Tradițional, în prima sâmbătă a lunii februarie, ușile instituțiilor de învățământ din țară se deschid cu nostalgie și bucurie pentru absolvenți. Foștii colegi de școală și profesorii se adună pentru a celebra împreună „Ziua întâlnirii cu absolvenții”. Dornică de a trăi atmosfera acestui eveniment, am luat parte la „Întâlnirea cu absolvenții” desfășurată în incinta instituției în care studiez – Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” din orașul Drochia. Care este istoria sărbătorii și cum s-a desfășurat evenimentul vei afla din acest articol.
Cândva glasurile lor zglobii umpleau de viață școala, astăzi sunt studenți, părinți sau chiar bunici. Totuși, dorul și recunoștința i-au readus din nou la școală – locul în care au acumulat cunoștințe valoroase și în care au învățat ce înseamnă prietenia.
# Scurtă incursiune în istorie. Originile sărbătorii
Conform unor surse, tradiția celebrării Zilei întâlnirii cu absolvenții a apărut odată cu deschiderea primelor universități în lume, mai cu seamă după constituirea Universității din Bologna. În secolul al XI-lea, Italia dă ștafeta acestei sărbători universităților care au apărut mai apoi la Paris, Oxford și Kaliningrad. Studenții se întâlneau pentru că împreună era mai ușor să militeze pentru drepturile lor și să supraviețuiască în lumea crudă a Evului Mediu. Alte surse afirmă că Ziua întâlnirii cu absolvenții își are începutul în secolul al XIX-lea, în Imperiul Rus. Februarie, perioada de vacanță după sesiunile de iarnă, era momentul când studenții reveneau din diverse orașe acasă. Acesta reprezenta un prilej deosebit ca să pășească din nou pe holurile școlii și să-i revadă pe acei alături de care au petrecut cei mai frumoși ani ai vieții.
# Emoțiile revederii
Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” s-a pregătit cu migală și entuziasm pentru a-și întâlni foștii discipoli într-o atmosferă caldă și primitoare. În acest an au fost invitate promoțiile din 1988, 1993, 1998, 2001, 2003, 2008, 2013, 2022. În ciuda faptului că viața i-a purtat în colțuri diferite, chiar dacă a trecut un an sau treizeci și cinci de ani, absolvenții s-au reîntors la școală cu același entuziasm cu care au pășit în clasa întâi. Conexiunea și prietenia legată pe băncile școlii a rezistat trecerii ireversibile a timpului. Am surprins fiecare promoție așezată la masa sa depănând amintiri și împărtășind zâmbete sincere. Cel mai emoționant moment a fost reîntâlnirea cu dascălii. În semn de recunoștință, absolvenții au dăruit flori și îmbrățișări.
# Programul artistic
Atmosfera nostalgică a fost animată de un program artistic menit să trezească în sufletele absolvenților bucuria momentului revederii și să păstreze vii clipele unice ale anilor de școală. Picii claselor primare au dat start evenimentului, au dansat și au recitat poezii. Piese muzicale și dansuri au fost aduse în scenă de elevii ciclului gimnazial și liceal. Surprizele serii au fost filmulețele video cu secvențe foto din anii de școală ai fiecărei promoții. Pe chipurile absolvenților am citit emoții atât de sincere, precum și dorința de a întoarce măcar pentru o zi timpul înapoi. Regretabil este faptul că unii profesori au trecut în eternitate, însă pentru a păstra vie amintirea lor, cei prezenți au ținut un minut de reculegere.
# Destăinuirile absolvenților
După absolvire, viața fiecăruia a luat întorsături diferite. Cu siguranță, „Întâlnirea cu absolvenții” este ocazia perfectă pentru a afla ce mai fac, pentru a destăinui secretele și pentru a răsfoi din clipele anilor de școală. Astfel, elevii claselor a XII-a au pregătit câteva jocuri cu întrebări pentru fiecare promoție. Absolvenții nu au ezitat să împărtășească clipele memorabile, amintirile hazlii, dar și să vină cu cuvinte de apreciere față de profesori pentru efortul depus de-a lungul timpului în educarea tinerei generații și în prosperarea instituției.
„Eram 45 de copii într-o clasă și învățam în două schimburi. Îmbrăcați toți la fel – fetițele în rochii cafenii, cu șorțulețe negre în fiecare zi și șorțulețe albe pentru sărbătoare, iar băieții în costume albastre, cu cămașă albă –, ne adunam în curte, în fiecare dimineață pentru înviorare. Cine întârzia alerga cinci cercuri în jurul școlii. La ora opt începeau orele, ușa se închidea, deci dacă nu ajungeai la timp, erai trecut la catastif”, a dezvăluit absolventa promoției 1988, Angela Ciubotaru.
Autoare: Adriela Bejenari
