Din pasiune, oamenii fac lucruri mărețe – cineva lansează rachete în spațiu, altcineva se aventurează în înconjurul lumii, iar cineva face revoluții pe piețele locale. Gheorghe Gabuja este un mic producător local care a reușit, grație pasiunii, să lanseze una dintre cele mai savuroase Viorici de pe piața vinicolă din țară, Viorica vinificatorului mai are o specificitate, aceasta este BIO. În cele ce urmează, Gheorghe ne spune despre primele sale încercări, despre cum a contribuit la îndeplinirea visului Olgăi Țapordei să ajungă pe Everest, dar și care sunt planurile lui de viitor.
Gheorghe Gabuja este o persoană pasionată de vinuri din Moldova. Micul producător se poate mândri cu faptul că vine dintr-o familie cu o bogată istorie de producere a vinului. Încă din copilărie, Gheorghe era încurajat de tatăl său să participe în acest frumos și tradițional proces caracteristic unei mari majorități de gospodari din Moldova. „Inițial, doar îl ajutam pe tata, nu pot să spun că îmi plăcea vinul. Am început să deprind cultura consumului corect de vin la etapa de maturizare. Am avut marele noroc să fiu înconjurat de cunoscători care m-au făcut să descopăr vinul din altă perspectivă, deoarece acesta nu e doar o băutură alcoolică, e o artă. Când am început să călătoresc mai des prin Italia, Spania, România etc., am început să degust mai des din cultura lor vitivinicolă și așa am ajuns să îmi schițez un nou hobby. Respectiv, am decis că ar fi timpul să încerc și eu să fac un vin bun, nu din considerente economice, ci fiindcă eram curios să accept o nouă provocare.”
„Nu e suficient să ai utilajele tehnice, trebuie să ai inclusiv studii”
Fiind entuziasmat de ideea creării propriului vin, Gheorghe a început să se documenteze și să achiziționeze utilaje necesare: vase de inox, butoaie de lemn franceze etc. Producătorul voia să lanseze un vin făcut acasă, care să fie conform tuturor standardelor unui vin industrial bun. Începuturile nu sunt ușoare, în special când nu beneficiezi de suport financiar național sau internațional, dar, fiind ghidat de marele vis, Gheorghe nu a renunțat la idee și a investit banii proprii care reprezentau venitul din afacerea de bază, pentru procurarea celor necesare.
La următorul pas a fost ghidat de un impediment informațional de care micul producător s-a ciocnit. „Eu nu aveam studii în domeniu, respectiv trebuia să acopăr acest gol. Nu e suficient să ai utilaje tehnice, trebuie să ai inclusiv studii care să-ți permită să înțelegi cum au loc anumite procese. Am început să învăț de sine stătător, am înțeles că studiile trebuie să fie mai aprofundate. Drept paralelă, am observat că în aceeași perioadă simțitor a început să se dezvolte cultura consumului de vin. Tinerii, în prezent, consumă vinul corect și rațional, ceea ce nu era caracteristic pentru societatea din Moldova de acum 15 ani. Cererea lansează oferta și, odată cu dezvoltarea culturii vinului, a venit și necesitatea unor studii specifice, așa a apărut o serie de degustări, cursuri, școli de somelieri etc. Eu nu pierdeam nicio oportunitate, mergeam peste tot să văd, să gust și să învăț.”
Fiindcă mereu este loc de creștere, Gheorghe a decis să depună actele la Școala de somelieri din cadrul Universității Tehnice din Moldova. „Am învățat foarte mult, după ore mă opream și discutam cu experții încă două-trei ore, aduceam probele de vin și vorbeam și despre acestea. La examenul final, îmi făceam griji, dar grație abordării deloc superficiale, am reușit să susțin cu excelență probele teoretice și practice. Am trăit niște emoții frumoase.”
„Prima încercare, evident, a fost un eșec”
Cu siguranță, la începutul unei afaceri există mereu o serie de dubii, frici și reticențe. Micul producător menționează că, deși concurența în domeniu devine mai acerbă, este încurajat de numărul crescut de mici producători care au început să impresioneze piața vinurilor din Moldova cu creațiile lor. „Inițial, mă gândeam cu un pic de frică la faptul că voi fi comparat cu producătorii locali mari, care au deja notorietate, dar produsul meu este de calitate, respectiv, treptat, aceste mici frici au trecut. Îmi place enorm conexiunea dintre micii producători și asta mă motivează să continui. Producătorii mici se ajută reciproc și se susțin. Îmi plac mult ideologiile lui Dan Prisăcaru, Ilie Gogu, Luca etc.”
În 2019, Gheorghe a lansat primul său vin. „Am început să fac vin și prima încercare, evident, a fost un eșec. A fost dureros, voiam să renunț, dar am decis să-mi mai dau o șansă mie în calitate de mic producător de vinuri. Am înțeles greșeala, am ținut cont de aceasta și am continuat. Soluția? Am mai angajat câteva persoane la afacerea de bază, iar tata a promis că mă ajută pe partea de producere a vinului – formula perfectă pentru succes. Primul vin reușit a fost un Sauvignon Blanc – vin care a contribuit la faptul ca Olga Țapordei să ajungă pe Everest. Prezența în acest proiect mi-a adus foarte multă valoare și sunt recunoscător pentru această experiență. După succesul vinurilor din Merlot și Sauvignon Blanc, am înțeles că un vin bun necesită investiții mari.”
„Vinurile s-au vândut înainte ca etichetele să vină de la tipar”
Pandemia a venit cu anumite „redactări” în dezvoltarea micii afaceri. Din cauza lipsei de investiții străine și a reducerii solicitărilor afacerii de bază, s-au diminuat inclusiv resursele financiare pe care Gheorghe era dispus să le transfere pentru noul hobby. Antreprenorul ne spune că a fost nevoit să anuleze cumpărarea anumitor utilaje și să aștepte vremuri mai bune pentru a iniția contracte noi. Cel mai dureros eveniment a fost decesul tatălui. În cinstea părintelui, Gheorghe a decis să nu cedeze și să continue să dezvolte mica afacere. „Eu mă vedeam deja cu brandul lansat, dar, după cum am reușit cu toții să înțelegem, chiar dacă ne pare că soarta e în mâinile noastre și noi ne făurim succesul, nu mereu e așa. Lansarea neapărat va avea loc și voi veni cu un anunț în acest sens. E frumos că practic vinurile sunt vândute înainte ca etichetele să reușească să vină de la tipar. Multe persoane au devenit clienți și cliente fideli (fidele), respectiv ei (ele) menționează că nu au nevoie de etichete, valoroasă fiind licoarea din sticlă.”
Cel mai deosebit vin – Viorica BIO
Cel mai deosebit vin pe care l-a făcut deocamdată, spune Gheorghe, este din struguri de Viorică (un soi autohton). „Am avut marele noroc ca producătorul să-mi încredințeze strugurii – nici pământul, nici via de pe care au fost cultivați nu a fost prelucrată cu produse chimice. Unica condiție pe care mi-a înaintat-o a fost să produc un vin organic – fără enzime, drojdii sau sulfit adăugat, pe care să-l poată degusta inclusiv femeile însărcinate.”
Gheorghe menționează că, deși nu a fost ușor, deoarece trebuia să studieze procesele de producere a unui vin organic, dar și să implice alți experți, acum este mândru că a acceptat provocarea, iar rezultatul e pur și simplu fenomenal – o Viorică florală, ușoară și revigorantă, numai bună de consumat într-o zi aridă de vară. „Am reușit să fac o Viorică adevărată. Colegii de breaslă mă încurajează și spun că o Viorică mai bună nu vom avea.”
Tot lotul de Viorică Gheorghe l-a făcut împreună cu mama sa. Ei sunt doi oameni care la 11 noaptea s-au apucat de lucru și la cinci dimineața vinul era deja trecut de prima etapă de producere. Până și în ajun de Anul Nou, când toți sărbătoreau, Gheorghe avea grijă de Viorica, făcând limpezirea la temperaturi scăzute, ceea ce reprezintă cel mai natural mod de limpezire a unui vin.
Viorica BIO are anumite cerințe inclusiv la păstrare. E un vin foarte capricios, dat fiind faptul că nu are adaosuri care să îl ajute la păstrare. Prin urmare, contactul cu razele directe ale soarelui e strict interzisă. De asemenea, temperatura de păstrare trebuie să fie corespunzătoare. Vinul nu are conservanți, deci nu poate fi pus la colecție și păstrare, ci trebuie să fie consumat cât mai curând după achiziționare – prețul pe care trebuie să-l plătim pentru un produs BIO.
„În Republica Moldova, deocamdată, sunt anumite impedimente să menționezi pe etichetă că faci un vin BIO. Este nevoie de o serie de reglementări care să fie aprobate de guvern. În lipsa acestora nu putem să spunem cu voce tare că vinul pe care îl producem poate fi încadrat în categoria produselor BIO.”
Proprietarul ne asigură că în următoarea lună vom găsi vinul Viorica marca Casa Gabuja în vinoteci. Totodată, micul producător spune că optează pentru vânzările online, iar odată cu lansarea brandului va lansa și site-ul de pe care vor putea fi comandate toate vinurile pe care le face.
„Succesul meu e în egală măsură și al soției mele”
Producătorul menționează că e pedant atunci când e vorba despre crearea unui vin. Gheorghe spune că urmărește îndeaproape fiecare etapă de transformare a strugurilor în băutură și îmbutelierea acesteia. „Eu urmăresc inclusiv toate fluctuațiile de temperatură, ca într-un final consumatorii să aibă o experiență cât mai bună cu produsele marca Casa Gabuja. Cred că un vin bun trebuie să ajungă la consumatori la un preț corect. Chiar dacă câștig la concursuri, acest lucru nu înseamnă că voi ridica prețul.”
Dar procesul de evoluție nu se termină vreodată, iar micul producător menționează că nu vrea să se limiteze la cunoștințele și utilajele pe care le are, vrea să facă cel mai bun vin în limita posibilităților, prin urmare, nu are altă alegere decât să muncească ca aceste limite să fie extensibile.
Crearea unui vin de calitate durează și pe lângă resurse financiare necesită implicare emoțională și timp. Gheorghe se poate considera un norocos realizând pe cât de multă satisfacție și împlinire îi aduce munca asupra unui vin nou, familia îl susține și încurajează mereu. „Producerea vinului mă face să mă simt bine, eu mă dedic atât de mult că pot să lucrez nopți și zile la rând fără să obosesc, le doresc tuturor să găsească așa un hobby care să-i captiveze într-atât de mult. Problema timpului e foarte acută, dar reușesc să le fac pe toate grație soției mele, care mereu dă dovadă de înțelepciune, de suport și de multă dragoste. Succesul meu e în egală măsură și al soției mele, care mă susține chiar dacă sunt nevoit să lipsesc destul de mult de acasă.”
„Vreau să mă specializez în crearea vinurilor din soiuri autohtone”
Casa Gabuja se poziționează drep un vin făcut acasă, dar cu implicarea tehnologiilor moderne. Cea mai mare remunerare pentru Gheorghe este momentul în care persoanele pentru care este făcut vinul îl apreciază. „În momentul în care oamenii mă recunosc pe stradă sau când cineva postează un vin de-al meu pe rețelele sociale, îl laudă și mă etichetează, mă simt foarte măgulit. Partea financiară, de asemenea, nu e de neglijat. Când livrezi o partidă mai mare și primești banii pentru care ai muncit atât de mult, cu siguranță te simți împlinit. Totodată, deocamdată nu am reușit să mă bucur personal de un venit din vânzări, deoarece toți banii sunt reinvestiți în afacere, pentru procurarea utilajelor noi, pentru studii și experiențe. Satisfacția pe plan personal o mai primesc când eforturile mele sunt recunoscute.”
Gheorghe ne spune că pentru viitor ar vrea să renunțe la producerea vinurilor din struguri care nu sunt autohtoni și să se specializeze în crearea vinurilor din tipuri de struguri locali: Feteasca Albă, Rara Neagră, Feteasca Regală, Viorica, Alb de Onițcani. „În ultimii ani, tot mai mulți producători optează pe plantarea strugurilor autohtoni. Am venit cu această idee, deoarece cred că trebuie să ne promovăm mai mult specificitatea locală. Eu vreau să rămân acasă și să promovez frumos cultura noastră.”
