Deși luna februarie este considerată a fi luna dragostei, pregătirile pentru examenele de bacalaureat nu au fost anulate. Astfel, viitorii absolvenți sunt prinși tot mai puternic în febra pregătirilor pentru examenul maturității. De aceea, în contextul Zilei îndrăgostiților, echipa #diez vă propune spre citire câteva fragmente din cărțile obligatorii pentru examenul de bacalaureat la limba și literatura română. Să fie dragoste!… și lectură.
„Frunze de dor” de Ion Druță
# „Vai, visurile acelea ale tinereții, visurile primei iubiri, cum vin ele, ca apele de primăvară, și te fură, și te învăluie, și te duc adânc, atât de adânc, încât, la un moment dat, devin esența vieții tale, și dacă ți s-ar cere: visurile sau viața, ești gata să declari: de-mi luați visurile, luați-mi și viața…”
# „Oricât de întuneric ar fi fost, ea îl zărea, pentru că atunci când nu mai văd ochii, vede sufletul…”
# „Și umbla toată ziua, căutându-și locul cela unde-i erau visele de fată mare, dar nu-l găsea, și când nu poți găsi locul sfânt al sufletului tău, nu te poți găsi pe tine însuți, iar când nu te poți regăsi pe tine, nimic nu te mai poate bucura…”
„Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu
# „Orice iubire e ca un monoideism, voluntar la început, patologic pe urmă.”
# „Dragostea-i frumoasă tocmai pentru că nu cunoaște nici o silnicie. E preferință sinceră. Nu poți să-mi impui să te iubesc cu sila.”
# „Se pot despărți așa ușor doi amanți? Un bandaj aplicat prea multe zile pe o rană și se lipește pe ea de nu-l poți desface decât cu suferințe de neîndurat… dar două suflete care s-au împletit… au crescut apoi laolaltă?”
„Temă pentru acasă” de Nicolae Dabija
# „Și totuși iubirea reciprocă e o raritate, ca o floare de mac în mijlocul unui lan de grâu. Câteodată noi, oamenii, vopsim o cioară ca să pară albă, nu fiindcă ne place culoarea ei. Un om trebuie iubit pentru ceea ce este, nu pentru ceea ce ne-ar plăcea să credem că este.”
# „Mihai și Maria deveniră un singur suflet și o singură inimă, un tot întreg alcătuit din două jumătăți perfecte topite într-o sărutare. Ființele lor se amestecaseră: el era ea, ea era el, iar lumea erau ei.”
# „Dragostea te poate ajuta să deschizi poarta înțelegerii lucrurilor, a oamenilor, a lumii, a propriilor sentimente. Dar și-n lumină poate fi întuneric, precum și-n tristețe poate fi bucurie. O bucurie te poate înălța, dar și te poate înfrânge. Adevărata iubire e cea care-ți dăruiește aripi.”
„Te blestem să te îndrăgostești de mine” de Nicolae Dabija
# „– Care cuvânt e cel mai lung și cel mai încăpător într-o limbă?
– «Noi», atunci când include noțiunile de «eu și tu».
– Dar care e cuvântul cel mai scurt și mai strâmt dintr-o limbă?
– Tot «Noi»: atunci când noțiunile de «eu» și «tu» se scriu separat și nu mai pot încăpea în el amândouă odată, ci doar pe rând.”
# „– Ce crezi despre iubirile imposibile, profesore Edmond?
– Că o iubire, numai dacă este imposibilă, este una adevărată.”
# „– Ce înseamnă a iubi? l-am întrebat pe necunoscutul care îmi vorbea la capătul celălalt al firului.
– A iubi? Înseamnă a plânge fără lacrimi. Să nu bei nimic și să nu-ți fie somn.”
„Nuntă în cer” de Mircea Eliade
# „Setea trupurilor noastre a fost greu de stins atunci. Parcă nu mai era îmbrățișare contopirea aceea din urmă, când cu adevărat se topeau contururile, dispărea carnea, ne uitam respirația, mistuiți amândoi de o singură, însângerată și nesățioasă gură. De mai multe ori am nădăjduit că la capătul răpirii aceleia vom întâlni, împreună, moartea. N-am știut că poate fi atât de ispititoare moartea, atât de caldă – voluptate fără spasm, beatitudine fără strigare.”
# „Cine nu știe, de altfel, că în dragoste nici o certitudine nu e definitivă, că lucrul acela elementar – sentimentul că ești iubit trebuie necontenit verificat, căci o singură îndoială, o singură greșeală surpă totul în nebunie și dezgust? Săptămâni întregi, luni chiar, trăisem într-un extaz continuu și, uneori, avusesem chiar certitudinea că unirea noastră e un miracol pe care numai câteva perechi l-au trăit desăvârșit în lume. Și, cu toate acestea, nici o amintire cerească nu mai rămânea pură, fermă, când din pretexte stupide îndoiala începea să mi se strecoare în inimă. În acele momente infernale îmi judecam iubita așa cum își judecă orice bărbat întunecat femeia cu care s-a culcat o noapte; cu aceeași cruzime, cu același cinism, cu aceeași demență…”
# „Mă întreb, bunăoară, dacă nu cumva în ziua când am început să iubesc nu s-a întâmplat ceva lângă mine, ceva pe care eu nu l-am văzut sau pe care nu l-am înțeles și prin ignorarea căruia m-am abandonat, fără luciditate, cu totul iresponsabil, întâmplărilor. Te trezești că ai devenit ceva, aproape fără să-ți mai amintești începuturile acestei transformări.”
