Astăzi, 24 iunie, marcăm Ziua Universală a Iei! Ia este simbolul portului românesc, simbolul apartenenței, originilor, continuității și dragostei de neam. Ia are o istorie bogată și frumoasă care trebuie povestită nu doar de sărbători! Însă în acest articol ne propunem să vă relatăm câteva detalii importante pe care să le rețineți despre această piesă vestimentară emblematică a portului popular. Așa încât să puteți transmite asta mai departe și să purtați ie cu mândrie!
Unele surse istorice spun că ia a fost purtată pentru prima dată în perioada culturii Cucuteni (aprox. 5500 î.e.n.- 2750 î.e.n.), una dintre cel mai vechi civilizații din Europa. Cultura Cucuteni era răspândită pe teritoriul de astăzi al Moldovei, nord-estul Munteniei, sud-estul Transilvaniei și Basarabia.
Cămașa era confecționată din pânză de in sau de cânepă, din borangic sau mătase. Simbolul cel mai des întâlnit era crucea, simbol solar stilizat poziționat central. Încă din epocile precreștine, vestimentația avea și un rol de protecție, de aceea vom întâlni multe simboluri cu semnificații magice sau benefice.
Primele ii pot fi văzute pe Columna lui Traian și pe monumentul de la Adamclisi, iar cea mai veche și autentică reprezentare a costumului popular se poate vedea în Cronica pictată de la Viena, din 1330, cele 147 de ilustrații ale documentului fiind o sursă pentru istoria culturală din secolul al XIV-lea.
Învie Tradiția spune că, există specialiști care susțin că portul popular vechi, autentic, s-a pierdut acum o sută de ani, datorită contactului cu lumea modernă. Pentru a recunoaște o ie autentică trebuie să fii atent la un detaliu important: ia originală nu este terminată, deoarece femeile de la sat considerau că perfecțiunea nu este a omului, ci îi aparține lui Dumnezeu.
În general, iile erau confecționate de femeile din sat în timpul șezătorilor, unde femeile cântau și confecționau haine. Cămășile erau diferite de la o regiune la alta nu numai prin textura materialelor, ci și prin modelele și broderiile aplicate.
Astfel, în costumul popular al moldovenilor și românilor s-au răspândit diferite tipuri de ii și cămăși, iată care sunt acestea:
# în primul rând în ii femeiești și cămăși bărbătești;
# în dependență de vârsta purtătorilor (pentru copii, tineri și vârstnici);
# după materialele din care se confecționează (cânepă, in, bumbac, mătase și uneori chiar din lână);
# ținând cont de ocaziile la care sunt îmbrăcate (cămăși de sărbătoare și cămăși purtate zi de zi);
# în dependență de simbolurile iilor sau cămășilor, care erau purtate în cadrul celor mai importante momente din viața oamenilor: nașterea, căsătoria și moartea.
Apropo, cele trei elemente prin care se deosebește o ie sunt:
# tipul de deschidere a gulerului;
# modul de tăiere și structură a tiparului;
# metoda de inserție a mânecilor.
Astfel, putem deosebi cămașa dreaptă sau încretiță la gât, care se strânge cu nasturi sau șnururi, iar cămășile și iile cu croială simplă (din patru foi drepte, fără răscroială) sunt pentru întrebuințarea zilnică.
Croiala iilor, de asemenea, este diferită de la o zonă la alta. Fiindcă întâlnim:
# cămașa cu altiță (Bucovina, Moldova, Oltenia, Muntenia, în zona Bran și Covasna);
# cămașa cu tăblie (în regiunile Hunedoarei, Pădurenilor și Aradului);
# ia cu umăr (Transilvania, Sibiu, Făgăraș);
# ia cu ciocănele sau ia de Săliște;
# cămașa cu lăncez (Valea Bistriței, Neamț, Bucovina, sudul și estul Transilvaniei);
# cămașa cu chipet sau ciupag, cămașa încărcată, cămașa cu platcă (Maramureș și Bihor).
Dintre simbolurile cel mai des folosite pe ii întâlnim: spirala și spirala dreaptă, crucea, soarele, coarnele de cerb, liniile drepte, liniile duble drepte, liniile cu dreptunghi, liniile ondulate, copacul sau ramurile, fiecare dintre ele având semnificații aparte.
Spirala reprezintă eternitatea, trecerea timpului, un semn universal al vieții și perenității sale, al energiei. Acest simbol se folosește încă din perioada culturii Cucuteni. Iar crucea reprezintă credința omului în Dumnezeu, însăși croiala iei având forma crucii.
În același sens, liniile drepte orizontale de pe ii sugerează moartea, întreruperea unei etape a vieții omului, pe când liniile drepte verticale, viața. Liniile ondulate ușor ne trimit cu gândul la apă, la curățenia și purificarea pe care le aduce ea, iar copacul sau ramurile simbolizează trăinicia și viața durabilă, renașterea an de an.
În general, motivele și simbolurile iilor se deosebesc de la o zonă etnografică la alta.
În zona Moldovei s-a păstrat structura și elementele străvechi, tradiționale. Se folosesc motive geometrice și florale stilizate. Distribuite în rânduri și altiță, sub care se află încrețul, motivele păstrează echilibrul între câmpul floral și albul pânzei. Se ornamentează jos, la mână, cu trei rânduri pe mânecă, dar și cu un singur rând (la ia fără altiță) de o parte și de alta, iar în locul celorlalte rânduri apar cheițe lucrate în fir auriu și subliniate de mici șabace. Încrețul se lucrează în culorile alb sau galben, cu punctul „crucea” sau „înaintea acului”.
În Bucovina însă, vorbim de tipul de ie cu altiță, încreț și râuri. Ea păstrează unitatea iei din întreaga țară, dar prezintă anumite particularități: nu apare gulerul, acesta fiind înlocuit cu „brezărău”. Acesta se realizează prin încrețirea cămășii cu un șnur sau ață răsucită din in, arnici sau cânepă, după ce a fost întărită marginea cămășii printr-o cusătură numită drug.
