Cât de des obișnuiești să mergi la teatru? Sanda Macovei, absolventă a clasei a noua, a reușit, în pofida pregătirilor pentru examenele naționale, să-și ia doza de cultură de peste 15 ori în ultimele luni și a fost premiată pentru fidelitatea de care dă dovadă, mai ales în spațiul online.
Tânăra a parcurs un „maraton” printre spectacole și teatre, maraton organizat de ea însăși, pornit din dragostea ei pentru emoțiile vii și colorate transmise de pe scenă. Acest traseu a pornit din martie, încă din noaptea în care Sanda a privit filmul Mamma Mia!. În scurt timp, a aflat că multe filme adorate de ea au fost transformate în spectacole de tip musical, filme precum Heathers, Beetlejuice, „Blonda de la drept” sau Mean girls. „Căutam prin fiecare colț al internetului aceste spectacolele, indiferent dacă era Broadway sau jucat de niște elevi pe care nu-i cunoșteam, iar spectacolul ce m-a influențat cel mai tare dintre cele privite a fost Funny Girl, Barbra Streisand jucând-o pe Fanny Brice. Abia în martie 2022 am decis să revin la teatru, deoarece nu am fost de foarte mult timp și din cauza asta nu mi se părea acceptabil să iubesc teatrul american, dar să nu plec la spectacolele de la noi.”
În albumul personal de spectacole privite de Sanda sunt prezente peste 15 piese: „Frunze de dor”, „O aventură tomnatică”, „Hamlet în sos picant”, „Requiem pentru Bucea”, „Dosarele Siberiei”, „Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal”, „Jubileu”, „Hedda Gabler”, „Voci în lumina orbitoare”, „Copiii foametei. Mărturii”, „Aveți ceva de declarat?”, „Casa Mare” și – preferatele ei – „Steaua fără nume”, „Pomul vieții” și The Lucky Strike. Miezul pasiunii Sandei pentru teatru răsare și crește și datorită oamenilor frumoși cu predilecții comune pe care i-a întâlnit. „Am reușit să cunosc actori ai TNME, unul dintre ei fiind Alexandru Pleșca, cel care mereu ne primește cu multă căldură pe mine și pe prietenii mei și ne ascultă cu atenție părerile. Mi-am făcut desigur prieteni noi și m-am apropiat de alții, precum Ana Maria Rabei, viitoare actriță și persoană ale cărei opinii le cer la greu, și Dumitrița Albu, cu ea mă simt cel mai bine când plec la vreun spectacol.”
Sanda încearcă să adune cât mai multe persoane la teatru și să promoveze această cultură atât de importantă și vitală. Un lucru deosebit și special care i-au încununat toate aceste vizite regulate la teatru și înflăcărarea constantă de a-și împărtăși experiențele pe rețelele sociale este diploma acordată de Teatrul Național „Mihai Eminescu” în semn de mulțumire și recunoștință pentru entuziasmul și fidelitatea manifestată inclusiv în spațiul online.
Sanda își găsește fericirea în spectacole: „Nu contează dacă acesta a fost trist sau amuzant, tot stresul pe care îl am dispare, intru într-un univers nou și plăcut. În seara în care am vizitat teatrul pentru prima data, la «Steaua fără nume», știam că trebuia să revin, fiindcă am putut simți tristețea și fericirea personajelor cu ușurință datorită actorilor ce transmiteau emoția în sală. Cred că fiecare tânăr trebuie să viziteze teatrul, deoarece noua generație din care fac parte nu înțelege beneficiile acestuia. Ne dezvoltă modul de gândire, modul în care percepem lumea. De exemplu, sunt unele spectacole dedicate războiului din Ucraina («Să le spunem pe nume» și «Requiem pentru Bucea») care m-au făcut să mă trezesc la realitate, sau chiar «Dosarele Siberiei», ce îi arată tânărului privilegiat că trebuie să prețuim ce avem.”
Sanda crede că fiecare actor are misiunea de a aduce un personaj la viață, să îl modeleze și să îi creeze o versiune nouă. „Un actor are nevoie de motivație și dedicație pentru a nu regreta decizia și pentru a se reprofila mai târziu. De asemenea, ce este un actor fără public? Publicul este un element de care depinde artistul, iar pentru a menține acest «lanț trofic» ar trebui să promovăm teatrul generației viitoare.”
„În primul rând, vizitând teatrul ne putem simți mult mai bine, deoarece această experiență are un impact mai mare decât cititul sau vizionarea unui film. Ni se transmit un val de emoții, ceea ce creează o atmosferă inedită. În al doilea rând, se dezvoltă abilitați precum atenția, fiindcă pentru a înțelege cu adevărat o piesa și pentru a o trăi, trebuie să depunem efort și să implicăm toate simțurile. În al treilea rând, se creează un nou tip de iubire, cea pentru cultură, care motivează spectatorul să-i pese mai mult de ea și să îi cunoască importanța.”
De mică, Sanda are o relație frumoasă cu muzica. „Cântam mult, iar când auzeam ceva la radio, cântam împreună cu artistul. În 2013, am vizitat Roma și am fost la un restaurant unde era o chitară cu vreo patru strune rămase, am »cântat» la ea toată seara. În 2016, la doar nouă ani, mi-am început studiile la Școala de Arte «Alexei Stârcea», instrumentul de bază fiind chitara. În anul doi de studii, eram nevoită să fac și pian ca instrument secundar, la care cânt în fiecare zi. Legat de voce, am experimentat cu diferite genuri de muzică și am făcut parte din amândouă coruri de fete din școală. În anul trei, deja făceam parte din corul mare de fete, unde am cunoscut-o pe Viola Julea, cu care am petrecut trei ani cântând la diferite concerte și concursuri. Faptul care mă face să o stimez e ca ea lucrează foarte mult și depune efort până când totul este perfect. Am absolvit școala de arte în primăvara anului 2021.”
Primul cântec l-a scris la nouă ani, în română, iar în 2020 a început să scrie piese în engleză. „Vorbeam despre experiențele mele proprii des în ele, dar nu le formulam corect. Am încercat, cântec după cântec să scriu ceva ce ar merita o ascultare, mă puneam în pielea altcuiva și o judecam cât puteam mai dur. La moment, scriu despre diferite situații fictive, dar și despre lucruri ce mă stresează sau mă fac foarte fericită. Dacă am o zi rea, mă așez la pian și folosesc ce am învățat la solfegiu pentru a crea. Acest lucru o fac din plăcere, dar sper să mă împărtășesc cu ceea ce am în viitorul apropiat.”
„Lucrez și la propria voce, încerc tehnici noi și îmi lărgesc registrul. Iau cântece unde nu pot atinge unele note și repet până o pot face. Fac acest lucru în fiecare zi de câteva luni, registrul l-am lărgit cu câteva note în sus, iar scopul meu nu va fi atins până voi cânta Defying Gravity din Wicked perfect”, povestește Sanda.
