V-ați întrebat vreodată care este rolul artei în societatea noastră și cât de des suntem gata să facem o pauză pentru a admira frumosul? Potrivit datelor Biroului Național de Statistică, în anul 2018, muzeele din Moldova au înregistrat 760 000 de vizite. În anul 2021, a crescut numărul muzeelor, dar volumul vizitelor a scăzut până la 541 168.
Când eram elevă în clasele primare, arta, pentru mine, era o obligațiune plictisitoare. Aproape la fiecare sfârșit de săptămână, doamna dirigintă ne spunea că trebuie să cumpărăm bilete la teatru sau la muzeu, însă nu obișnuia să explice ce urma să vedem și de ce am putea fi interesați de creații artistice. Mai târziu, am început să percep arta drept instrument de educație, instrument ce mă poate ajuta să-mi lărgesc orizonturile.
Despre rolul artei independente în societate, am aflat de la Vladimir Us, unul dintre fondatorii „Asociației Oberliht”.
„Dacă analizăm arta și educația, înțelegem că ele sunt similare. La fel ca educația, arta poate forma anumite atitudini oamenilor sau poate atenționa societatea asupra unor nedreptăți. Aceasta este diversă, lucrăm cu artiști care se preocupă de probleme strict estetice și încearcă, în universul lor, să descopere noi posibilități de exprimare artistică. Lucrările acestora nu dezvoltă teme sociale întotdeauna. Există artiști care sunt angajați sociali sau politici, iar arta, pentru ei, e un mod de comunicare despre teme sociale și politice. Arta este un instrument de educație, dar ea poate educa doar oamenii care sunt deschiși pentru a auzi și sunt gata să interacționeze o perioadă lungă, să meargă în săli de expoziție, să meargă la cinematograf, la teatru, în spații culturale alternative, deoarece acolo sunt discutate problemele relevante astăzi. Din câte știm, spațiile culturale tradiționale prezintă mai mult artă clasică și acest gen de artă se referă la niște epoci din trecut”, precizează Vladimir.
Spații culturale alternative. „Casa Zemstvei” – un simbol care rezistă comercializării culturii
În perioada sovietică, arta era utilizată de autorități pentru a propaga, prin intermediul instituțiilor publice, anumite idei convenabile puterii. Statul sovietic a construit o rețea de spații, case de cultură, care sunt 1 200 în Republica Moldova. Orice sat avea un lăcaș cultural. Cartierele rezidențiale aveau centre pentru copii, cinematografe și biblioteci. O serie de lăcașe culturale s-au păstrat până în prezent și sunt utilizate în scopuri creative. Totuși, Vladimir subliniază că este important să avem locuri alternative, care să fie mai deschise pentru tinerii artiști și să încurajeze discursul critic. Întrucât tinerii studenți nu aveau oportunități de expunere publică a lucrărilor proprii, iar participarea la expoziții și evenimente era restrânsă, în anul 2 000, Vladimir a creat alături de colegii de la Facultatea de Arte Plastice: Organizaţia Obştească de Tineret „Oberliht”.
„La Uniunea Artiștilor Plastici nu se organizau expoziții pentru studenți. Trebuia să fii membru al Uniunii ca să fii absolvent. Exista un gol pe care noi, cu inițiativa noastră, l-am acoperit. Am creat o oportunitate pentru ca toată lumea să-și poată expune lucrările. În felul acesta, „Oberliht” s-a manifestat public. După cinci ani de activitate expozițională, ne-am profesionalizat, am înțeles cum putem obține resurse ca să devenim o organizație.”
Asociația „Oberliht”, până în prezent, creează oportunități pentru artiști și își desfășoară activitatea la „Casa Zemstvei”, care, potrivit lui Vladimir, este un spațiu emblematic pentru arta independentă din Chișinău.
„Casa Zemstvei” este descentralizată, nu este sub umbrela unei singure instituții. Există mai multe inițiative ale tinerilor și ale artiștilor, ale organizațiilor care închiriază spații și încearcă să alcătuiască împreună un program comun și o strategie comună de dezvoltare. În 2012, a avut loc festivalul european „Tandem”, care a pus laolaltă organizații culturale din UE, Moldova și Ucraina. În rezultatul acestor colaborări, artiștii au creat tandeme și au prezentat împreună peste 20 de proiecte care au fost expuse în „Casa Zemstvei”. Datorită implicării organizațiilor străine, Ministerul Culturii a fost deschis și a oferit acest spațiu, care trecuse în gestiunea Muzeului de Etnografie. După acel festival, câteva organizații au început să închirieze spații și de atunci au rămas acolo.
Vladimir spune că de-a lungul anilor, Ministerul Culturii al Republicii Moldova doar aproba contractele de chirie și nu susținea artiștii independenți. Astfel, în anul 2020, în plină pandemie, organizațiile care închiriau spațiul nu-și mai puteau permite să plătească, pentru că trăiau din evenimente culturale. Toată activitatea a fost sistată și mulți artiști au fost nevoiți să plece în stradă.
„Dacă trebuie să pleci, nu ai unde să pleci, mergi în stradă. Noi am activat în stradă, în spațiul public, foarte mulți ani. Lucrând în spațiul public, începi să problematizezi ceea ce se întâmplă. Spațiul public devine o temă în lucrarea ta artistică și procesele care au loc sunt încorporate în lucrările artiștilor. Ei devin comunicatori și purtători de mesaje despre ceea ce se întâmplă cu viața noastră publică. O asemenea practică nu o găsești în muzee, în teatre de stat. Noi activam în diferite contexte urbane și ajungeam la oameni”
Între timp, au apărut alte organizații și „Casa Zemstvei” este mai activă: Asociația Moldox, Coaliția Sectorului Cultural Independent din Repulica Moldova, Asociația tinerilor Artiști Oberliht. „Casa Zemstvei” este un organism viu în care artiștii nu sunt doar vizitatori sau chiriași, ei sunt actori importanți, care dezvoltă o viziune.
„Timp de zece ani, am creat un model unic în Republica Moldova – un spațiu artistic necomercial. „Casa Zemstvei” este un simbol care rezistă comercializării culturii. Datorită acestui model, păstrăm o structură accesibilă și necomercială. Vorbesc despre faptul că arta și conținutul prezentat nu este unul influențat de piață sau de ideologia publică. Suntem o instituție vie, nu lucrăm doar cu obiecte sau colecții. Este important să punem în centrul atenției artiștii și producătorii de artă, ei au ateliere acolo, ei pot să-și producă lucrările și nu există taxe de participare. Oricine poate organiza un eveniment necomercial, care să contribuie la educația prin artă. Artiștilor li se oferă acces la ateliere, pot expune lucrări, pot participa la gestiunea întregii clădiri, la dezvoltarea viziunii. În unele cazuri, putem oferi artiștilor echipamente, instruiri și ghidaj pentru obținerea de fonduri, dacă proiectele necesită mai multă susținere. Tinerii pot face stagii și voluntariat. E o instituție care propune un tip de activitate pentru tineri, în detrimentul altor activități care pot fi mult mai dăunătoare. Tinerii pot petrece timpul la expoziții, la concerte și să nu fie atrași în alte activități precum este consumul de alcool sau de droguri”, explică Vladimir.
Contextul în care se dezvoltă arta contemporană
Chiar dacă în prezent asociațiile de la „Casa Zemstvei” organizează o multitudine de activități pentru artiști și dezvoltă voci independente, Vladimir menționează că arta nu se bucură de susținere. El a enumerat câteva aspecte ce îngreunează creșterea artiștilor independenți în Republica Moldova:
# Nu există o colaborare cu autoritățile;
„Nu cred că am ajuns să conlucrăm cu autoritățile. Cu Uniunea Artiștilor Plastici, am colaborat. Peste câțiva ani, au înțeles că Oberliht Association este încă o organizație care lucrează cu același scop, nu suntem împotriva lor, ci completăm lucruri pe care ei nu le pot gestiona. Cu autoritățile e mai greu, autoritățile se schimbă foarte des și, până construiești un dialog cu ele, trece foarte mult timp. Ceea ce ne interesează pe noi nu este doar accesul la un spațiu expozițional, dar gândul la o politică culturală incluzivă, unde să fim și noi priviți ca unul dintre actorii care participă la elaborarea politicii culturale. 20 de ani de experiență nu au avut efect în acest sens.”
# Lipsa unei politici culturale eficiente;
„În anul 2009, Ministerul Culturii al Republicii Moldova a lansat un program de finanțare a proiectelor culturale, dar care funcționează foarte prost și au foarte puțini bani. Acești bani ajung la instituțiile mari, iar asociațiilor neguvernamentale le revine foarte puțin. E un proces viciat din start, e un program care nu e făcut profesionist. În ultimii trei – cinci ani, noi scriem și solicităm repetat să fie regândit mecanismul de finanțare și, fără succes, din păcate.”
# Piața de artă;
„Piața de artă, în continuare, lipsește. Probabil că nunțile încă atrag muzicieni, cântăreți, fotografi, care își câștigă banii din aceste evenimente. Problema pieței de arte este că ea nu există nici în regiune, există în Europa de Vest unde s-au creat tradiții de cumpărare a artei, or, în cazul nostru, cumpărătorul principal era statul. Nu avem o piață unde arta contemporană și arta angajată social ar găsi un cumpărător. Să se formeze o piață, e o provocare. E nevoie de programe de finanțare publică și privată ca să susțină artiștii. Arta critică și arta independentă nu ar trebui să depindă de ordinul de stat sau de solicitarea privată. Ea poate fi subvenționată și de stat, și de fundații, și de oameni iubitori de artă, dar ea ar trebui să fie independentă la nivel de mesaj.”
De ce după muncă nu mergem la muzeu
Vladimir spune că artiștii nu au motivație să activeze și mulți pleacă peste hotare. El precizează că un exemplu recent este cel al teatrelor de peste hotare, care au trimis o scrisoare guvernului țării noastre cu solicitarea să susțină teatrul „Spălătorie”, care deja de câțiva ani, prezintă spectacole în Germania, deoarece aici nu are o platformă unde să se manifeste.
Potrivit lui Vladimir, interesul public și privat pentru a susține artiștii este unul scăzut. El subliniază că interacțiunea cu arta este o muncă suplimentară, pe care nu întotdeauna suntem pregătiți să o facem.
„Cred că arta nu e o modalitate de a petrece timpul, e o modalitate de a te educa continuu și acesta este un efort în plus. E mai ușor să pornești un televizor și să consumi ceea ce îți oferă el, fără să pui întrebări. Eu îmi dau seama, când lucrezi opt ore pe zi, nu mai vrei să mai auzi un text critic despre emigrare sau despre alte probleme de care toți ne ciocnim. Vrei să primești ceva lejer, să fie plăcut auzului sau privirii. Când vrei să interacționezi cu arta contemporană critică, trebuie să fii odihnit și deschis; să depui efort să urmărești o piesă până la capăt, să faci o cercetare suplimentară, să înțelegi ce a vrut să spună artistul cu adevărat. Să admiri ceva ce trebuie decodificat, e o muncă serioasă și asta poate speria privitorul de rând. Nu există interes public, nu există interes privat pentru a susține artiștii. Toate acțiunile care țin de drepturile omului: arta contemporană, drepturile animalelor, ecologie, le vor face ONG-urile cu fonduri străine, cam asta e logica. E un constant proces de ignorare. Până acum, statul nu vede un partener în sectorul cultural independent. Acesta este un sector, nu e o organizație sau un grup de tineri, e un sector întreg care activează de zeci de ani și produce foarte multe proiecte și lucrări”, povestește Vladimir.
Pentru a fi mai vizibili, artiștii au nevoie de un sistem de învățământ mai bun. Vladimir explică că artiștii, din anii de facultate, trebuie să înțeleagă realitatea de după absolvire. Ei au nevoie de o educație care le asigură vizibilitate ulterioară. Să aibă spații asigurate.
„Tu ai terminat facultatea și, ce vei face în continuare? Nu ai bani să închiriezi sau să cumperi un atelier. Dacă ne gândim la câți absolvenți există în fiecare an, „Casa Zemstvei” nu poate acoperi necesitățile tuturor. Avem nevoie de programe de finanțare la nivel local. Artiștii trebuie să poată obține burse pentru materiale și să lucreze asupra proiectelor.”
O societate activă face diferența. Putem, ca societate, să susținem artiștii, venind la expoziții și la evenimente, cunoscând artiștii din țara noastră. Vladimir spune că este important să ne exprimăm nevoia de artă. Dacă într-adevăr este un aspect important, să menționăm acest lucru cu diferite ocazii: de la propria pagină pe rețelele de socializare, până la niște mesaje transmise celor care iau decizii.
