Jasmin Delev are 20 de ani și este absolventă a Liceului Teoretic „Dante Alighieri” din Chișinău. După absolvirea liceului în 2020, a decis să ia un an de pauză, iar în toamna anului precedent și-a început studiile la Academia Willem de Kooning (WdKA) – universitate de artă, media și design din Rotterdam, Țările de Jos, la Facultatea „Design Audiovizual”.
Adesea în Republica Moldova întâlnim o atitudine tabu când vine vorba de facultățile de artă, din cauza neconformității metodelor de predare. Aceste practici sunt însă indispensabile, având rolul de a oferi studenților libertatea manifestării creativității, dar și pentru a-și descoperi un stil personal.
„Cred că mi-am creat o obsesie cu ideea de a urma o academie de arte încă de la serialele Disney care au romantizat-o. Apoi, am început să fac dans, canto coral, pictură, poezie, teatru și altele. Pentru profesorii mei din liceu aveam un potențial care urma să nu fie valorificat niciodată și asta îi enerva. Eu urmam profilul real pe atunci și mergeam la concursuri de matematică, biologie, informatică. Am renunțat la ideea de medicină și am ales să fac film, întrucât am crescut pe platourile de filmare, unde regiza tata, și eram deja familiarizată cu cea de-a șaptea artă. Cred că tata ar fi fost fericit să înceapă o dinastie de filmmaker-i. Iar mama, mama îmi zicea mereu că pot influența mult mai global prin artă și spiritualitate”, ne povestește Jasmin.
# Viața în Țările de Jos
Potrivit datelor Eurostat, în Uniunea Europeană studiază aproximativ 14 455 de studenți moldoveni, România aflându-se în fruntea clasamentului. Cu toate acestea, în ultimii ani, din ce în ce mai mulți tineri își îndreaptă perspectivele către Regatul Țărilor de Jos. Și totuși, de ce Țările de Jos?
„Deși viața e extrem de scumpă aici, Țările de Jos au avantajul de a oferi susținere financiară studenților internaționali prin programul DUO, prin care împrumuți (rambursabil și nerambursabil, depinde) de la stat pentru locuință și chiar pentru studii în sine, atât timp cât ai un job. Limba e un avantaj primordial – aproape 95 % din populație vorbește engleza. Țările de Jos sunt superinternaționale, educația este calitativă și mai ieftină decât în alte țări europene și perfectă pentru a studia arta.”
# Universitatea și procesul de înscriere
Când vine vorba de universitățile de artă ce se axează pe cinematografie, cei interesați frecvent dau de obstacole legate de prețuri și accesibilitate, ele fiind în mare parte private și cu taxe enorme. Cu toate acestea, există și soluțiile alternative care încadrează studiul cinematografic în programele lor. Una dintre aceste facultăți este și cea la care se află Jasmin – Design Audiovizual –, ce îi permite să se manifesteze creativ ca regizor, acumulând concomitent cunoștințe despre editare, sunet, lumini și alte particularități importante ale artei filmului.
„Cursul meu se numește Audiovisual Design, termeni foarte vagi pentru cei care depun actele. Nu e un curs de regie de film, ci implică tot ce are tangență cu moving image și sunet: de la film de ficțiune, documentar, experimental, la clipuri muzicale, videoclipuri comerciale, instalații interactive, instalații de sunet etc. Dar așa cum academia este una de arte, interdisciplinaritatea se promovează pe larg. Am colaborat deja cu studenți de la fotografie, modă și arte plastice”, spune studenta.
La fel ca în alte universități, procesul de înscriere la arte este unul tumultos și încărcat. Cu toate că nu este grija notelor examenului de bacalaureat, provocarea constă în crearea unui portofoliu în baza căruia vei participa la concursul de admitere.
„În domeniul artei, procesul de înscriere e mult mai flexibil și niciun institut nu se axează pe notele de la bac, nici cele de până atunci. Cei care depun la arte în Țările de Jos din clasa a 12-a pot să se relaxeze și să inspire ușurați. Eu mi-am luat un gap year, ceva considerat nonconformist în școala mea, ca să lucrez la portofoliu. Deadline-ul general de înscriere e 1 mai, iar uneori poți depune chiar și după deadline. Fiecare academie are un proces diferit. Eu am depus actele la trei dintre ele și am fost acceptată la toate. Esențiale sunt copia pașaportului, certificatul de limbă engleză și diploma de bacalaureat. Pentru Willem de Kooning Academy din Rotterdam am mai depus un portofoliu, două sarcini creative extrem de libere în formă și un videoclip introductiv de un minut. La Royal Academy of Art din Haga s-au cerut un portofoliu, o sarcină creativă, CV-ul și o scrisoare motivațională. Rata de acceptare aici este foarte mică. Universitatea ArtEZ din Enschede a cerut doar un portofoliu. Ultimele două menționate au fost însoțite și de un scurt interviu cu întrebări pe baza portofoliului”, explică Jasmin.
# Cum trebuie să arate portofoliul
Din punct de vedere teoretic, portofoliul unui artist este o colecție a celor mai bune lucrări de ale sale, având rolul să prezinte succint stilul personal și metoda de lucru a artistului. În acesta pot fi incluse toate formele de artă cunoscute și experimentate de aplicant, cât și influențele culturale la care acesta a fost expus.
„Toate dintre academiile la care am depus aveau pe site pagini informative despre ce ar trebui să includă portofoliul. Piatra de temelie a portofoliului meu a fost filmul documentar de scurt metraj – «dizarmoNICA» – în asociație cu TeleFilm Chișinău și Consiliul Europei. Am inclus și două clipuri muzicale regizate de mine, serii de fotografie pe film, o serie de fotografie digitală, ilustrații și chiar o pictură. Majoritatea portofoliilor se cer a conține de la 10 la 25 de lucrări, iar accentul se pune mai mult pe proces decât pe rezultatul final. Ei vor să vadă cu ce respiră arta ta, care sunt referințele, care sunt încercările eșuate până la produsul șlefuit, schițe, drafturi, extrase etc. Nu trebuie să ai în spate zeci de proiecte sau experiență profesională, trebuie doar să te pasioneze ceea ce faci și să le demonstrezi și lor asta.”
# Anul de pauză (gap year)
După cum am mai menționat anterior, în urma absolvirii liceului, Jasmin a luat un an de pauză înainte de a se înscrie la universitate. În ultimii ani, din ce în ce mai mulți absolvenți fac aceeași decizie cu scopul de a-și pune viața în perspectivă și de a lua hotărârile cu privire la viitorul lor, lipsiți de grabă. Gap year-ul este un subiect deseori stigmatizat în societatea noastră, fiind văzut ca „o pierdere de timp”, însă acesta are rolul primordial de a oferi tinerilor o intrare mai ușoară în societatea cotidiană și de a-i pregăti pentru următoarea etapă a vieții lor. Pentru Jasmin acesta a fost unul încărcat de noi experiențe.
„Eu am decis că vreau să fac film la început de clasa a XII-a, deși ideea mă frământa de mai mulți ani. Pe atunci, fără portofoliu și proiecte solide, stresul m-a făcut să pierd șase kilograme din greutate doar în septembrie. Nu eram sigură nici de engleza mea încât să susțin examenul de limbă în doar câteva luni. Un gap year a fost o decizie rebelă pentru cei din jurul meu, dar necesară. Eu am fost singura din clasa mea care a ales așa și, deși colegii, profesorii și rudele îmi zâmbeau înțelegător la auzul planului meu, simțeam compătimire și frustrare refulată în adresa mea. Pe lângă alegerea de a face artă, îmi mai luam și un gap year. Ore ce reacții puteau să urmeze? «O să te căsătorești, o să rămâi gravidă și nu o să mai ai tu niciun chef de studii superioare.» Însă acel an 2021/2022 a fost unul dintre cei mai fructuoși. Am realizat toate lucrările din portofoliu, am avut primul job și am învățat ce e viața independentă. Toamna, am participat la un atelier de film organizat de TeleFilm Chișinău, alături de minunata regizoare și mentoră Irene Langemann, cu susținerea Consiliului Europei. Am câștigat finanțarea și am realizat «dizarmoNICA», alături de protagonista și tânăra extrem de talentată Nica Dudca și mama ei. Filmul a câștigat Chitila Film Fest 2022 la secțiunea documentare de scurt metraj. În februarie, m-am angajat la BR Media Group în calitate de copywriter. Am fost foarte recunoscătoare pentru postul oferit, în ciuda lipsei mele de experiențe. Deși stihia mea era textul, absorbeam ca un burete informațiile despre domeniul media, despre camere, producție video și workflow. Colectivul era și continuă să fie plin de tineri cu perspective promițătoare, care par să fie «concrescuți» la cât de bine se înțeleg. M-am mutat la Rotterdam abia în august.”
# Criza imobiliară din Țările de Jos
În momentul de față, una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă studenții Țărilor de Jos este criza imobiliară (the housing crisis). Din cauza numărului mare de tineri ce decid să își continue studiile în universitățile neerlandeze, mulți dintre aceștia întâmpină dificultăți în găsirea unui loc de trai. Conform guvernului Regatului Țărilor de Jos, momentan, aceștia se confruntă cu o lipsă de aproximativ 331 000 de locuințe, în timp ce prognozele prevăd că până în 2040 trebuie construite între 900 000 și un milion de locuințe pentru a ține pasul cu cererea în creștere. Din acest motiv, căutarea unui apartament studențesc trebuie să înceapă cu câteva luni înainte.
„În tot timpul liber, după lucru, căutăm cazare. Prețurile sunt enorme și în țară e criză imobiliară. Pe atunci, eram înscrisă în vreo 20 de grupuri de housing, era nebunie. Anunțul postat cu doar un minut în urmă avea deja șase oameni interesați în comentarii. Am găsit locuință printr-o minune. Unii studenți renunță la studii, din cauză că nu găsesc cazare. Să fii student internațional, mai tânăr de 22 de ani, fără lucru e coșmarul tuturor proprietarilor de imobil. Mie mi-a luat două luni să găsesc apartamentul, deci căutarea trebuie să înceapă cu luni înainte. E bine dacă te împrietenești cu alți studenți și căutați un apartament împreună. Eu așa am făcut.”
# Viața de student internațional la arte
Și totuși, experiența universitară este menită să fie una transformatoare, de redescoperire a sinelui și de independență. Șocul cultural simțit de studenții internaționali este la fel de frapant, iar nostalgia pentru timpurile și locurile de odinioară nu ezită să apară, ceea ce fac revenirile în țară mult mai dulci și așteptate de către aceștia. La fel ca mulți alți tineri basarabeni, Jasmin se bucură de oportunitatea de a studia într-o societate multiculturală și liberă, ce conlucrează la formarea sa ca artistă.
„Mereu mi s-a zis că nicăieri nu mă voi simți ca acasă, că diferențele culturale mă vor face să vin înapoi. Prieteni de-ai mei studenți, după doar un an de universitate în Țările de Jos, sunt pătrunși de o profundă nostalgie. Când mă întorc acasă, într-adevăr, totul e mai viu, mai autentic, mai aproape de suflet. De la bătrânele care vând vechituri sau legume prin piețe la oamenii morocănoși din troleibuze, de la câinii vagabonzi până la copacii de pe marginile străzilor – totul mă cheamă înapoi. Însă absolut nimic nu poate anula sindromul intrusului pe care îl aveam și continui să îl am când sunt în Moldova. Aici, în Țările de Jos, pot fi eu însămi. Nimeni nu se uită la tine când mergi pe stradă, nimeni nu te abordează cu șuierături, nimeni nu își face cruce de la un piercing în nas, nimeni nu îți răspunde cu reproș, mai ales în mediul artistic. Eu mă consider o persoană expresivă. În Chișinău, dacă arăți, gândești sau te porți neordinar, vei simți o presiune imensă. Aici, libertatea personală este venerată și pusă pe piedestal. Și nu mă refer doar la Țările de Jos. În orice societate în care individul este în continuu proces de autoeducare te vei simți, cel puțin, respectat și solidar cu cei din jur. Nu susțin că trăiesc într-o societate utopică, dar e mult mai aproape de mine decât lumea în care existam până acum.”
Cât despre sistemul educațional, Jasmin povestește că este unul complet diferit de cel cu care se obișnuise în Moldova. Nu au note după sistemul convențional, teme zilnice pentru acasă sau teste săptămânale, deci dacă vrei să înveți, trebuie să fii autonom și plin de inițiativă. Tinerii trebuie să fie autodidacți și pregătiți de a-și petrece mult timp în bibliotecă sau pe YouTube, deoarece profesorii sunt meniți să ghideze, ci nu să-ți dicteze ce să faci, așa cum suntem adesea deprinși în liceu. În calitate de studentă a academiei, Jasmin poate închiria gratuit camere, lumini, echipamente de sunet de ultimă generație sau chiar studiouri. Acestea sunt lucrurile oferite doar de facultatea de audiovizual, însă fiecare se poate folosi de echipamentele tuturor stațiilor universității: stația de desen, stația de imagine și sunet, stația de lucru cu ceramica.
„Ce admir cel mai mult e networkingul și colaborarea cu alți studenți. Lucrul în echipă e esențial în industria de film. Chiar din primul semestru am fost scenografă și prim asistentă de regizor la un scurtmetraj de ficțiune, alături de colegii mei. Mult din arta filmului se învață pe platou. Quentin Tarantino, Stanley Kubrick, Christopher Nolan – niciunul dintre acești mari filmmaker-i nu a terminat o școală de film”, povestește Jasmin despre experiența sa universitară până în prezent.
Pentru cei ce sunt interesați de devenirea artistică și de experiențele universitare din viitor ale Jasminei Delev, îi puteți urmări activitatea pe Instagram.
Autor: Daniel Luchian
