Moldovan National Youth Orchestra (MNYO) a lansat un proiect fotografic dedicat clădirilor istorice din capitală, în care povestesc originea și istoria fiecăreia dintre ele. De asemenea, MNYO pregătești și un calendar în format fizic cu cele 12 clădiri istorice prezentate în acest album pe care îl vor lansa curând.
„De Hramul Orașului am decis să colindăm străzile, admirând centrul istoric și oprindu-ne la cele mai emblematice clădiri istorice din capitală, să povestim originea și istoria fiecăreia dintre ele și să celebrăm capitala cum ne pricepem mai bine – prin muzică”, menționează organizatorii.
Mai jos puteți admira albumul fotografic, împreună cu o descifrare.
Moara Roșie – str. Moara Roșie 5
„Clădirea fostei mori de aburi, numită «Moara Roșie». Monument de arhitectură de importanță națională, construit în stil eclectic la sfârşitul sec. al XIX-lea – începutul sec. al XX-lea.
Făcea parte dintr-un complex industrial din care a rămas singură. Iniţial moara avea trei niveluri, ridicate înainte de 1884. La sfârşitul secolului al XIX-lea al treilea nivel a ars, iar la începutul secolului al XX-lea au fost adăugate două etaje şi o mansardă căptuşită cu cărămidă roşie, datorită căreia a apărut denumirea de «Moara Roşie». La moment clădirea nu este utilizată și se află într-o stare avansată de degradare”.
Casa Herța – bd. Ștefan cel Mare 115
„Vila urbană a lui Vladimir Herța (sau Casa Herța) e un monument de arhitectură de însemnătate națională, construit în stil eclectic în formele barocului vienez. Fațada edificiului este somptuos decorată cu ornamente geometrice și vegetale bogat reliefate.
A fost construită în 1905 pe locul care aparținea omului politic basarabean și viitor primar de Chișinău – Vladimir Herța. În 1907 casa e transmisă Regimentului de infanterie «Volânia», iar după ceva timp a adăpostit «Teatrul Modern». În perioada interbelică, acolo a fost localizat așa-numitul Minister al Basarabiei. În 1939 aici este înființată Pinacoteca Municipiului Chișinău de către sculptorul Alexandru Plămădeală.
În toamna anului 1940, Pinacoteca a fost reorganizată în Muzeul de Arte al RSSM. În urma cutremurului din 1977, clădirea a fost avariată. Restaurat în 2006, edificiul a rămas nevalorificat până în prezent. În prezent clădirea se află la gestiunea Muzeului de Arte al Moldovei”.
Vila Kligman – bd. Ștefan cel Mare 113
„Monument de arhitectură de importanță națională, ce datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Construită în 1898, vila aparținea negustorului Moisei Kligman – pe ușă putem vedea și azi inițialele proprietarului. Clădirea face parte din puţinele case construite în stil neoclasic care s-au păstrat în oraş și are o importanță arhitecturală și istorică de necontestat. Totuși, vila Kligman nu a fost restaurată și nu este valorificată nici până în prezent”.
Conacul Cheșco – Serghei Lazo 24, Curtea Artcor
„Conacul Cazimir-Cheșco, aflat pe strada Serghei Lazo 24, e primul imobil apărut în acest spațiu și a aparținut unei familii de nobili. A fost construit în 1858 – anul pe care-l puteți vedea și pe fațada clădirii. Aici locuia Zamfira Kalmuțki, a doua soție a lui Ioan Cheșco. În vizită la Zamfira venea frecvent o nepoată a lui Ioan Cheșco – Natalia.
Este interesant că Natalia Cheșco a ajuns să fie la un moment dat prințesă, iar mai apoi și regină a Serbiei.
Monumentul de arhitectură de importanță națională este inclus în Registrul Național al Monumentelor cu nr. 245”.
Clădirea Primăriei – bd. Ştefan cel Mare 83
„Monument de arhitectură de importanță națională și, în trecut, clădirea Dumei orășenești. La sfârşitul sec. al XIX-lea primarul oraşului K. Schmidt a iniţiat construcţia unui sediu nou pentru Duma orăşenească, pe locul ocupat de depoul de pompieri. Proiectarea a fost încredinţată arhitectului oraşului de atunci Mitrofan Elladi. În ajutorul său e invitat A. I. Bernardazzi. Construcţia sediului Dumei a fost terminată în 1902.
Arhitectura clădirii este în spirit eclectic, în baza arhitecturii renaşterii italiene.În timpul celui de-al II-lea Război Mondial clădirea a fost puternic avariată, fiind reconstruită în anii postbelici după fotografii, responsabil fiind arhitectul oraşului din acea perioadă R. Kurtz.
La moment aici se află sediul Primăriei Municipiului Chișinău, însă fațada clădirii s-a deteriorat de-a lungul timpului și necesită în prezent restaurare”.
Teatrul Luceafărul – str. Veronica Micle 7
„Monument de arhitectură de importanță națională, construit între 1908-1914. Primele informaţii documentare despre clădirea actualului teatru sunt din 1838, când pe acest loc se aflau două case. În 1908 este cumpărată de către E. Neaga, care va construi o casă cu un parter de uz comercial.
În 1940 proprietari sunt atestaţi Diner şi Pinhus Grinberg, iar una din clădiri va fi ulterior distrusă în întregime. În timpul celui de al II-lea Război Mondial în locul clădirii distruse este începută construcţia unei case, apoi – a unei sinagogi, dar ideea a fost abandonată ulterior.
În perioada postbelică construcţia a fost finisată, iar la sfârşitul anilor 1960, prin comasarea a două clădiri – una cu funcţii comerciale şi alta de cult – se formează sediul Teatrului de Tineret și Copii «Luceafărul» (numit până atunci «Licurici») și așa a rămas până în prezent”.
Vilă din perioada interbelică – str. Veronica Micle 5 (colţ str. V. Alecsandri)
„Monument de arhitectură de importanță națională, construit în stil neoromânesc. Edificată în anii ‘30 ai sec. XX, clădirea a fost inițial proprietate privată. După instaurarea puterii sovietice a trecut în gestiunea Direcției Căii Ferate, ca să devină la un moment dat sediul Procuraturii Curții de Apel din Chișinău și să treacă, ulterior, în uitare și să ajungă la starea avansată de degradare în care o găsim azi”.
Vilă urbană – Nicolae Iorga 24
„Monument de arhitectură de importanță națională, ce datează din a doua jumătate a secolului XIX. Arhitectura clădirii – un fost conac urban – este în stilul eclecticii clasicizante și a căpătat ulterior tendințe stilistice noi, moderniste. Fațada se remarcă prin elementele sofisticate ce o împodobesc, dar și prin coloanele masive ce aparțin stilurilor corintic și ionic. Până nu demult aici se află Reședința de Stat, iar acum – Ministerul Culturii”.
„Conac urban al familiei Donici – Mitropolit Gavriil Bănulescu-Bodoni 35”
„Conacul urban al familiei Donici, monument de arhitectură de importanță națională. Casa a fost construită în 1869 de către arhitectul Alexandru Bernardazzi. După 1870 și până la începutul sec. XX s-a aflat în posesia soției lui Gheorghe Donici, Elena Casso, apoi a fost deținută de mai mulți funcționari de stat de rang înalt.
În 1878, după încheierea războiului ruso-turc, în subsolul ei s-a aflat în captivitate Osman-Paşa, fostul comandant al armatei otomane. În perioada interbelică clădirea a servit drept sediu al Băncii Naţionale.
Actualmente, edificiul – care posedă o deosebită importanță culturală pentru orașul Chișinău – se află în stare de avariere și necesită intervenții urgente de reabilitare”.
Vila urbană a lui A.V. Mimi – Bucureşti 106 A (colţ str. S. Lazo)
„Monument de arhitectură de importanță națională, construit între 1870 și 1878. Arhitectura clădirii este eclectică cu elemente din stilul neobaroc. A aparținut negustorului Alexandru Mimi, iar 1912 clădirea a fost achiziţionată de Societatea de binefacere a spitalului pentru copii. În 1940 este atestat drept sediu al Spitalului de copii. La moment aici se dau în chirie spații comerciale”.
Clădirea Sfatului Țării – Alexei Mateevici 111
„Monument de arhitectură de importanță națională, cunoscut mai ales pentru că este clădirea fostului gimnaziu nr.3 pentru băieţi în care, în martie 1918, şi-a ţinut şedinţele Sfatul Ţării. Clădirea a fost construită în primul deceniu al sec. XX de către arhitectul Țâganco și a devenit Gimnaziu pentru băieți nr.3. A găzduit Spitalul Militar, apoi, în 1917-1918, ședințele Sfatului Țării (primul Parlament al Moldovei). Din 1934 clădirea a devenit sediul Facultăţii de Ştiinţe Agronomice a Universităţii din Iaşi.
În timpul celui de-al II-lea Război Mondial clădirea a fost deteriorată și reconstruită în anii ‘50. În perioada postbelică a fost sediul blocului administrativ al Institutului Agricol, actualmente – al Academiei de Arte. Construită după principiile clasicismului francez, clădirea și-a pierdut anumite elemente caracteristice după reconstrucție”.
Vila lui Bagdasarov – Serghei Lazo 14 A, B
„Cunoscut drept vila urbană a lui Bagdasarov, edificiul este monument de arhitectură de importanță națională și a fost construit între anii 1892 și 1912. Vila, alcătuită dintr-un parter, a fost edificată în stil gotic, cu o fațadă simetrică și turnulețe caracteristice acestui stil arhitectural emblematic. O casă cu o arhitectură similară se află pe str. 31 august 1989, 15”.
