Muzeul Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu” și Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova organizează o expoziție comemorativă cu genericul „SCRIITORI CENTENARI 2022”.
Expoziția ilustrează viața și opera a șase scriitori centenari, născuți în Basarabia anului 1922: Igor Crețu, Gheorghe Gheorghiu, Anatol Gugel, Alexandru Cosmescu, Sanda Lesnea și Ana Lupan. Expoziția prezintă cărți, manuscrise, documente, scrisori, artă plastică, fotografii și obiecte personale.
Evenimentul va avea loc miercuri, 2 noiembrie, ora 15.00, în Sala de expoziții nr. 1, str. Alexe Mateevici, nr. 79, Muzeul Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu” și va putea fi vizitată până pe 3 ianuarie 2023.
Despre cei șase scriitori
„Igor Crețu este călătorul romantic prin atâtea tărâmuri exotice, care readuce farmecul lor într-un vers și într-o frază de proze puse în tipare clasiciste, ale frumuseții eterne, prototipale, platonice […] împărtășește deci credința că arta traducerii trebuie să se bazeze pe inspirație, temeinicia construcției și frumusețe, ca și arta în genere”. (Mihai CIMPOI)
„Mai mulți scriitori moldoveni și-au câștigat pe drept cuvânt titlul onorific de „frate al pământului” instituit în literatura noastră de către poetul Andrei Lupan. La unii scriitori înfrățirea cu pământul se manifestă sub forma unui atașament filial față de ținutul natal… Sfera de observație a lui Gheorghe Gheorghiu este stepa Bugeacului, „domoală și largă”, „înfrățită cu orizontul”, viața „câmpenilor care poartă în ochi liniștea acestor larguri, iar în inimi tăria pământului acesta învârtoșat de veacuri”. (Eliza BOTEZATU)
„Anatol Gugel transcrie stări sufletești complexe într-un desen liric de o deosebită puritate („Iese un colte de iarbă/ zvâcnet de ciocârlie/ Ochi-și deschide deasupra-i/ liniște clară și-adâncă”) sau scrie o poezie de reflecție existențială în volume largi, cu retrospective amănunțite asupra drumurilor vieții care cristalizează în forme de glose moderne, punctate cu frecvente formule gnomice concluzive sau cu iluminări spirituale și comprimate de experiență trăită cu tensiune. Este o poezie a interconexiunii adânci om-univers, om-natură…” (Mihai CIMPOI)
„Cu minuțiozitatea unei albine, care caută fărâma de polen în cea mai minusculă floricică, așijderi și Alexandru Cosmescu găsea acel gând, acel cuvânt menit să farmece și să-l uimească pe cititor. Pătrundea în adâncul gândului ce-l aveai și găsea cuvinte de prețuire acolo unde imaginea îl surprindea. Cu neobișnuită bunăvoință și sinceritate, rar întâlnită la condeierii noștri, Alexandru Cosmescu se bucura de fiece talent descoperit, fie încă în faza îmbobocirii, fie numai în colte. Avea și observații de fond și de formă, dar le făcea cu atâta delicatețe, cu atâta dorință de a îmbunătăți lucrarea, încât nu trezea nici obidă, nici amărăciune”. (Sanda LESNEA)
„După un debut relativ tardiv – prima carte de culegeri de povestiri pentru copii, «Clopoțeii primăverii» (1972), îi iese de sub tipar abia la vârsta de 50 de ani – Sanda Lesnea (cu numele adevărat Alexandra Lisnic Furculiță) s-ar părea că nu se înscrie în nicio generație sau grupare literară din spațiul pruto-nistrean. Mai toți prozatorii de vârsta ei, în frunte cu cei trei mari– Ion Druță, Vasile Vasilache și Vladimir Beșleagă – se impuseseră în urmă cu un deceniu și ceva. Nimic nu prevestea înregimentarea-i în acea cohortă, de rând cu Aureliu Busuioc sau cu universalul Alexandru Cosmescu – cel care i-a influențat cariera literară în mod decisiv -, dar spiritul nonconformist dublat de talentul nativ au dat roade”. (Andrei LANGA)
„Viața stă sub legile implacabile ale destinului, urmând un drum ce nu poate fi îndreptat. Omul, ca personaj-marionetă a istoriei, alunecă involuntar în imperiul necesității și hazardului. Cadrul basarabean este prin sine însuși un infern. Războiul aduce o notă de tragism în plus. Un astfel de document uman răvășitor îl prezintă romanele Anei Lupan”. (Mihai CIMPOI)
