Studenția este considerată una dintre cele mai frumoase perioade ale vieții. Admiterea cu care debutează studenția propriu-zisă este uneori mai stresantă, fiindcă specialități sunt multe, dar la fel de numeroase sunt și temerile absolvenților/absolventelor. Echipa #diez și-a propus să realizeze mai multe interviuri cu studenți/studente de la diferite specialități, pentru a ajuta liceenii/liceenele oferindu-le răspunsuri la unele întrebări ce îi/le interesează.
Protagonista primului interviu este Viloria Vasilieva, cea care finalizează anul II la Facultatea de Medicină nr. 1, specialitatea Medicină generală, din cadrul Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”. Medicina a fost mereu un domeniu ce îi atrage pe unii prin menirea sa, însă îi respinge pe alții din cauza studiilor grele.
„Abundență de emoții, de teme, de lecții, de programe de studii, de experiențe”
Înainte de toate, am întrebat-o pe tânără cum este și ce înseamnă să fii student(ă) la medicină, iar aceasta a răspuns printr-un cuvânt – „abundență”. „Primul cuvânt care îmi apare în minte pentru caracterizarea experienței la medicină este «abundență». Abundență de emoții, de teme, de lecții, de programe de studii, de experiențe, de motivări de sine și de lupte interioare constante, dar și care, trecute, în final, te aduc în starea de extaz și mândrie”, ne-a explicat Viloria.
Totodată, am fost curioși să aflăm ce așteptări de la studenția la medicină a avut protagonista noastră. Viloria a povestit că a avut așteptări vaste și variate odată ce și-a luat angajamentul de a fi numită „studentă la medicină”. Ea știa că o așteaptă atât privilegii, cât și multe responsabilități. „Multe dintre așteptări s-au realizat, cum ar fi studierea unor anumite obiecte mai aprofundat decât le trecusem în școală, cum ar fi genetica, biologia moleculară, anatomia, însă în momentul în care am făcut primii pași în sala de disecție, am alungat orice urmă de dubii că nu am ales facultatea potrivită și a fost momentul când ne-am simțit, cu toții, parte din marea familie a medicinei. Din păcate, nimerisem în momentul culminant al pandemiei SARS-CoV-2, astfel încât mai sunt așteptări care urmează să se realizeze pe parcursul anilor de studii”, ne-a povestit tânăra.
„Mulți ar considera că studiile online sunt mai ușoare, în realitate este exact opusul”
Așteptări versus realitate. Uneori, așteptările nu coincid cu realitatea de care ne ciocnim, mai ales când primul și mult așteptatul an de facultate are loc în condiții pandemice. Asta a fost realitatea la care a trebuit să se adapteze și Viloria. „La universitate a fost mult mai diferit decât cum credeam, în mare parte aceasta datorându-se virusului SARS-CoV-2. Prin urmare, o mare parte a primelor trei semestre le-am petrecut în fața calculatorului, ceea ce, cu siguranță, avusese impactul său asupra experienței noastre ca studenți. Chiar dacă mulți ar considera că studiile online sunt mai ușoare, în realitate este exact opusul. Astfel, ca să înveți exact cum ai învăța pe băncile universității, trebuie să dai dublu, uneori chiar triplu din coate pentru a ajunge să înțelegi un anumit sistem la anatomie sau o anumită structură biochimică.”
„Un val de motivație mă cuprinde când înțeleg ce am realizat și câte mai am de făcut”
Mulți/multe absolvenți/absolvente de liceu se tem anume de primul semestru, numit și semestrul de adaptare, deoarece apar noțiuni noi precum seminare, prelegeri, care nu seamănă mereu cu lecțiile din liceu. Totodată, tânăra ne-a povestit că adaptarea e mai grea din motiv că se mărește și cantitatea de materie ce trebuie asimilată, dar timp este mai puțin, toate însă trec când îți creezi un regim.
„Sunt o persoană care preferă să posede control în orice domeniu, însă primul semestru reprezintă un complet haos în experiența studenților, după care înveți să nu mai iei totul aproape de suflet. Anatomia trecută cu viteza luminii, treziri la șase dimineața, alteori nopți nedormite, însă cu totalizări trecute cu brio – lucrul care ne ținea motivați și productivi, totodată istoviți de puteri și maximum de confuzi de cum are loc viața de student. Pe lângă toate astea, niciodată nu am regretat că am ajuns aici și un val de motivație mă cuprinde când înțeleg ce am realizat și câte mai am de făcut”, a povestit entuziasmată tânăra.
„Notele mici sunt punctul de decolare și totul e înainte”
Uneori, în această perioadă de adaptare, notele obținute nu corespund mereu cu așteptările. Viloria ne-a povestit că mai presus de orice notă ar trebui să fie cunoștințele, iar notele mai mici sunt punctul de decolare al studenției adevărate.
„Notele mai mici sunt o normalitate în perioada de adaptare. Personal, reacționam normal, deoarece știam și mi-am dat voie să nu mă stresez în perioada de adaptare de la note, știam că este punctul de decolare, că totul e înainte și, cu timpul, într-adevăr, totul revine la normal. În final, notele nu contează atât de tare, esențiale sunt cunoștințele. Plus la asta, deseori, notele nu sunt puse obiectiv – o altă realitate de acceptat în viața de student.”
„Concurența e foarte productivă și benefică în primul rând cu tine însuți/însăți”
După părerea intervievatei, pregătirea sistematică, concurența cu tine însuți/însăți și o bună organizare a timpului sunt punctele-cheie ce contribuie la bună asimilare și învățare a materiei. „Dintotdeauna mi-a făcut plăcere să învăț, să cunosc mereu cât mai multe, iar pe lângă toate acestea, am un simț al concurenței. Așa se face că, în limite normale, concurența e foarte productivă și benefică la medicină, concurența, în primul rând, cu sine însuți/însăți. Cât vorbind despre procesul de învățare, ideea principală e studierea constantă, pregătirea sistematică pentru a nu pierde firul temelor, dar și pentru a face o impresie bună profesorilor, ceea ce e o altă cheie pentru o atmosferă mai plăcută și productivă la seminare”, a spus studenta.
„Dedicația și dârzenia, cu siguranță, merită respect, însă sănătatea mintală nu este mai puțin importantă”
Fiind permanent printre cărți, capitole noi și multă informație, am vrut să știm dacă studenta mai are timp și pentru practicarea vreunui hobby. Tânăra zice că tot timpul liber pe care îl are îl dedică sănătății sale mintale, căci trebuie să existe o balanță pentru a reuși în toate. „Dedicația și dârzenia, cu siguranță, merită respect, îți aduc rezultate pe așteptări și sunt cotate, însă sănătatea mintală nu este mai puțin importantă și își cere atenția necesară. Au fost două momente când, în urma unui semestru extrem de încărcat și dificil, am ajuns la o stare de anxietate extremă și la o apatie profundă, respectiv îmi luase efort și timp ca să-mi readuc forțele și energia. De aceea, echilibrul dintre psihic și emoții este esențial pentru o activitate plăcută și productivă în cadrul USMF”, a adăugat tânăra.
„Profesorul/profesoara mereu va aprecia și va lua în vedere munca voastră, mai devreme sau mai târziu”
În final, am rugat-o pe Viloria să ofere câteva sfaturi pentru abiturienții care doresc să-și continue studiile la medicină.
„În primul rând, după cum menționasem anterior, notele mai mici în prima perioadă ar fi de dorit să le percepeți ca pe niște punți de motivare, de inițiere. Totul e înainte, nu vă limitați la ce aveți și să știți că, deși primiți o notă mai puțin pe plac, dar ați muncit, profesorul mereu va aprecia și va lua în vedere munca voastră, mai devreme sau mai târziu. Să vă puneți o bază bună în studii, în teorie, mai ales în primii ani, nu pentru cineva, ci pentru voi înșivă/însevă. După cum a răspuns odată un profesor preferat de mine la o replică a colegului ce nu s-a pregătit de lecția respectivă: «Dar tu cum te-ai simți să mergi cu avionul, știind că pilotul nu cunoaște un anumit lucru X»”, pe această notă a încheiat studenta.
