Lev Tolstoi spunea că arta este o activitate prin care o persoană, după ce a experimentat o emoție, o transmite în mod intenționat altora. Există o multitudine de forme ale artei prin care trăirile și sentimentele pot fi exprimate, iar una dintre ele, poate cea mai comună, însă în același timp cel mai greu de interpretat, este pictura. În acest articol îl vom cunoaște pe Ciprian Antoci, un tânăr care, dintr-o pasiune din copilărie, a transformat pictura în activitatea sa de bază. Acesta povestește despre rezidențiatul pe care l-a făcut în SUA, despre provocările din domeniul în care activează, dar și despre percepția moldovenilor asupra artei.
Tânărul spune că a fost pasionat de pictură încă din copilărie. A început să picteze mai mult decât o făceau ceilalți, așa că a urmat o școală de arte. După ce a terminat clasa a IX-a, a înțeles că își dorește să urmeze acest domeniu, pentru că, spune el, „mă simțeam bine în artă”.
„Eram pasionat de artiști și aveam o serie de cărți pe care le răsfoiam. Mi-am dat seama că vreau să fiu ca ei. Voiam să înțeleg de ce oamenii pictează și cum o fac. Încă era un mister pentru mine. Datorită unor evenimente care mi s-au întâmplat în acea perioadă din viața mea, am decis că arta, mai exact pictura, este ceea ce vreau să fac. Simțeam asta.”
Ciprian recunoaște că atunci nu se gândea la câștigurile din pictură. „Eu eram libertin și pentru părinții mei a contat foarte mult să fac ceea ce simt. Atunci nu apăruse întrebarea cât voi câștiga din pictură sau dacă voi câștiga. Abia la universitate, prin ultimul an, m-am gândit la «supraviețuire». Cumva eram încrezător că totul va fi bine. Uneori aveam comenzi și vedeam că nu se câștigă mult, însă am mers mai departe. Cu toate acestea, am avut un moment de impas la absolvire, fiindcă nu știam ce fac în continuare, cum să supraviețuiesc”, povestește acesta.
În colegiu era pasionat de arta figurativă, însă după ce a cunoscut abstractul și a înțeles cum se lucrează în această tehnică, a început să picteze abstract. „Cred că abstractul este cel mai bine descris de experiment, căci experimentezi cu culorile și nu începi o pictură de la obiecte care stau în față ta, ci de la o întâmplare. Întâmplarea este un lucru spontan și curios, pentru că vrei să înțelegi spre ce va duce. Mă regăsesc cel mai mult în această tehnică, dar mi-aș dori să o combin și cu arta figurativă.”
Despre programul de rezidențiat
După ce a încheiat studiile de masterat, timp de un an a pictat prin ateliere, iar picturile sale erau afișate atunci la hotelul Berds. În acea perioadă, era într-o continuă căutare și se gândea la cum va continua, în ce grup artistic se poate integra. „Atunci am cunoscut un vietnamez stabilit de mai mult timp în SUA. Venise în Moldova, iar administratorul hotelului i-a povestit despre mine. După ce am făcut cunoștință cu el, fusese în atelierul meu, iar peste un timp mi-a propus să fac rezidența în America. Mie și unui coleg de-al meu. Ideea lui a fost de a colecționa artiști pentru a investi în ei, deoarece consideră că statul trebuie să investească în primul rând în artiști”, povestește Ciprian.
A mers pentru o lună în America, în Connecticut, lângă New York. Cât timp a stat acolo, a avut parte de cazare, de automobil și de o bursă în valoare de 5 000 de dolari, pentru necesități personale.
„Eram uimit și în același timp fericit, din motiv că mi se oferă o astfel de oportunitate. Cât am stat acolo, nu am avut nicio obligație. Puteam să pictez orice îmi doresc, iar lucrările pe care le-am făcut acolo puteau fi lăsate sau luate acasă. Nu a existat niciun aspect comercial. Ceea ce a vrut el să ne ofere a fost experiența. Să încercăm să vedem lucrurile dintr-o altă perspectivă și să schimbăm ceva aici, acasă.”
Această rezidență reprezintă un program pentru artiști din diferite țări, condițiile de participare fiind aceleași pentru toți.
„La noi trebuie foarte mult să insiști ca să existe arta”
Chiar dacă a locuit lângă New York, tânărul pictor spune că nu a reușit să descopere viața obișnuită americană, având în vedere că marea majoritate a timpului a pictat. „Am văzut viața din New York doar dintr-un singur unghi – frumoasă și luxoasă. Am fost la operă, la diverse muzee și galerii de artă. Probabil dacă aș fi mers singur, pe propriile puteri, aș fi văzut altfel viața de acolo. Am fost foarte impresionat de New York, de mărimile orașului și de posibilitățile pe care le oferă. Oamenii au o altfel de atitudine față de artă. Am simțit că acolo arta și procesele artistice sunt firești, că persistă în societate. Plus la asta, în America se investește în artă. Au și cărți de donații. Noi nu avem, încă, această educație. În Republica Moldova, consumul de artă este forțat și trebuie foarte mult să insiști ca să existe arta.”
Ciprian este de părere că în America există foarte multă concurență în domeniul artei și aceasta se bazează foarte mult pe show și aparență. „Acolo există anumiți pași pe care trebuie să îi urmezi pentru a deveni cunoscut. Contează foarte mult cum te promovezi și cum ieși în public. În țările din Europa, arta nu trebuie demonstrată și nici exprimată prin mult show. Contează mai mult calitatea”, relatează acesta.
„Eu cred că noi avem tot ce trebuie, însă nu se investește, deoarece arta nu este o prioritate”
Pictorul consideră că în Moldova există foarte mulți artiști buni care continuă să creeze indiferent de orice, însă posibilități de a avansa, de a intra în istoria artelor universale, din păcate, nu există. „Eu cred că noi avem tot ce trebuie, însă nu se investește, deoarece arta nu este o prioritate. Probabil când vom fi stabili din punct de vedere economic și când va fi o claritate în identitatea noastră ca țară, atunci va crește și importanța artiștilor. De asemenea, ar fi interesant ca artiștii moldoveni, cu talentul, capacitățile și dăruirea pe care o au, să învețe să se manifeste ca americanii.”
În ceea ce privește subiectul emigrării, Ciprian crede că fiecare artist(ă) din Moldova se gândește că ar putea să emigreze, în special când înțelege că altundeva există mai multe posibilități pentru a se dezvolta. „La noi, poți lucra foarte mult, poți avea foarte mult talent, să te dedici enorm, însă am senzația că nu poți ajunge la succes și vizibilitate mare. În Moldova, cei mai cunoscuți artiști sunt cunoscuți doar printre artiști, într-un cerc restrâns de oameni.”
„Oamenii cred că arta trebuie să ne fie oferită gratuit, o cunosc doar la suprafață”
Tânărul spune că societatea moldovenească nu știe să perceapă în totalmente arta. „Deseori, oamenilor simpli le este greu să perceapă arta, deoarece sunt obișnuiți cu cultura de masă. Pentru a percepe arta de calitate, trebuie să ai puțină pregătire. Și asta se întâmplă în orice domeniu. Am impresia că în Moldova arta e destul de departe de oameni, iar grupul de persoane pe care îl influențează este foarte mic. Este incredibil, având în vedere că, totuși, avem foarte mulți oameni talentați.
La noi mai persistă și practica sovietică – arta se consumă superficial, doar o privești. Oamenii nu se gândesc că ar putea cumpăra o lucrare sau colecționa. Cred că arta trebuie să ne fie oferită gratuit și o cunosc doar la suprafață. Nu vor să se aventureze în detalii. Și e trist, fiindcă astfel nu progresă”, concluzionează Ciprian.
Arta este ceva frumos care se întâmplă în societate, pentru că oamenii trec prin ei ceea ce exprimă. De fapt, arta își trăiește viața sa.