Câți dintre studenții pe care i-ați întrebat unde învață v-au răspuns că la Actorie? Puțini, nu-i așa? Anume din acest motiv ne-am gândit că ar fi benefic să întrebăm o studentă de la AMATP despre experiența sa. O să aflați mai jos istoria Danielei Covali, cea care a avut curajul să-și urmeze vocația – să devină actriță de teatru.
Daniela a avut mereu o pasiune aparte față de Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice. Știa că ar vrea să-și petreacă anii de studenție pe aceste holuri încă de pe băncile liceului.
„A fost o decizie spontană, deși mereu am avut o atracție aparte față de academie. Inițial, când eram prin clasa a 10-a, am fost voluntară la festivalul culorilor și trebuia să plasez niște afișe la toate universitățile din Chișinău. Când am ajuns la AMTAP, în blocul I, mi-a căzut tronc la inimă clădirea veche în starea ei deplorabilă. Era pentru prima dată în viață când vedeam acest loc. Avea ceva misterios care atrage oameni. După ce am absolvit liceul, am optat pentru o facultate «cu picioarele pe pământ», cum ziceau ai mei, deși inima tânjea după actorie. Mă gândeam inițial să depun actele în România la actorie, mai făcusem și niște cursuri când eram în clasa a 12-a, dar apăruse o problemă cu actele și am rămas acasă, la USM, la Facultatea de Litere”, povestește Daniela.
Totuși, decizia de a alege altceva în locul actoriei o întrista mult pe Daniela, cu atât mai mult că avea senzația că drumul ei spre lumea teatrului se încheiase.
„Avusesem o stare de tristețe continuă întrucât eram convinsă că drumul meu cu actoria s-a încheiat, deși nu a fost chiar așa. La USM am avut posibilitatea concomitent să fac Facultatea de Arte Frumoase, unde de trei ori pe săptămână aveam ore de actorie cu o profesoară superbă – doamna Lucia Pogor –, care îmi este până în prezent un exemplu”, spune Daniela.
După absolvirea primului program de licență, Daniela s-a întors pe calea actoriei.
„După absolvire, am decis să aplic la programul de masterat de traducere și interpretare la București. Răscolind pe net ofertele programului de master, m-a fulgerat o idee năstrușnică: «Ce ar fi dacă aș mai urma un program de licență, de data asta acolo unde mi-am dorit mereu – la actorie?». Am înțeles că tot ce am făcut toți acei trei ani de zile la Facultatea de Arte Frumoase a fost puțin și mi-am dorit o continuare. Deja căutam programul de admitere la UNATC București. Am avut ocazia să dau peste oameni care au studiat la UNATC la actorie, exact în perioada pandemiei, și mi-au spus că făcuseră un an întreg actoria online. Pentru mintea mea era complicat să asimilez așa informație: «Cum să faci ACTORIA online? În plus, doar trei ani de zile. Și dacă doi din trei sunt online, cum trăiești după?».”
Atunci, Daniela a decis să-și încerce norocul și aptitudinile nu doar la București, ci și acasă.
„Din acest motiv, am decis să văd încotro mă duce valul, am decis să depun la AMTAP în august și în septembrie la UNATC. Am ajuns în august 2021 și am aplicat la AMTAP. Am picat. Când am văzut rezultatul, am decis imediat că nu vreau la București, nu vreau în România, vreau aici. Pentru prima dată îmi scosesem cornițele de gemeni și mi-am zis că o să fac tot posibilul ca să intru la actorie la AMTAP. Ceea ce s-a și adeverit după ce am venit în turul II, am susținut examenul și peste trei zile am devenit oficial studentă la actorie la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice.”
Pentru Daniela, admiterea a fost cea mai complicată parte din toată perioada petrecută la academie. Tânăra a mers la admitere cu următoarele numere:
# poezia „Criticilor mei” de Mihai Eminescu;
# fabula „Doi câini” de Alecu Donici;
# monologul Feliciei din piesa „Bădăranii” de Carol Goldoni;
# proză: fragment din „Anna Karenina” de Lev Tolstoi;
# cântecul City of Stars.
„Până în prezent sunt de părere că emoțional, și nu doar, admiterea a fost cea mai complexă și grea încercare din toată perioada petrecută la academie. A fost o zi plină. De dimineața până seara la ora 18.00, plină de emoții, dar și de amintiri plăcute. Prima întâlnire cu viitorii colegi, primele încurajări reciproce, primele îmbrățișări. Îmi amintesc cu drag de admitere, dar nu aș retrăi momentul; prima dată în fața profesorilor – Anatol Durbală, Luminița Țîcu, Gheorghe Pietraru și Oleg Mardari – care păreau înfricoșători, deși acum îmi sunt foarte dragi. A fost pe bune stresant.”
Viața de studentă la AMTAP nu este roz. Daniela recunoaște că întâlnește zilnic provocări.
„Fiind studentă la AMTAP întâlnești provocări zilnic: de la lipsa unei cantine, starea deplorabilă a clădirii unde se mai întâmplă să se deschidă geamul de la vântul de afară chiar în timpul orelor și momentele minunate în care pui pe tine câte trei straturi de haine groase și plus o plapumă ca să nu te transformi în omul gheții, ore individuale puține, deși suntem prinși în această instituție de la răsărit până la apusul soarelui, până la insuficiența recuzitei, care practic nu există, și a claselor apte pentru organizarea unui examen mai mult decât decent.”
Familia Danielei a sperat că tânăra își va schimba dorințele, însă, într-un final, i-au acceptat alegerea.
„Mămica era de părere că în anii de facultate mă voi maturiza și voi uita de moftul de a deveni actriță. Se pare că nu a fost să fie. Într-un final, întreaga familie mi-a susținut decizia și a fost fericită când am devenit și eu fericită.”
Auzim des fraza că „actorii mor de foame”, am decis să o întrebăm pe Daniela ce opinie are față de acest citat și dacă este de acord cu acesta. „Dacă ești harnic, descurcăreț, iute și faci meserie cu tot sufletul, atunci nu mereu mori de foame, chiar mi-aș dori să activez în domeniu.”
Dragostea față de teatru și-a făcut loc treptat în sufletul Danielei, acum însă stă bine prinsă acolo.
„Am înțeles că iubesc teatrul atunci când am început cu disperare să caut spectacole care să-mi stingă o foame interioară de cultură și artă, negăsind nimic care să liniștească tulburarea din suflet. Totul prindea culoare căutând acel spectacol care să-mi atingă coardele sufletului.”
Deși nu a avut ocazia să joace încă multe roluri, Daniela ne spune că există unul în care s-a simțit deosebit de bine. „E vorba de Martha din piesa lui Edward Albee «Cui i-e frică de Virginia Woolf».”
Daniela a îndrăgit mult acest personaj și datorită lui s-a îndrăgostit de piesele nonconformiste ale autorului. „Încă de când am avut ocazia să vizionez acest spectacol cu Ofelia Popii în rol central, textul, personajele, situația și evenimentul m-au cucerit total. Devenisem obsedată de autor; am avut până și un reproș de la profesori să îl mai las un pic pe Albee. Astfel, la primul fragment independent am fost Martha – o femeie de 56 de ani, ironică, petrecăreață, carismatică, zgomotoasă, care are o relație deosebită cu soțul ei George. E vorba despre un secret, și anume de un copil imaginar – copilul lor imaginar pe care l-au născut, crescut, educat și iubit. Deși Martha mereu îl tachinează, George oricum o iubește. A fost o provocare imensă să intru în pielea acestui personaj complex cu o traumă ce i-a delirat întreaga existență.”
Acesta însă nu este unicul rol care a impresionat-o pe Daniela. Stefania din piesa „Capra sau cine este Silvia” – o piesă, la fel, de Albee – este un rol care a reușit să o cutremure și să o facă să simtă durerea trădării până la paroxism.
„E vorba despre o familie unde aparent totul este normal, până într-o zi, când Stefania primește o scrisoare (EVENIMENT) unde este scris că soțul ei o înșală cu o capră.”
Știm că mulți actori râvnesc mult să obțină un anumit rol, de aceea am întrebat-o pe Daniela spre ce roluri râvnește ea și dacă are vreunul pe care și-l dorește extrem de mult.
„Aș vrea să am ocazia să joc roluri diverse. Cât mai diferite, cât mai multe destine, cât mai multe taine pe care să le descopăr. La momentul de față, doresc un personaj malefic, vreau să descopăr binele din el. Cineva zicea: «Dacă ai de jucat un om rău – găsește unde el e bun, iar dacă ai de jucat un om bun – găsește unde el este rău». Nu există doar alb sau doar negru.”
Tinerilor care vor să studieze actoria Daniela le recomandă, în primul rând, să nu le fie frică să fie sensibili.
„Descoperă lumea în fiecare zi și deschide brațele și sufletul acestei meserii. Mult curaj, dedicare, răbdare, minte deschisă și o doză infinită de imaginație. Actoria, în general, este despre oamenii din jurul tău, este despre echipă – parteneri. E superimportant să te poți încadra într-un colectiv, să poți munci cot la cot cu ceilalți, să te înțelegi cu ei și să vă susțineți reciproc.”
Top 3 lucruri pe care le-a învățat Daniela datorită teatrului
1. Importanța interacțiunii între parteneri – pe bune. Când ești în scenă, trebuie să îl vezi și să îl auzi cu adevărat pe cel cu care lucrezi.
2. Un actor bun se depistează prin felul în care reacționează la Eveniment.
3. Nu mereu ceea ce simți și transmiți în scenă ajunge la public.
„Oricâte ar fi, emoțiile, oamenii, ceea ce învățăm despre arta de a fi actor, ceea ce simțim în scenă ne ajută să depășim provocările și să mergem mai departe, mai uniți ca niciodată.”
Autoare: Selinia Cojocaru
