Mă bucur că am ocazia să vă scriu din nou după o pauză atât de lungă în care lumea la propriu a fost dată peste cap… Din păcate, o perioadă voi reveni mult mai rar pe #diez cu articole, însă dacă vreți să aflați primii despre recomandările pe care le fac, vă puteți înscrie pe canalul meu de Telegram, de Instagram sau de Facebook. Sunt locurile în care las primele impresii imediat după vizionarea unei producții bune de serial, film sau animație. Canalul de YouTube e pus pe pauză, dar pentru cei care ajung pentru prima dată să citească articolele mele poate servi ca o sursă în descoperirea unor filme calitative trecute cu vederea. Știu că ați dat click pe acest link ca să aflați mai mult despre serialele pe care urmează să vi le prezint, așa că n-am să vă țin de vorbă.
Susține-l pe Mircea pe patreon.com sau buymeacoffe.com.
The White Lotus (2021)
Aloha! Ca să sărbătorim împreună venirea HBO MAX pe ecranele noastre, vă propun un serial inedit semnat de Mike White – în primul rând scenarist cunoscut pentru filmele The Good Girl (2002), School of Rock (2003) sau The Emoji Movie (2017) și mai proaspăt regizor de seriale remarcându-se cu The White Lotus (2021) – o producție HBO care-i aduce aprecierea criticilor, confirmarea de regizor și, de ce nu, 11 premii și 24 de nominalizări.
Acțiunea filmului are loc pe o insulă din Hawaii, la un hotel de lux care se umple rapid cu oameni privilegiați, în mod diferit conștienți de cât de special este aerul pe care îl respiră. O poveste din seria și bogații plâng, dar fără să lase uitării lacrimile celor săraci. O suprapunere de perspective ale păturilor sociale, a pozițiilor ierarhice și a generațiilor care confruntându-se se rănesc reciproc, cu bună știință sau fără să știe. O comedie sarcastică, cu umor negru, cu personaje complexe, cu o muzică faină, cu culori aprinse și cu situații absurde.
Deși inițial a fost preconizat să fie doar o singură miniserie din șase episoade, succesul serialului ne va aduce anul acesta un nou sezon cu o poveste total diferită și cu personaje noi.
Minx (2022)
Încă un serial marca HBO, care vine să ne povestească despre apariția primei reviste porno pentru femei. Setat în america anilor ’70, în care Joyce (Ophelia Lovibond) este o jurnalistă feministă care vrea să povestească răspicat despre poziția și nedreptatea față de femei într-o lume patriarhală. După nenumărate eșecuri, se pare că unicul om care o înțelege și vede în asta o oportunitate este Doug (Jake Johnson), șeful unei reviste porno pentru bărbați. Astfel, pornind de la o glumă răutăcioasă, Doug și Joyce devin parteneri strecurând scandalos pe piață prima revistă porno cu bărbați dezbrăcați, prin care Joyce își promovează ideile sale feministe, iar Doug face bani ilustrând penisurile bărbaților.
Un serial haios, plin de culori și modă, cu un castig bun, cu dialoguri calitative și cu probleme actuale. Un fapt care, printre erotică și hohote, poate întrista puțin. Deși ultimele episoade pierd la scor din cauza clișeelor, serialul rămâne a fi dinamic, inteligent, motivațional și ușor de privit. Minx – încă o temă care poate stârni discuții.
https://youtu.be/UTc5I86to_8
Severance (2022)
Și ca să nu credeți că iau bani de la HBO pentru recomandări, deși aș face-o dacă aș avea ocazia, vă propun o producție Apple TV pe care am urmărit-o cu sufletul la gură și m-am întristat mult că iar va trebui să aștept un nou sezon al unei povești excepționale.
Severance se prezintă ca un serial SF, distopic, despre separarea conștiinței. Mai exact este vorba de o mare corporație care, printr-o metodă chirurgicală, separă conștiința lucrătorilor săi. Astfel, într-o singură persoană se află doi oameni, unul care s-a născut la birou și nu știe absolut nimic despre trecutul său sau ce se întâmplă cu el în afara orelor de lucru și altul care trăiește o viață liniștită cu familia fără ca măcar să bănuiască ce îl așteaptă la muncă.
În rol principal îl avem pe Mark (Adam Scott), care decide să îmbrățișeze metoda de separare după moartea soției sale, ca măcar opt ore pe zi să fie lipsit de suferință. După ce urcă în lift și totul despre personalitatea sa din exterior este uitat, se pomenește într-o clădire claustrofobă, fără ferestre, cu pereți de un alb imaculat și cu colegi care la fel că el s-au născut pe masa de birou și nu cunosc nimic mai mult decât ce li s-a spus între scaunul de lângă calculator și lift. Totul merge normal de ciudat până când, într-o zi ca toate altele, în oficiul lor apare o nouă colegă (Britt Lower) care nu e de acord cu ce i se întâmplă.
Povestea este redată într-un ritm negrăbit, cu cadre statice, în culori reci și cu o atmosferă apăsătoare. Un subiect, aș zice asociativ, actual, o poveste foarte intrigantă care îți deschide dozat cărțile și care te conduce ușor chinuitor spre un final exploziv. Un serial care sigur va fi apreciat de amatorii filmelor antiutopice cum ar fi Gattaca (1997) și The Bothersome Man (2006), dar nu este exclus să impresioneze și spectatorul ocazional care e gata să-i dea o șansă. Primul sezon, cu nouă episoade, e la dispoziția voastră pe Apple TV.
Dirty Lines (2022)
Dacă te prinzi că răsfoiești îndelungat Netflix și nu dai de nimic pe plac, fă o pauză și privește acest serial despre educație sexuală, despre afaceri profitabile, despre decizii pripite și cu un pic de istorie.
Inspirat din evenimente adevărate, Dirty Lines, serial neerlandez produs de Netflix, urmărește doi frați, Frank (Minne Koole) și Ramon Stigter (Chris Peters), a căror poveste este relatată de o studentă la psihologie/sexologie, Marly Salomon (Joy Delima). Frank și Ramon au înființat primul serviciu telefonic pentru adulți sau „basme pentru cei mari”, așa cum îi place lui Ramon să zică, și l-au transformat într-o afacere profitabilă cunoscută cu numele „Teledutch”. Serialul, plasat la Amsterdam în ultimii ani ai Războiului Rece, pretinde a fi istoric, dar mai degrabă se concentrează în principal pe relațiile personale și profesionale ale personajelor proeminente a căror viață se schimbă peste noapte în urma succesului afacerii lor.
Creat de Pieter Bart Korthuis, Dirty Lines, sezonul 1, în șase episoade, prezintă conflictul exploziv cu care se confruntă Frank și Ramon după ce se îmbogățesc spontan și, nu în ultimul rând, pe cel a lui Marly, care îi ghidează pe ecran și cu o voce după cadru în tot acest drum spre succes, dezvăluindu-și în secret sexualitatea reprimată. Deși sună foarte complex, este o comedie care se vede ușor, cu personaje stilate presărate cu o nebunie studențească. Printr-un montaj dinamic cu tentă vintage, cu muzică de epocă și cu pastile istorice, serialul aduce lucruri noi de aflat despre sexualitate și ne ilustrează dureros de haios calea spre maturitate și autocunoaștere.
This Is Going to Hurt (2022)
Dacă ești în căutarea unui serial care zguduie și gâdilă în același timp, merită să-l vezi pe acesta.
This Is Going to Hurt este adaptarea televizată a bestsellerului autobiografic scris de Adam Kay, în care autorul prezintă luptele de zi cu zi ale unui medic junior în secția Obstetrică și Ginecologie. O producție BBC cuprinsă din șapte episoade, în rol principal cu Ben Whishaw, ne aduce pe ecrane o poveste complexă care îmbină cu dibăcie umorul negru cu bunătatea, cinismul cu dăruirea de sine, critica față de sistemul medical cu performanța medicilor.
Ben Whishaw este doctorul Adam Kay, un registrator interimar în departamentul Obstetrică și Ginecologie a Spitalului „St. Clare” din Londra. Fiecare zi îi aduce o nouă încercare într-un spital public aglomerat și haotic. Pe lângă lipsa unor condiții decente de lucru, și anume existența unor calculatoare funcționale, a unui spațiu suficient pentru numărul de pacienți sau măcar a unui sistem de alarmă sigur, spitalul duce lipsă de personal forțând doctorii să lucreze fără odihnă. În acest amalgam toxic, exprimat satirico-sarcastic, Adam, împreună cu colegii săi, încearcă să rămână la suprafață primind nașterea unor tripleți, ajutând o femeie însărcinată cu un soț abuziv și chiar pomenindu-se într-un proces de judecată în urma diagnosticării greșite a unui pacient. Toate acestea se răsfrâng fără obstacole asupra relației sale personale până când Adam este pus în situația de a alege dintre o viață liniștită alături de cei dragi și jurământul lui Hippocrates.
„O să vă cam usture” este un serial neobișnuit care combină cu ușurință un scenariu dinamic, plin de duh și amuzant, cu niște povești extrem de sensibile, ba chiar tăioase. Stilul adoptat permite umorului să domnească peste tragedie, cât și să ajute spectatorii să înțeleagă mai bine jargonul și procedurile medicale care au loc. De la persoana întâi, cu o voce după cadru sau chiar vorbindu-ne uneori direct, Adam ne prezintă o întâmplare cu suflet mare înecată într-un adevăr amuzant de dureros.
Aș vrea ca „CE SĂ VĂD?” să devină ceva interactiv, un loc în care fiecare se simte liber să-și expună gândul, așa că nu vă abțineți, lăsați un comentariu, o impresie sau chiar recomandați un film care v-a provocat o emoție.
Vizionare plăcută!
