea la universitate presupune un examen. Școala mea avea parteneriate cu câteva instituții superioare de învățământ, deci n-am fost nevoit să trec printr-un examen. La târgul de universități m-am apropiat de un stand care afișa informații cu privire la studiile din domeniul audiovizual. Acolo mi-au dat niște pliante, documente, mi-au cerut notele și mi-au zis să semnez. Amintesc, aveam 16 ani și o minte necoaptă, deci n-am citit ce semnez. Mi-au zis: «Felicitări, ai fost admis!». Am ajuns acasă și le-am zis părinților că sunt student la Universitatea de Științe Aplicate din Lima, la Facultatea de Comunicare Audiovizuală și Media Interactivă. Când privesc în urmă, sesizez că a fost o întâmplare fericită. Chiar dacă cei cinci ani de studii au fost solicitanți și intenși, am câștigat multe prietenii și amintiri prețioase. Uneori, lecțiile începeau la șapte dimineața, alteori se încheiau la 11 noaptea, iar în timpul liber trebuia să lucrez pentru a obține credite și pentru a absolvi la timp.”
Primele întâlniri cu continentul european
„Prima dată când am pășit pe pământul Europei, eram la liceu și am participat la un schimb interșcolar în Germania. Am rămas frapat de cât de diferit e totul. Am văzut pentru prima dată zăpadă, străzi curate, transport bine organizat, o calitate mai bună a vieții în general. În adolescență, vizitasem destul de des Spania, unde avem rude. Familia mea mereu a vrut să se mute cu traiul peste hotare în căutarea unui viitor mai bun. După ce am absolvit, m-au îndemnat să caut o universitate în Europa. Amânam căutarea din frică să mă despart de familia mea, de prieteni, de țară și să plec singur atât de departe. A trebuit să aleg între suflet și rațiune, iar părinții m-au încurajat să plec și să învăț ceea ce mă pasionează cel mai mult – filmul. Am depus documentele la Școala de Film de la Varșovia, unde am fost acceptat. Am făcut cunoștință cu o țară adoptivă foarte simpatică, dar pe alocuri stranie, exotică pentru mine.”
„Hai să vă povestesc despre câteva dintre șocurile mele culturale!”
„Să începem cu mâncarea. Noi, peruvienii, suntem foarte mândri de gastronomia noastră. Poți scrie cu majuscule: PERU E CONSIDERATĂ ȚARA CU CELE MAI GUSTOASE BUCATE! Deja opt ani la rând, Peru primește titlul de cea mai bună destinație culinară. În Polonia, am dat peste multă varză, murături, ciorbe acrite. La magazin găsești castraveți marinați în căldare! În Peru nu găsești așa ceva! Nici macaroane cu ciocolată sau căpșuni.
Încă mă obișnuiesc cu vremea de aici. Niciodată nu mi-a trecut prin minte că la ora 15 poate fi deja întuneric afară. Latino-americanii sunt dependenți de soare, iar aici iernile sunt extrem de reci și întunecoase. În Lima, +14 grade e temperatura minimă, iar în Polonia am prins și −10. Cât eu îngheț aici, familia mea se bucură de vară și căldură. 🙂 Primăvara și vara sunt drăguțe în Polonia. În Peru nu prea există o tranziție între anotimpuri, de parcă ar exista doar iarnă și vară. În Europa am văzut pentru prima dată cum reînvie natura primăvara și cum se usucă și cad frunzele toamna.”
„În Peru, transportul public e haotic. În Varșovia există orar, tramvaie, autobuze, metrou, totul e bine organizat. Apreciez asta, dar uneori e prea liniștit pentru mine. Eram obișnuit cu muzicanții din autobuzele din Lima, care cântă la muzicuță, la chitară sau chiar cu un pieptene la o cutie de conservă. Uneori în transportul nostru se vând și bomboane. Dacă văd un loc liber, peruvienii se așează și încep să converseze cu vecinii. În Polonia, dacă este un loc liber alături de cineva, nimeni nu se așează, ceea ce mi se pare straniu. În schimb, în Varșovia mă simt în siguranță să îmi folosesc telefonul în transport. Întrucât în Peru sunt multe cazuri de furt, acolo încercam să nu-mi scot obiectele de preț la vedere.”
Peruvienii care au dus faima țării peste hotarele ei
„# Scriitorul Mario Vargas Llosa a luat Premiul Nobel pentru Literatură în 2010. E autorul cărților «Orașul și cânii», «Rătăcirile fetei nesăbuite», «Sărbătoarea țapului» etc.
# Mario Testino este un fotograf de modă. Pentru el au pozat prințesa Diana, Lady Gaga, Madonna, Angelina Jolie etc.
# Chabuca Granda este o compozitoare și cântăreață care a promovat stilul de muzică afro-peruvian.
# Yma Sumac e o cântăreață care a apărut în Cartea Recordurilor Guinness datorită vocii sale care atinge o gama largă. Probabil ați auzit piesa Gopher de pe albumul «Mambo!» în interpretarea ei. A fost folosită în multe filme și seriale.”
„Dacă ați auzit vreodată piesa lui Simon & Garfunkel If I Could, să știți că a fost inspirată de un cântec vechi compus de Daniel Alomía Robles în 1913 și bazat pe muzica andină, mai exact pe muzica populară din Peru. Titlul El Cóndor Pasa se traduce «Condorul trece», iar în 2004 a fost inclus în patrimoniul cultural național.”
Peru e un stat laic, majoritatea sunt catolici, dar mai sunt multe alte confesiuni
„La școală, am avut ore de religie, unde eram îndrumați cum să citim Biblia. Colegii care voiau să fie scutiți de această disciplină trebuiau să scrie o cerere.”
Cele mai importante sărbători naționale
„De Ziua Independenței, 28 iulie, se organizează o paradă. Există o zi dedicată Zeului Soarelui (Inti Raymi), pe 24 iunie, când lumea se îmbracă în haine tradiționale colorate. Mai avem carnavaluri, oamenii se distrează pe străzi și se stropesc cu apă sau vopsea.
Majoritatea sărbătorilor din țară sunt legate de religie. Pe 18 octombrie, «Domnul Miracolelor» (Señor de los Milagros), pictură din secolul al XVII-lea realizată de un sclav african, e venerată pe străzile din Lima. Evenimentul e considerat cea mai veche tradiție din Peru și una dintre cele mai importante parade religioase din lume. În general, octombrie e numită luna mov, care e și culoarea ținutelor participanților, iar desertul turrón de Doña Pepa e vedeta lunii.”
„După părerea mea, educația e una dintre cele mai mari probleme din Peru”
„O bună parte din populație nu studiază sau nu lucrează din diverse motive: lipsă de interes, de oportunitate, condiții infrastructurale slabe. Mai cu seamă, acestea se referă la cei din afara Limei. Angajatorii consideră că tinerii pot lucra cu salarii minime. Consumerismul ar fi o altă problemă, întrucât aparențele contează mult pentru peruvieni. Unii dintre ei încearcă să afișeze o viață mult mai privilegiată decât cea pe care o au.”
Machu Picchu este una dintre cele șapte minuni ale lumii
„Machu Picchu este un oraș-templu din Cusco. A fost inclus în Patrimoniul Mondial Cultural și Natural UNESCO, fiind numit «o capodoperă absolută de arhitectură și un testimoniu unic al civilizației incașe».
Cusco e un oraș prietenos turiștilor, se organizează evenimente inclusiv în engleză, mai ales legate de spiritualitate, meditație, yoga, dar și tururi sau chiar sporturi extreme. Arhitectura e foarte diferită de cea din capitală, sunt multe restaurante care valorifică bucatele tradiționale, iar oaspeții se pot caza în niște camere – capsule de sticlă care atârnă pe creasta munților. E un spațiu cu multă iubire pentru natură, liniște și pace.
În junglă, pentru a se obișnui cu altitudinea mare, majoritatea turiștilor iau medicamente sau mestecă frunze de coca, care amorțesc puțin gura. De asemenea, se recomandă de evitat mâncărurile grele, cel puțin până organismul se obișnuiește cu înălțimea. Pentru cei dornici de drumeții, cățărări sau pur și simplu aventuri, există o rută a incașilor, care durează patru zile și trei nopți, prin munți și păduri. Totodată, turiștii aleg să navigheze pe râul Amazon. Dacă vrei să te deconectezi un pic, jungla e locul ideal, întrucât acolo nu este nici rețea, nici electricitate decât în locurile special amenajate pentru turiști.
Arequipa e fosta capitală a țării și orașul de baștină al lui Mario Vargas Llosa. E un oraș foarte frumos, construit din piatră albă, cu multe biserici. În vecinătate se află vulcanul activ Misti, care pufăie din când în când, și canionul Colca, unul dintre cele mai adânci canioane (3 270 m). De aici, turiștii urmăresc vulturi gigantici, condori și se minunează de peisaj.”
„Între vestimentația celor din capitală și a celor de la munte e un contrast interesant”
„În capitală, lumea se îmbracă modern. În munți însă, oamenii preferă portul tradițional. Femeile poartă fuste lungi (polleras), șaluri colorate (mantas), iar bărbații – pantaloni (bombachas) și ponchouri cu diverse modele imprimate. Totodată, ei poartă pălării largi pentru a se apăra de soare.”
Ce oferă cea mai bună destinație culinară din lume?
„Of, mi-e dor de mâncarea de acasă! Peruvienii asezonează bucatele cu multe condimente, gastronomia e bogată, are câte ceva din toate colțurile lumii – mâncare asiatică, mâncare «de munte», «de junglă» etc.
Toți peruvienii au în frigider pastă de ardei iute galben – aji amarillo – și pastă de ardei iute roșu – aji panca –, care sunt folosite ca bază pentru a marina carnea. Nu lipsește de pe masa peruvienilor Inca Kola – cea mai bună băutură din lume, pentru mine. Compania Coca-Cola a cumpărat Inca Kola, deoarece produsele lor nu aveau nicio șansă în fața băuturii tradiționale peruviene. Recent, mama mi-a trimis o sticlă tocmai din Peru, dar tot amân să o deschid, aștept un moment special. O altă băutură preferată în țara mea e chicha, făcută din porumb violet fiert, scorțișoară, ananas. E foarte dulce.
Mâncarea mea preferată e lomo saltado, care se pregătește din carne de vită în sos flambé, cartofi prăjiți și orez. În Peru, orezul e prezent la orice masă, chiar și la McDonald’s poți comanda adițional orez. Dintre antreuri, preferatul meu este ceviche – pește crud cu lămâie și ceapă.
Metodele de pregătire a mâncării sunt diverse în Peru. De exemplu, pachamanca, care se traduce «oala cu pământ», se gătește într-o groapă săpată, vasul fiind înconjurat de pietre fierbinți. Mâncarea conține aproape orice fel de carne marinată, porumb, cartofi, ardei iute etc.
Cele mai populare deserturi sunt arroz con leche – orez cu lapte condensat – sau mazamorra morada – o marmeladă din porumb violet. Uneori, lumea le consumă împreună. Picarones sunt gogoși tradiționale din dovleac sau cartof dulce, cu miere deasupra.”
Stereotipuri despre peruvieni – adevăr sau minciună?
„Primele lucruri pe care străinii le întreabă despre Peru sunt despre lamă, alpaca și vigonie. Da, sunt simboluri ale țării, mai ales vigonia apare și pe stema drapelului, dar nu, nu ajungem călare pe lamă la școală.
Sunt punctual și astfel nu mă înscriu în prototipul peruvianului get-beget. Timpul în Peru nu e «niciodată la timp». Întâlnirile se decalează mereu cu cel puțin o oră sau două. Se întâmplă să schimbăm planurile fără a anunța în prealabil, uneori aducând scuze ridicole. Mai există un stereotip despre peruvieni că nu vor să dea rest din bancnote mari, ceea ce e adevărat. Un lucru care ar putea mira străinii e că la meciurile de fotbal e interzis să porți curea. De ce? Pentru a evita violența.
De asemenea, numele peruvienilor sunt destul de lungi. Avem prenume, nume mijlociu, numele de familie al tatălui, apoi numele de familie al mamei. De aici și numele meu lung – Mauricio Martin Blas Vera.
Sper că cei care citesc acest articol vor avea oportunitatea să viziteze cândva Peru, iar eu, peruvianul, sper să am ocazia să vizitez Moldova. Cu drag, Mauri. :)”
