Astăzi, 27 ianuarie, poetul, scriitorul, dramaturgul, doctor în filologie și folcloristul Iulian Filip, împlinește 75 de ani.
Iulian Filip s-a născut în satul Sofia, raionul Drochia, RSS Moldovenească, într-o familie de agricultori. În 1965, a absolvit Universitatea Alecu Russo din Bălți, facultatea de fizică și matematică, apoi facultatea de litere, în 1970. A fost cercetător științific în calitate de doctorand în sectorul folclor al Secției de etnografie și studiul artelor de la Academia de Științe din Republica Moldova. Din 1990 până în 2006 a fost șef al Direcției Cultură a Primăriei Chișinău.
A debutat în 1974 cu placheta de versuri „Neîmpăcatul meșter”, în care motivele universului adolescentin se întâlnesc cu cele folclorice. Iulian Filip a contribuit și contribuie în continuare la dezvoltarea poeziei și dramaturgiei pentru copii prin numeroase cărți pe care le publică.
În anul 1993 a primit distincția „Maestru în Arte”, iar în 2010, a fost decorat cu Ordinul de Onoare. În 2014, Iulian Filip a fost decorat de fostul președinte al României Traian Băsescu cu Ordinul Național „Serviciul Credincios” – în grad de Ofițer.
Anul 2013 a fost declarat anul Iulian Filip la Drochia. Cu această ocazie s-au desfășurate mai multe acțiuni de popularizare și promovare a operei literare a scriitorului.
În acest articol am selectat câteva poezii scrise de poetul copilăriei al multora dintre noi.
Rochița Leneșă
Era odată ca niciodată o rochiță,
și rochița avea o fetiță,
dar ce leneșă mai era rochița:
nu spăla niciodată fetița
Albina și florile
Mai departe de floare
Albina nu zboară.
Numai cu floare
Se înconjoară
Numai de floare
E dulcea ei țară.
Din floare-n floare
Lucrează și zboară.
Mama mea, sora florii
Mama mea, mama mea
Duce-n mâini o floricea
Și acea floricea
Parcă-i surioară dreaptă
Cu mămica mea
Acele pașnice ale ariciului
– Aricel cu multe ace,
Aș dori să facem pace.
Au ție pacea nu-ți place?
– I-a dă-mi pace
Copăcel-aricel
Iarna-i grea,
Omătu-i mare,
Copăcelu-i verde tare,
Însă… nicio frunză n-are.
Orișicare rămurică
Parcă-i pui de aricică.
Pune mâna de n-ai frică!
– Nu mă înghimpa, copăcelule!
– Nu mă înțepa, aricelule!
Care-i copăcelul?
Care-i aricelul?
