În fiecare an, la 1 decembrie, românii de pretutindeni sărbătoresc Ziua României. Anul acesta, România aniversează 104 ani de la proclamarea Marii Uniri. În acest context, vă prezentăm personalitățile notorii care au contribuit la realizarea Marii Uniri din 1918 și la realizarea visului secular al românilor – unirea.
#1. Regina Maria a României
Regina Maria a fost o neînfricată luptătoare a patriei adoptive, România și a românilor. La 10 ianuarie 1893, prin căsătoria cu Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, prințul moștenitor al României, devine prințesă a României. La 10 octombrie 1914, după moartea regelui Carol I, devine regină. Regina Maria s-a implicat în politică, secundându-l pe rege în momente decisive. Alături de Ion I.C. Brătianu, reușește să-l convingă pe rege să părăsească neutralitatea și să intre în război de partea Antantei. În timpul războiului, s-a implicat în organizarea spitalelor de campanie și a făcut numeroase vizite celor răniți și soldaților aflați pe front. La finalul Primului Război Mondial, participă la Conferința de Pace de la Paris, are convorbiri cu Raymond Poincaré, președintele Franței și cu prim-ministru Georges Clemenceau. Este primită ca membru corespondent al Academiei de Belle-Arte, fiind singura femeie ce primește această distincție.
#2. Regele Ferdinand
Regele Ferdinand este considerat „întregiuitorul de țară” și primul rege al tuturor românilor. El a fost suveranul sub domnia căruia s-a înfăptuit Marea Unire din 1918. Ferdinand I a fost acel om vizionar sub cârmuirea căruia s-a înregistrat cea mai înfloritoare perioadă a statului românesc modern. Ferdinand a vizitat pentru prima dată România la vârsta de 15 ani, împreună cu tatăl lui, Leopold, și fratele lui mai mic, Carol, la ceremoniile încoronării. Până la venirea în România, acesta a învățat limba română de la profesorul Vasile Păun. Cea mai importantă realizare din perioada domniei regelui Ferdinand rămâne noua constituție a țării, din martie 1923, un un act fundamental care oferea ţării un excelent cadru juridic de dezvoltare.
#3. Iuliu Maniu
La vârsta de numai 24 de ani făcea deja parte din conducerea Partidului Național Român din Transilvania. Iuliu Maniu a organizat, alături de oameni politici ca Ştefan Cicio-Pop şi Gheorghe Pop de Băseşti, unirea Transilvaniei cu vechiul regat. A pregătit, de asemenea, Marea Adunare de la Alba Iulia și a negociat la Viena drepturile minorităților române din Transilvania.
#4. Ion Ionel Constantin Brătianu
Ion I. C. Brătianu a jucat un rol de primă importanță în Marea Unire din 1918 și în viața politică din România modernă, deținând funcția de președinte al Partidului Național Liberal. Deși a fost de formație inginer, Ionel Brătianu s-a dedicat exclusiv vieții politice, fiind de cinci ori președinte al Consilului de Miniștri, de trei ori ministru de interne, de două ori ministru al apărării naționale și de două ori ministru al afacerilor externe. A preluat guvernarea în anul 1922, după ce a avut loc realizarea și recunoașterea Marii Uniri, asumându-și reforma agricolă și votarea noii constituții în 1923.
#5. Iuliu Hossu
Acesta a avut un rol esențial în procesul de proclamare a Marii Uniri, și anume, acela de a citi proclamația de unire a Transilvaniei cu Vechiul Regat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.
#6. Iancu Flondor
Personalitatea implicată în unirea Bucovinei cu România. La intrarea trupelor ucrainene
în Bucovina, a solicitat intervenția armatei române. Pe 14 și 27 octombrie 1918 a fost convocată o adunare a românilor din Bucovina, care votează unirea provinciei cu regatul României. Tot atunci este format un Consiliu Naţional și un organ cu caracter de guvern numit Consiliul Secretarilor de Stat, format din 14 secretari de stat. Guvernul provizoriu avea un comitet executiv, al cărui preşedinte a fost ales Iancu Flondor. Trebuie menționat și faptul că Iancu Flondor a fost inițiatorul mai multor legi, pe care le-a redactat și le-a propus guvernului de la București.
#7. Vasile Goldiș
În cadrul Marii Adunări Naționale, Vasile Goldiș a citit Rezoluția Unirii. Din cuvântările lui Vasile Goldiș, merită toată atenția aceea în care afirma: „Națiunile trebuiesc eliberate. Între aceste națiuni se află și națiunea română din Ungaria, Banat, Transilvania. Dreptul națiunii române de a fi eliberată îl recunoaște lumea întreagă, îl recunosc acum și dușmanii noștri de veacuri. Dar odată scăpată din robie, ea aleargă în brațele dulcei sale mame. Nimic mai firesc în lumea aceasta. Libertatea acestei națiuni înseamnă Unirea ei cu Țara Românească.”
#8. Ion Inculeț
Ion Inculeţ, preşedinte al Sfatului Ţării din Basarabia la momentul Unirii cu România, a rămas în conştiinţa publică prin contribuţia sa la înfăptuirea acestui act istoric. Datorită calităţilor sale de om politic, se impune imediat ca lider al moldovenilor unionişti şi este ales deputat în Sfatul Ţării împreună cu alţi basarabeni veniţi din Petrograd. La 27 martie 1918, Sfatul Ţării a proclamat cu majoritate de voturi unirea cu România, în condiţiile în care unele grupuri minoritare cereau insistent să se păstreze legăturile cu Rusia. Din această poziţie va semna Rezoluţia Unirii cu România. După momentul 1 decembrie 1918, odată cu realizarea Marii Uniri a românilor, Ion Inculeţ îndeplineşte funcţia de ministru de stat fără portofoliu pentru Basarabia până în mai 1920.
#9. Pantelimon Pan Halippa
În anul 1918, Pantelimon Halippa era considerat vârful curentului unionist, având o contribuţie esenţială la acţiunile care pregăteau Unirea Basarabiei cu România. Activismul său politic este relevat de înseși funcţiile și posturile pe care le-a ocupat în Sfatul Ţării, organul legislativ al Basarabiei, care la 27 martie 1918 a votat Unirea Basarabiei cu patria mamă.
#10. Nicolae Titulescu
Din 1908, Nicolae Titulescu a intrat în lumea politică, în calitate de membru al Partidului Conservator Democrat, al cărui lider era marele orator, Take Ionescu. Ales deputat in Parlamentul României in 1912, Nicolae Titulescu s-a afirmat prin gândire politică realistă, dinamism și un talent oratoric desăvârșit. Nicolae Titulescu s-a implicat în lupta pentru pregătirea Marii Uniri, în anii grei ai Primului Război Mondial. Un an mai târziu, acesta a înființat la Paris, alături de oameni politici din Regat și Transilvania, Consiliul Național al Unității Române.
