O lectură plăcută mereu poate completa orice tip de activitate sau lipsa uneia. A sosit vara, iar odată cu ea și misterioasa dorință de a lectura ceva bun și frumos pentru a ne dezvolta și pentru a învăța ceva nou. Întrucât procesul de căutare a cărții potrivite uneori creează dificultate, echipa #diez a decis să adune la un loc o serie de cărți scrise de către autori basarabeni care vă pot deveni prieteni de companie în această vară.
Mai jos, puteți vedea lista celor 15 cărți recomandate.
#1. „Hronicul găinarilor” de Aureliu Busuioc.
„Acelaşi ochi atroce al râsului îl redescoperim şi în «Hronicul găinarilor», roman-parodie a istoriei Basarabiei din ultimele două secole, naraţiune-parabolă a hibridizării unui popor, a căderii sale în derizoriu şi neant…Precum istoria de azi a Republicii Moldova reprezintă prelungirea în absurd şi tragic a Utopiei Basarabiei, cu întemeierile şi reîntemeierile ei de la 1812 şi 1940, «Hronicul găinarilor» ne înfăţişează moartea comică a acestui proiect al unei istorii ingrate. Istoria reală şi istoria ori istoriile scrise se întâlnesc şi fuzionează într-un joc de imagini fabulos-groteşti, ca într-un labirint de infinite oglinzi curbe aflate faţă în faţă.” (Andrei Țurcanu – critic literar)
#2. „Zbor frânt” de Vladimir Beșleagă.
„Retorica şi demagogia sistemului totalitar, bine cunoscute, dar jucate pe muchia ambiguităţilor, toarnă, într-o altă lectură, apă la moara unei idei inocente, dar care la Moscova era privită ca una foarte periculoasă (mai ales pe fundalul congresului naţionalist din 1965 al scriitorilor din Moldova). Parcă timorat de eventualele consecinţe, prozatorul se grăbeşte să dezmintă orice bănuieli: «Deşi cititorii din satul meu au făcut paralele între relaţiile dintre tatăl meu şi fratele lui cu cele dintre Isai şi Ilie, eu nu de la asta am pornit. Accentul, după părerea mea, cade pe mărturisirea tatălui în faţa fiului, care abia creşte şi căruia tatăl e dator să-i transmită experienţa sa de viaţă, trăirea acelor vremi de foc, să i-o toarne în suflet, ca fiul, crescând mare, să-l înţeleagă»”. (Alexandru Burlacu – critic literar)
#3. „157 trepte spre iad sau salvați Roșia Montană” de Alexandru Vakulovski.
„După un debut remarcabil, cu Pizdeț (2002), ce-l impune drept cap de serie al tinerei generații, Alexandru Vakulovski își confirmă statutul odată cu publicarea altor două volume ale trilogiei, Letopizdeț. «Cactuși albi pentru iubita mea» (2004) și «Bong» (2007), încheindu-și astfel ucenicia literară. «157 de trepte spre iad sau Salvați-mă la Roșia Montană» este romanul de maturitate al autorului, în care acesta «privește Roșia Montană dintr-o altă perspectivă, independentă de toată lupta politică, ecologică și socială ce se dă în jurul acestui subiect. Și, cu toate acestea, simți în roman încrâncenarea acelei lupte. Pentru că lui Alexandru nu-i scapă nimic: e o calitate mai rară în zilele noastre, și e de-a dreptul împovărătoare».” (Mihnea Blidaru – scriitor)
#4. „Singur în fața dragostei” de Aureliu Busuioc.
„În «Singur în fața dragostei», roman memorabil al scriitorului basarabean Aureliu Busuioc, eroul Radu Negrescu este proiectat pe fundalul unui mediu sătesc dominat de ignoranță, lancezeală socială, frazeologie goală, prostie, ipocrizie. Perspectiva observației acide, încercarea de a aborda problemele existențiale prin prisma ironiei sarcastice permit scriitorului să surprindă spectacolul vieții în toată complexitatea lui.” (Goodreads)
#5. „Pactizând cu diavolul” de Aureliu Busuioc.
„Personajul principal al romanului, Mihai Olteanu, naratorul, îşi numeşte confesiunile însemnările unui martor. Biografia sa urmează, până la un punct, linia biografică a autorului. Ar fi însă o greşeală să punem între ei semnul identităţii. Din simplul motiv că eroul a fost modelat după un repertoriu tipologic în care figurează mai mulţi inşi trăitori în epocă. În literatură, aceste persoane se numesc arhetipuri. Titlul, uşor publicistic – «Pactizând cu diavolul» –, nu strălucește prin originalitate, dar se remarcă prin directitudine. Transparenţa lui este cea mai bună recomandare pentru un cititor avid să afle totul dintr-o sursă bine documentată şi credibilă artistic.“ (Eugen Lungu – critic și istoric literar)
#6. „Unchiul din Paris” de Aureliu Busuioc.
„Avem aici romanul despărţirii de obsedantul deceniu. În paralel cu drama unchiului, se desfăşoară povestea de dragoste a nepotului cu o colegă de la medicină, ca un fel de contrapunct tematic. E o povestire agreabilă în genul unui realism cotidian eliberat de convenţionalisme, un realism relaxat şi în bună măsură dezideologizat, dar numai pe partea poveştii de dragoste a medicinistului simpatic ca tânăr din lumea nouă, indiferent la trecut. Pe măsură ce unchiul înţelege ce s-a întâmplat în Basarabia după plecarea lui, descoperă şi nepotul rănile trecutului.” (Ion Simuț – critic și istoric literar)
#7. „Pizdeț” de Alexandru Vakulovski.
„În sfârșit am citit o carte românească. Alexandru Vakulovski: «Pizdeț». Să-i scriu? Să nu-i scriu? Nu știu, oricum în seara asta o să mă văd cu Santiago și o să-i povestesc despre «Pizdeț», poate o să-i dau cartea și lui… și altora, și altora, și la emisiune probabil o să povestesc de ea, și poate o să-i spun și Mădălinei, și lui Bogdan, și lui Miron, și poate o să uit, așa cum deseori o fac, și poate o să-mi treacă. Sper să nu.” (Andrei Gheorghe – jurnalist)
#8. „Temă pentru acasă” de Nicolae Dabija.
„Romanul de față este o scriere despre regăsirea de sine, un roman percutant, profund, despre ființarea în timp și spațiu a unui personaj aflat într-o situație tragică, dar prin biografia căruia poate fi recuperată în istorie. Romanul «Tema pentru acasa», apropiat de profunzimea ideatică a unor autori precum Dostoievski, Borges sau Bulgakov, poartă marca originală a unui mare prozator de limba română.” (Goodreads)
#9. „Vara în care mama a avut ochi verzi” de Tatiana Țîbuleac.
„Aceasta este cartea. Este povestea unei femei bolnave de cancer și a fiului ei, care ajung într-un sat din Franța și își petrec acolo ultima vară. Nu am încercat să înmoi cuvintele. N-am compus scene inutile și nu am inventat adevăruri universale. Am încercat să fiu sinceră și să mă eliberez eu, în primul rând, de niște trăiri. Dacă și voi veți reuși același lucru citind-o, acesta va fi premiul meu cel mai de preț.
Nu vă speriați de boală, nu este tema principală a cărții. Cei câțiva oameni care au citit-o mi-au spus că au găsit în ea și iubire, și speranță, și niște răspunsuri la niște întrebări. Este ca o gutuie cartea mea – amară, știu, dar fără de care iarna va fi mai puțin colorată. Luați-o acasă și păstrați-o pe pervazuri.” (Goodreads)
#10. „Cântecul mării” de Oleg Serebrian.
„E un roman dictat de urgențe: dureros, dar, în același timp, luminos, împărțit între o proză poetică și transparența unui eseu. De pe poziția unei ambiguități inteligente, el abordează istoria care lipsește și despre care trebuie spuse atâtea, istoria Europei Centrale, cu frontierele ei rănite și privirea încă rătăcită într-un orizont necunoscut. E un roman viu, cu dialoguri profunde, deși adesea situate parcă dincolo de speranță. Cartea ne oferă o lectură generoasă, produs al unui istoric sensibil, dar și al unui poet îndrăgostit de rădăcinile multiculturalității mitteleuropene, care se hrănesc din solul unei memorii încă vii, dar și din niște visuri care ne ating și ne reasigură timid că suntem datori să clădim un viitor continuu. ” (Goodreads)
#11. „Wolderman” de Oleg Serebrian.
„Nu știu cui anume i-am făcut promisiunea asta. În orice caz, anume în noaptea cu pricina mi-a venit ideea să scriu despre această geneză a diferenței. Cred că eram deja perfect conștient că originea ei e în ceea ce Vâgotski numea criza de la șapte ani. Toate drumurile în căutările mele anterioare mă duceau anume într-acolo, spre vârsta când mi s-a turnat și solidificat interiorul pentru totdeauna.” (Oleg Serebrian – autorul)
#12. „Pe contrasens” de Oleg Serebrian.
„Este un roman uluitor. Nu e ceva obișnuit pentru literatura romănă. Stilul este apropiat de cel interbelic. Doi naratori, persoana întai, dar din perspective de timp diferite, relatează istoria foarte realistă a unui matematician german originar din Bucovina, care a lucrat la centrul de cercetări tehnice de la Peenemuende, în Germania nazistă. Apolitic, apoi nazist, apoi antinazist. Lucrează concomitent și pentru serviciile germane și pentru cele engleze, dar nu din convingere, ci pentru bani. Ajunge în lagăr din pricina unui denunț al prietenului său cel mai apropiat de care pare să fi fost îndrăgostit. Învinuit de homosexualitate, se sinucide. Cartea e de cinci stele. Foarte documentată în plan istoric și foarte argumentată în plan psihologic.” (internaut)
De asemenea, romanul „Pe contrasens”, de Oleg Serebrian, este pe lista scurtă a Premiilor Uniunii Europene pentru Literatură.
#13. „Ard pădurile” de Paula Erizanu.
„Carte de debut care promite să fie prima dintr-o trilogie sau, după gustul autoarei noastre, ne introduce în lumea revoluționară, în anii de ascensiune vertiginoasă, de impact ale socialiștilor utopici, ale purtătorilor de cuvânt al schimbării inevitabile care va schimba vechea dogmă imperialistă cu o formă nouă de guvernare care a ocupat jumătate de mapamond”. (internaută)
#14. „Parisul cu gust de caramelă sărată” de Olga Căpățână.
„M-a crescut bunica. Nu era chiar bunică-bunică! La vârsta la care ea a devenit bunică, alte femei nasc pentru prima oară. De aceea îi spuneam pe nume. Ați dori altfel? Mamă? Bunicuță? Numai să fi încercat să-i spui bunică! Toți cei din neamul nostru au suferit cel puțin o dată în viață din dragoste. E un lucru care se transmite genetic în familie”. (fragment din carte)
#15. „Misterul de Est” de Lucreția Bârlădeanu.
„Prin formula adoptată de autoare – secvențe scurte, cu evidentă substanță poetică, dar și pronunțat spirit analitic, prin cuprinderea tematică, în timp – un secol și jumătate de istorie și cultură europeană, prin conciziunea stilului și expresiei, prin viziunea absolut insolită a vieții unui cuplu, prezentat în cheie, după mine, mistică, romanul «Misterul de Est» este un eveniment cu adevărată remarcabil.” (Vladimir Beșleagă – scriitor)
Sursă: goodreads.com
