Prim-prorectora pentru activitatea didactică din cadrul USARB, doctora în istorie, Lidia Pădureac, a povestit despre foametea din anii 1946-1947 din RSSM. Dânsa a menționat că din cauza curriculei școlare elevii nu au posibilitatea să studieze mai profund ororile legate de deportări și foamete în RSSM. Potrivit Lidiei Pădureac, tânăra generație continuă să creadă în propaganda sovietică în detrimentul faptelor istorice care s-au întâmplat într-adevăr.
Declarațiile au fost făcute în cadrul celei de-a doua ediții din ciclul „100 de ani de URSS și 31 de ani fără URSS: Nostalgia după Himere”. Genericul conferinței era: „A fost organizată sau nu foametea din RSSM în anii 1946-1947? Au putut și au vrut autoritățile sovietice să prevină efectele devastatoare ale acesteia?”.
„Din cauza foametei au murit 200 000 de oameni din populația RSSM”
„Foametea în anii 1946-1947 din RSSM a fost provocată de un regim totalitarist (comunist). Foametea și deportările sunt specifice regimurilor autoritare, totalitariste și acest lucru se vede în istorie. În perioada menționată, în RSSM au murit de foame 200 000 de cetățeni de pe ambele maluri ale Nistrului sau 10 % din populația țării. Holodomorul din Ucraina este cunoscut în toată lumea, însă despre foametea din RSSM se cunoaște foarte puțin.”
Lidia Pădureac susține că foametea din anii 1946-1947 nu a fost cauzată doar de secetă, dar inclusiv de politica fiscală riguroasă impusă de Kremlin și ajutorul alimentar întârziat.
„Foametea a fost agravată inclusiv de fiscalitatea excesivă. Într-adevăr în anul 1946 a fost secetă în RSSM, însă potrivit documentelor din arhivă vedem că în acel an au fost recoltate peste 360 000 de tone de cereale, în timp ce populația RSSM avea nevoie de 400 000 de tone. Practic ceea ce s-a recoltat în 1946 era suficient, poate și cu un mic ajutor din partea statului, pentru ca să nu aibă loc această tragedie.
Uniunea Sovietică a exportat sute de mii de tone din RSSM. Foametea a fost stimulată prin acțiunea și inacțiunea conducerii URSS.
Acțiunea. Moscova impunea fiscalități exagerate. În condițiile în care recolta abia acoperea necesitățile populației din acea perioadă, oamenilor li se puneau condiții foarte dure – achitarea rechizițiilor față de URSS în timp ce populația se afla la limita existenței.
Inacțiunea. Oficialitățile au venit cu «ajutor» pentru populație abia în primăvara 1947, iar oamenii mureau de foame din ianuarie 1946. Mărturiile oamenilor dărâmă miturile precum că foametea a fost provocată de secetă. Ei spun: «Noi aveam rezerve și am fi rezistat, dar statul ne-a luat totul». Noțiunea «ne măturau podurile» era adevărată, nu era o alegorie. Victimele mai dărâmă încă un mit – nu ajutorul care a venit de la stat i-a salvat de la moarte, ci recolta din 1947”, a povestit doctora în istorie Lidia Pădureac.
Aceasta a enumerat formele de impozit pe care oamenii erau obligați să le achite statului, în caz contrar erau trimiși la pușcărie.
„Oamenii plăteau impozite pentru бездетность”
Dar ce face statul? Conducerea de la Moscova impune impozite foarte mari exprimate în produse alimentare, în funcție de lotul de pământ pe care îl avea persoana. Iată care erau impozitele:
# 110 kilograme de cereale pe hectar;
# 30 de kilograme de floarea soarelui;
# 10 kilograme de cartofi;
# 30 de kilograme de carne;
# 20 de ouă per gospodărie;
# 100 de litri de lapte, indiferent dacă omul are vacă în gospodărie sau dacă a cultivat cartofi;
# lână, fân etc.
În consecință, de la țărani se lua absolut totul, iar dacă nu aveau cu ce achita, ei erau închiși pe 15 ani.
Mai existau și impozite pentru бездетность, adică pentru cei care nu aveau copii. Bărbații de 20-50 de ani și femeile de 20-45 de ani din orașe plăteau 6 % din salariu, iar cei din sate achitau cu grâu.
Un alt tip de impozit se impunea pentru fondul apărării, adică pentru Armata Roșie.
Cu toate acestea, populația avea anumite rezerve și putea evita înfometarea dacă statul venea cu o altă politică”, a explicat Lidia Pădureac.
Lidia Pădureac a pus în evidență și mărturiile persoanelor care au rămas în viață după perioada de foamete.
„Moartea era unica salvare”
„Noi luăm mărturiile victimelor și le coroborăm cu documentele de arhivă și astfel se conturează imaginea întregită a ceea ce s-a întâmplat atunci. Mărturiile lor sunt îngrozitoare. Noi am aflat că foametea a fost mult mai gravă decât războiul și deportările. Potrivit mărturiilor, oamenii în anul 1947 nu aveau puteri să sape gropi în cimitire. Pentru majoritatea dintre cei rămași în viață moartea era o salvare, chinurile erau groaznice. Din păcate, noi nu avem un monument național în memoria victimelor foametei. Foametea a afectat aproape toată populația, le-a afectat sistemul de valori. Ei menționau în interviurile lor: «Ce ucigașă era foametea, nu omul». Toți supraviețuitorii spuneau într-una că singuri nu știau unde ar fi fost limita propriei morale, pentru că ei furau pentru a rămâne în viață.”
Lidia Pădureac menționează că foametea produsă după război cade sub incidența crimei împotriva umanității.
„De vină se face regimul comunist”
„Evenimentele din anii 1946-1947 nu au fost studiate din perspectiva dreptului internațional. Ceea ce s-a întâmplat în RSSM cade sub incidența crimelor împotriva umanității. Lipsirea populației de sursa de alimentare cade sub incidența acestei prevederi. Culpabil de acest lucru este regimul comunist și această crimă nu are termen de prescripție.
Totul este legat de propaganda sovietică. De ce s-a trecut cu tăcerea peste această crimă? Propaganda sovietică a lansat mitul că foametea a fost provocată preponderent de secetă, iar autoritățile au venit și au ajutat populația. Din păcate, rezistența oamenilor față de manipulare este destul de mică”, opinează Lidia Pădureac.
În acest sens, prim-prorectora pentru activitatea didactică, doctora în istorie, Lidia Pădureac, propune ca curricula școlară să fie modificată, astfel ca profesorii să aibă mai mult timp să le spună elevilor despre ororile promovate de regimul comunist de după război pe teritoriul RSSM.
„E trist, dar tinerii care nu au trăit în URSS simt nostalgia față de Uniunea Sovietică”
„Mai mulți istorici s-au adresat parlamentului în anul 2017 insistând asupra faptului că este nevoie de a adopta o lege care să reflecte victimele foametei din ’46-’47. Ministerul Justiției ulterior ne-a răspuns că nu sunt bani pentru așa ceva. Noi nu am cerut vreo reabilitare economică pentru acei oameni, noi am cerut o reabilitare morală pentru a se face justiție istorică, pentru a se face dreptate celor care au suferit din cauza foametei.
Cel mai trist este că tinerii care nu au trăit în perioada sovietică spun că în perioada sovietică a fost mai bine. Această nostalgie care se transmite acestor tineri vine pe fundalul în care în școli nu se alocă suficiente ore pentru studierea regimului totalitar comunist din RSSM. Iată un exemplu. Se oferă doar 45 de minute pentru studierea perioadei 1945-1991, inclusiv deportările și foametea. Ce reușește un cadru didactic să facă în aceste 45 de minute? Aici trebuie un curs separat așa încât această cultură a memoriei să apară în Republica Moldova. Iată de ce propaganda continuă să aibă încă efect.”
„A venit timpul să spunem lucrurilor pe nume”
„Eu aș propune modificarea curriculei școlare și alocarea mai multor ore pentru studierea foametei și a deportărilor din RSSM. A venit timpul de a spune lucrurilor pe nume. A fost o crimă realizată de regimul comunist. Ea trebuie arătată. Dacă o tăinuim, efectele ei tot o să apară și mai departe. Trebuie să știți că nostalgia simțită acum se referă la perioada lui Brejnev, uitându-se de timpurile staliniste. Atunci când spunem că în perioada sovietică au fost și lucruri frumoase, nu este corect. Perioada sovietică trebuie privită într-un tot întreg, nu pe jumătate. Corectitudinea față de trecut și educarea tinerelor generații sunt chintesența rezolvării problemei”, a conchis Lidia Pădureac.
Dacă vrei să fii mereu conectat(ă) la știrile USARB, abonează-te la canalele de Telegram ale universității – USARB News și Admitere USARB – sau poți urmări toate evenimentele pe pagina de Facebook a acesteia.
Acest material a fost scris și redactat de echipa USARB. Informațiile prezentate în acest material nu reflectă nici într-un mod opiniile echipei #diez.
