Ilona Vedrașko, absolventă a programului de masterat „Producție Video și Media Promoting”, nu și-a scris o teză de masterat obișnuită. În schimb, a decis să iasă din facultate cu un film deja creat, fiind regizoarea documentarului „Trei iubiri”.
Din copilărie, sau mai bine zis din clasa a VII-a, visa să devină jurnalistă. Cu această profesie a vrut să-și conecteze toată viața. Ilona avea și un alt hobby – cinematografia –, întrucât filma videoclipuri și chiar scurtmetraje și visa la ceva măreț. Unchiul său, Valeriu Vedrașko, a fost un documentarist moldovean cu o carieră inspirațională pentru Ilona și i-a influențat alegerea. Legând aceste două căi creative, Ilona și-a dat seama că vrea să facă filme documentare. Astfel, s-a gândit că facultatea ar putea-o ajuta să facă primii pași spre scopul ei. Și nu s-a înșelat!
Ilona nu a vrut să piardă timpul pe texte lungi care ușor pot fi neglijate: „Am vrut să plec de la universitate cu prima mea creație în calitate de regizor și nu cu o grămadă de deșeuri de hârtie de care nimeni nu are nevoie. Să înțelegi că ai deja un film creat deși tocmai ai absolvit, nu are preț. Am vrut să fac filme documentare, combinând două dintre lucrurile mele preferate din viață: jurnalismul și cinematografia.”
Alegerea subiectului
Tema de masterat a Ilonei fost dezvoltată de-a lungul mai multor ani. „În 2020, mi s-a întâmplat să vizitez pentru prima dată satul Țaul ca reporter la unul dintre canalele TV ale capitalei. Atunci am cunoscut conacul Pommer. Am fost surprinsă de starea lui deplorabilă și am decis să aflu cine deține această minunată clădire și de ce se afla într-o stare ruinată. După ce am vorbit cu primarul satului, am aflat despre Andrei Pommer și soția sa, Alexandra Bogdan. Andrei Pommer, un locuitor din a treia generație din Odesa, care a ales cariera de finanțator, a ocupat funcții înalte în societate. Era un bărbat hotărât, responsabil și dur. Cu toate acestea, el a fost foarte amabil cu soția sa Alexandra. Alexandra Bogdan (Pommer) este fiica unor moșieri basarabeni, o femeie răsfățată de 40 de ani. Cunoștea mai multe limbi și era mândră de rădăcinile ei.” A mai aflat că Andrei Pommer a ales acest loc pentru casa familiei sale, întrucât a fost frapat de frumusețea pământului moldovenesc, iar ca dovadă a dragostei pentru Alexandra, în parcul de lângă moșie, a sădit copaci în numele ei, parcul fiind cel mai mare de pe teritoriul întregii Moldove. După călătorie, Ilona a rămas mult timp îngândurată, de vreme ce în Moldova nu a mai văzut vreo clădire de această amploare: „Am vrut să aflu mai multe informații despre acest loc și să înțeleg de ce nu a fost restaurat și de ce nu este susținut financiar de stat. După un timp, de pe internet mi s-a întâmplat să aflu că, până în 1991, moșia era în stare excelentă. Aceasta adăpostea un muzeu de istorie al satului Țaul, iar în apropiere era un colegiu de agricultură. Cu toate acestea, după prăbușirea URSS, moșia a fost uitată. Cred că aceasta este soarta obișnuită a aproape tuturor monumentelor istorice de arhitectură din Moldova. Dar când am găsit informații că Ministerul Culturii chiar a alocat bani pentru restaurarea lui, am rămas derutată.”
„Imediat mi s-a născut ideea de a crea un film documentar și de a vorbi despre problema obișnuită a societății noastre – subaprecierea trecutului.”
Procesul de producție
Filmările au avut loc pe parcursul unui an. După ce scenariul a fost aprobat, echipa de filmare a început procesul de preproducție. Întrucât evenimentele despre care au vrut să vorbească în primul capitol au avut loc la sfârșitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea, iar din datele de arhivă nu existau decât două portrete ale eroilor istoriei, producătorii au fost nevoiți să recurgă la reconstituirea evenimentelor. „Astfel, ne-am confruntat cu sarcina de a recrea imagini corecte din punct de vedere istoric ale eroilor. Datorită tehnologiilor moderne utilizate în producție, am reușit să recreăm, pe ecran, atmosfera necesară epocii. Ne-am confruntat cu sarcina dificilă de a găsi locații și spații interioare potrivite. Întrucât întregul patrimoniu al familiei Pommer a fost jefuit și distrus pe teritoriul Republicii Moldova, am fost nevoiți să căutăm locuri în diferite muzee din Chișinău, precum Casa-Muzeu a lui A.S. Pușkin la Chișinău. Datorită exponatelor muzeale care au avut rol de recuzită pentru filmări, am reușit să transmitem atmosfera culturală a epocii. Deoarece moștenirea familiei Pommer se află în prezent în trei țări și din cauza granițelor închise ca urmare a pandemiei, călătoriile la Odesa și Sankt Petersburg nu au fost posibile, am decis să solicităm ajutor de la compatrioții noștri aflați în aceste orașe. La Odesa, trebuia să vedem casa lui Andrei Pommer, restaurată în 2015, de pe Podul Sabaneev, unde a locuit din 1894 până în 1896. Anna Litvinova ne-a fost operator. Ne-au lipsit și filmările din viața lui Andrei Pommer și Alexandra Bogdan la Sankt Petersburg. În capitala culturală a Rusiei, ne-a interesat Banca Rusă pentru Comerț Exterior, str. Bolșaia Morskaia 32, unde lucra Andrei Iakovlevici, și casa familiei. Operatorul din Sankt Petersburg a fost Vladislav Oleinikov.”
După ce au primit toate materialele video necesare și după ce au rezolvat problemele cu locația necesară, au trecut la selecția actorilor și la dezvoltarea portretelor acestora. „Din moment ce ilustram povestea tânărului Andrei Pommer, actorul trebuia să se potrivească cu vârsta lui, iar asemănarea exterioară a fost și ea importantă, în special coafura și mustața. Rolul lui Andrei Iakovlevici a fost interpretat de Igor Ceban, un actor de la Teatrul С улицы Роз. În ciuda faptului că nu avea mustață, ovalul feței și coafura se potrivesc perfect cu descrierea portretului personajului principal. Când filmam, ne-am îndepărtat de conceptul de mustață și am decis să nu repetăm complet trăsăturile lui Pommer. Partenera lui Igor Ceban pe platourile de filmare și soția personajului său principal Alexandra Bogdan a fost Tatiana Iacovlevici, o altă actriță de la Teatrul С улицы Роз. Printr-o coincidență norocoasă, s-a dovedit că, în viața obișnuită, Igor și Tatiana au o relație romantică, la fel ca personajele principale ale poveștii noastre. Mi s-a părut că acest detaliu, pe cât posibil, demonstrează că alegerea eroilor a fost făcută absolut corect. Costumele au fost asigurate de Teatrul С улицы Роз.”
„Rochiile Alexandrei Bogdan și costumul lui Andrei Pommer au fost selectate în funcție de epocă, pe baza informațiilor despre secolele al XIX-lea și al XX-lea și ținând cont de portretele eroilor. Întrucât întregul film este povestea autorului, reconstituirea evenimentelor a fost plănuită să fie «tăcută». Actorii nu trebuiau să învețe textul, dar trebuiau să se obișnuiască cu rolul și să înțeleagă personajele. Pentru a face cunoștință cu personajele, am alcătuit un portret psihologic al Alexandrei Bogdan și al lui Andrei Iakovlevici. În aprilie 2022, echipa de filmare i-a întâlnit pentru prima dată pe eroii celui de-al doilea episod. Mirwais Feizmand și Violeta Eșanu s-au cunoscut în 1990, când Mirwais a venit să studieze la Facultatea de Agronomie din Afganistan, orașul Nemruz, dar a venit în Moldova din orașul Gorki, RSS Belarusă, unde a studiat rusă timp de un an”, menționează Ilona.
La finalul studiilor, tânărul student a vrut să se întoarcă la patria sa, dar nu știa că aici își va întâlni iubita, pe moldoveanca Violeta Eșanu: „În timpul interviului, cuplul a vorbit despre dificultățile prin care au trebuit să treacă în numele iubirii. Principala problemă a fost că Mirwais și Violeta aveau mari diferențe religioase, culturale și ideologice. Cel de-al treilea act constă atât în filmări de arhivă, cât și în filmări de reportaj. Filmarea a avut loc în satul Țaul (4 martie 2022), naratorul principal a fost directorul casei de cultură, Valentin Moroz. Al treilea capitol a fost filmat pentru a afla motivul eșuării proiectului de restaurare. Până pe 2 aprilie 2013, parcul a fost deținut de Grădina Botanică.”
Ilona povestește cum după multe eforturi din partea autorităților locale, care au scris o petiție pentru restabilirea dreptului de administrare, dar și datorită inițiativei vicepreședintei parlamentului de atunci, Liliana Palihovici, a fost decis să se transfere parcul în administrarea primăriei satului Cahul. Primăria a determinat resursele financiare necesare pentru renovarea monumentului pictorului peisagist, pentru că nu mai puteau aștepta ajutor din exterior.
Pentru mai multe detalii despre documentar vizitați acest website.