Andreea Stici este o tânără din Moldova care are o pasiune aparte pentru criminalistică și de mică era sigură că se va specializa în acest domeniu. În prezent, tânăra este studentă la Universitatea Claude Bernard din Lyon, unde face licența în chimie, pentru ca să aibă oportunitatea să facă masteratul în criminalistică. Andreea, în articolele anterioare, ne-a explicat sistemul de notare din Franța și ne-a plimbat prin cele peste 60 de clădiri ale instituției în care învață. Studenta este sigură că fiecare decizie trebuie să fie conștiincioasă și asumată. Prin urmare, pentru tinerii și tinerele din Moldova care au aceleași aspirații de studii, Andreea a decis să scrie despre plusurile și minusurile universității la care studiază.
Universitatea Claude Bernard Lyon 1 are câteva particularități diferite dacă e să comparăm experiența mea din primele două semestre cu cea de liceană în Moldova, dar și cu cea a unor studenți și studente din alte universități franceze.
„Profesorii și profesoarele nu ne verifică”
În primul rând, precum m-aș aștepta și ceea ce îmi place e că aici e mai liber, nu vii la universitate cu gândul că profesorii și profesoarele au așteptări ireale de la tine și se vor dezamăgi dacă nu scrii examenele așa cum cred ei sau ele că trebuie să le susții. În mare parte, aici lucrul e independent. Activitatea din clasă sau laborator (mai ales dacă sunt multe lucrări practice într-un semestru), de obicei, nu e notată. Acesta reprezintă doar pregătirea noastră pentru examenul final. Profesorii și profesoarele nu ne verifică, dar încearcă să se asigure că am înțeles. Nu avem, de regulă, nici teme pentru acasă, doar proiecte pe post de evaluare finală. Singura noastră temă este să ne pregătim înainte și după curs.
Un alt avantaj e faptul că, deseori, la examene, avem voie să aducem o foaie A4 cu notițe și orice ne-ar ajuta în timpul testului, astfel încât să ne concentrăm pe aplicarea formulelor, nu pe memorarea lor. Însă chiar dacă le știu pe de rost și pot nici să nu am nevoie de foaie, așa mă simt mai încrezătoare.
„Media generală trebuie să fie mai mare de 10/20”
Totuși, nu sunt doar aspecte forte. Deși profesorii și profesoarele, evident, sunt toți (toate) foarte diferiți (diferite) și calificați (calificate), o bună parte fie rezolvă exercițiile singuri (singure), la tablă și uneori abia de reușești să transcrii, fie, din contra, ne lasă singuri (singure) să rezolvăm, ceea ce face lecția mult mai plictisitoare, mai ales dacă termini exercițiile devreme sau dacă nu știi cum să le rezolvi. Uneori, din această cauză nici nu reușim să acoperim toată programa dintr-un semestru.
În privința sesiunii de examene, e bine că nu e nevoie să ai o notă trecătoare la toate disciplinele, deoarece mediile se compensează și cel mai important e ca media generală să fie mai mare de 10/20. Ceea ce e foarte bine gândit aici e că ne putem fiecare vedea notele pe parcursul anului pe un site al universității.
„Examenele sunt adesea foarte lungi”
Ceea ce ține anume de Lyon 1 e că, în pofida posibilității de a rescrie examenul final în a doua sesiune, în cazul în care ai obținut o notă negativă în prima, nu neapărat vei avea un scor mai bun. Chiar dacă a doua notă e mai mică, ea e cea care se va pune în registru, ceea ce reprezintă un mare dezavantaj, luând în considerare faptul că la alte universități franceze se păstrează, de obicei, cea mai bună notă dintre cele două.
Totodată, examenele sunt adesea foarte lungi și îți pare că e imposibil să rezolvi totul într-un timp atât de scurt și, mai ales, să te asiguri că tot ce scrii e corect. În plus, în legătură cu perioada de examene, e foarte neplăcut că nu știm când se vor desfășura și aflăm asta cam cu două-trei săptămâni înainte, astfel încât nu îmi pot planifica dinainte, de exemplu, plecarea în Moldova la sfârșit de semestru sau, mai ales, de sărbători.
Organizarea cursurilor are punctele sale slabe. Uneori lucrul în clasă, în care trebuie să aplicăm noțiunile teoretice din curs, e înainte de cursul magistral propriu-zis (în amfiteatru).
Într-un final, probabil cel mai mare dezavantaj e împărțirea săptămânii și a disciplinelor în secvențe. O secvență îmbină două jumătăți de zi, astfel încât, dacă am chimia în secvența 1, lecțiile au loc luni până la prânz și marți după-amiază. La fel este pentru secvența 3, de exemplu, care e marți dimineața și joi după-amiază. Și toate secvențele sunt destul de echilibrate, în afară de a 4-a, care ocupă toată ziua de miercuri. De aceea, în fiecare săptămână am câte patru-cinci lecții, deci șase ore în cazul meu. Pe lângă asta, examenele din timpul semestrului se desfășoară în aceeași zi. Astfel, aceste șase ore sunt urmate de încă o ora de examen de aceeași materie. Asta e, probabil, cel mai obositor, chiar insuportabil pe parcursul unei săptămâni.
Într-un articol anterior, Andreea ne-a ajutat să înțelegem sistemul foarte complex de notare (până la nota 20) din cadrul universității în care își face licența.
Autoare: Andreea Stici
