La aproape 75 de ani de la prima publicare, „1984” de George Orwell, scrisă inițial ca un avertisment împotriva Rusiei staliniste și a ascensiunii puterii statelor polițienești totalitare, nu obosește să rămână la fel de populară. Cu toate astea, Uniunea Sovietică are propria sa moștenire de romane distopice, dintre cele mai complexe și profetice, iar una dintre acestea se regăsește și în această listă.
Romanul lui George Orwell a revenit pe listele celor mai bine vândute la începutul anului 2017, la exact o săptămână după inaugurarea lui Donald Trump. Așadar, tendințele culturale sunt strâns legate cu cele sociale și politice.
Pentru cei care sunt în căutare de noi lecturi din acest compartiment, îți propunem cinci cărți apocaliptice pe care să le adaugi în lista ta de lectură.
# „Noi” de Evgheni Zamiatin
Evgheni Zamiatin a scris „Noi” la câțiva ani de la Revoluția Rusă din 1917, dar similitudinile dintre cele relatate în carte și lumea de astăzi sunt foarte ușor sesizabile. Statul Unic, un oraș asemănător unei țări în care locuiește personajul principal, este separat de restul lumii printr-un zid, iar viața cetățenilor este pe deplin reglementată până la funcținarea corporală a acestora.
Cartea a fost interzisă în Uniunea Sovietică și a fost publicată pentru prima dată în limba engleză în 1924.
# „Eden” de Stanisław Lem
Scris de autorul originar din Polonia al cărții „Solaris”, „Eden” este un roman despre explorarea spațiului, despre o lume distopică și necunoscută. Personajele principale ale cărții se află la bordul unei nave spațiale care se prăbușește pe o planetă ciudată care găzduiește o lume extraterestră, pe care echipajul încearcă să o înțeleagă. Autoritățile extraterestre sunt anonime și își neagă propria existență și, prin urmare, sunt invincibile. Doar nu poți da vina pe un regim care nu există.
Minciunile autorităților, apariția fricii și genocidul sunt subiectele centrale ale romanului. Se consideră că în carte este reflectată propria experiență a autorului de a trăi sub ocupația sovietică a Poloniei de Est și sub ocupația nazistă.
# „Povestea slujitoarei” de Margaret Atwood
Povestea slujitoarei, prezentată într-un monolog la persoana I, relatează viața unei femei blocate într-o schimonosire a istoriei: dictatura religioasă militarizată obligă femeile să nască copii și să ajute cu corpul lor familiile care nu pot avea copii, fără a le oferi alte drepturi și opțiuni. Cartea prezintă o lume plină de cruzime și frică, care vine să ne arate cam ce s-ar întâmpla dacă ar veni peste noi o dictatură care le-ar interzice femeilor să avorteze, să aibă verticalitate, o viață a lor și posibilitatea de a decide singure ce vor să facă cu viața asta.
„Povestea slujitoarei” este un fel de worst case scenario în care, după lectura acesteia, n-ai vrea deloc să ajungi.
# „Ziua opricinicului” de Vladimir Sorokin
Acțiunea din „Ziua opricinicului” are loc în Rusia anului 2028, iar toată povestea se desfășoară de-a lungul unei singure zile. Scrisă la timpul prezent, sub forma unui monolog, cartea urmărește parcursul lui Andrei Komiaga, un slujitor al noii monarhii care comite o serie de orori – crime, violuri, torturi – în semn de obediență față de Conducător.
Această Rusie a viitorului – în care țara e înconjurată de Marele Zid Rusesc – seamănă foarte mult cu era lui Ioan cel Groaznic (opricinicii erau luptătorii care făceau parte din opricina țarului în secolul 16, un fel de poliție secretă) și face trimitere în mod evident la Rusia lui Putin.
# „Fahrenheit 451” de Ray Bradbury
În lumea creată de Bradbury, pompierii nu au misiunea să stingă focul, ci să ardă cărțile rămase prin casele cetățenilor, uneori laolaltă cu stăpânii care nu vor să le părăsească. Oamenii preferă să își înlocuiască pereții caselor cu ecrane enorme care le translează imagini fără sens, dar pline de culoare. Vocea care le prezintă știrile este programată să adauge numele fiecărui telespectator în parte pentru a-i capta cât mai eficient atenția, iar atunci când nu se află în compania ecranelor, oamenii consumă somnifere pentru a nu fi tulburați de gânduri macabre.
Montag este unul dintre pompierii care-și îndeplinesc misiunea cu supunere. Poartă semnul „451” pe cască – temperatura pe scara Fahrenheit la care ard cărțile. Toate astea decurg până în seara în care întâlnește o fetiță ciudată care îi pune întrebări îndrăznețe în legătură cu lumea înconjurătoare. Cu ajutorul unui bătrân, fost profesor de engleză, începe să asculte cărți, să caute răspunsuri și să se împotrivească regimului pe care îl servește.
depop.com
