„Scrisoare către Cer” este numele lucrării care reprezintă de fapt jurnalul personal al Andreei Dorin. Andreea și-a „însemnat” prin pictură stările emoționale prin care trece zi de zi din cauza războiului. Compoziția este dedicată Galei, fetiței ucrainene în vârstă de nouă ani, care i-a adresat o scrisoare mamei sale ucise de soldații ruși în timp ce încercau să fugă cu mașina din Borodeanka, orașul asediat de ei.
„Scrisoare către Cer” este lucrarea de diplomă a Andreei, cu care a finalizat cei patru ani de studii la Colegiul de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală”. „Tema științifică după care trebuia să mă ghidez în realizarea picturii rezida în redarea stărilor psiho-emoționale în compoziție. Astfel, alegerea dimensiunilor pânzei, a formele figurilor și amplasarea lor compozițional și coloristic în format urmau să transmită publicului una dintre istoriile tragice din amalgamul de durere care are loc acum în Ucraina.”
În pictură, Andreea a reprezentat figurile stilizate ale unor soldați care se află într-o tranșee, contorsionați, în convulsii, cu măști și cicatrici: „Nu este specificată coloristic sau simbolistic apartenența soldaților la regimentul vreuneia dintre țările combatante, pentru a lăsa privitorul să își facă alegerea în raport cu piesa principală din compoziție, și anume scrisoarea. Nuanțele de bază au și ele un impact emoțional vădit. De exemplu, scrisoarea albastră simbolizează singurătatea, tristețea și, totuși, speranța pe care sunt notate cu litere însângerate cuvintele copilei.”
De când a început războiul în Ucraina, Andreea venea cu diferite idei de proiecte școlare de strângere de fonduri pentru refugiați, iar unii profesori i-au zis ba că e o temă clișeică, ba că e ceva trecător și n-o să dureze mult. „În timp ce pictam «Scrisoare către Cer», am fost «sfătuită» să nu adaug secvența din scrisoarea Galei, însă am decis să nu ascult aceste mai mult sau mai puțin încurajări și să îmi exprim atitudinea în limbaj plastic de sine stătător, fără ghidaj pedagogic.”
„Simțeam că trebuie să redau opoziția dintre cuvintele fragile, pure ale copilei, contrastante cu agresivitatea războiului”
„După ce am găsit scrisoarea devenită deja virală pe internet, am trecut prin amalgamul de stări emoționale din spectrul durerii, asemenea tuturor celor care au citit-o. Mă reîntorceam constant la ea în procesul transpunerii poveștii Galei pe pânză. «Mamă, […] nu te voi uita niciodată. Îți doresc mult noroc în ceruri. Îți doresc să ajungi în Rai. Voi încerca să mă port bine, ca să ajung și eu în Rai». Simțeam că trebuie să redau opoziția dintre cuvintele fragile, pure ale copilei, contrastante cu agresivitatea războiului. Astfel, am pus în evidență acest conflict ideatic, de la modul în care am abordat forma, culoarea, până la mici detalii”, povestește Andreea.
„Noi, artiștii, suntem voci puternice ale societății”
Andreea povestește despre cum datorită binecuvântării sau, uneori, a blestemului asupra artiștilor – de a simți de zeci, de sute de ori mai multe emoții în raport cu anumite evenimente – ei sunt capabili să realizeze lucrări care pot influența publicul, care pot forma sau distruge păreri documentând astfel prezentul pentru viitor. „Bineînțeles, acțiunile de acest gen conțin și un anumit factor de risc – apariția urii, care se manifestă în variate modalități, din partea celor care nu au aceleași valori ca tine, însă primești o mai mare fericire și satisfacție atunci când reușești să creezi un concept care sensibilizează și unește oameni prin idealuri comune.”
Andreea Dorin este studentă la pictură în anul I la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, finalizând totodată și ultimul an de colegiu. A parcurs acest drum datorită susținerii părinților care au observat interesul Andreei pentru arta plastică încă de când era mică. „Soarele din colțul foii, cu raze lungi care ajungeau la căsuța din hornul căreia ieșea vara fum, îmi părea la grădiniță destul de plictisitor. Adaptam peisajul, precum și alte motive în maniere diferite pe materiale diverse – hârtie, pereți, mâini și picioare.”
Andreea încearcă să fiu un artist implicat social și să se expună vizavi de subiecte care schimbă sau care au schimbat cursul umanității. În 2020, a participat cu pictura-instalație „Transparența durerii în 5 acte” la expoziția „Culorile unui Genocid”. Pe cinci bucăți de sticlă suprapuse vertical, a redat un fragment din drama genocidului evreiesc din timpul celui de Al Doilea Război Mondial.
Iar în vara acestui an la expoziția The Summer of Independence, a „construit” printr-un colaj cei 30 de ani de independență ai Republicii Moldova.
„Îi îndemn pe colegii mei să aibă curajul și voința de a crea fără frică, făcând apel la facultatea discernământului, spre punerea în evidență a sistemului de valori cu care suntem înzestrați.”
