Universitatea #diez. „Regret? Cu siguranță nu.” Iasmina Țugui, primele impresii despre Universitatea Leuphana, Germania

Alegerea facultății nu a fost un proces deloc ușor pentru mine, la fel ca pentru mulți (multe) alți (alte) tineri (tinere) din Republica Moldova care au ales să-și continue studiile în străinătate. Gândul că va trebui să ieși din zona de confort și să te adaptezi unor condiții total diferite îi sperie pe mulți (multe). Totuși, unii (unele) acceptă provocarea. Printre aceștia (acestea) mă regăsesc și eu, cea care a lăsat toate fricile la o parte și a decis să-și urmeze ambițiile.

Sunt originară din satul Chiștelnița, raionul Telenești. Acolo am finalizat studiile gimnaziale și apoi, am decis să-mi continui studiile la Colegiul Național de Comerț al ASEM, unde am ales specialitatea Turism. Dacă mă întreba cineva cu trei-patru ani în urmă despre facultate, răspunsul meu era mai mult ca sigur legat de Moldova și nici nu-mi trecea prin gând altă posibilitate, mai cu seamă că în gimnaziu învățasem doar franceza și rusa, iar limba engleză o cunoșteam la nivel începător. Știind cât de importantă este engleza dacă îți dorești să ai succes în carieră și nu numai, m-am pus pe treabă. Am fost la nenumărate cursuri, la diferite școli de engleză din Chișinău și cu cât avansam, cu atât în mintea mea se accentua ideea de a alege o universitate în străinătate.

Avantajele studiilor la o universitate publică în Germania

Am ales Germania pentru nivelul ei înalt de dezvoltare economică și pentru accesul la educație de calitate. Chiar dacă nu cunoșteam germana, devenise o nouă provocare pentru mine, așa că am decis să încerc. Cât despre alegerea facultății, nu am avut foarte multe opțiuni întrucât căutările mele s-au redus la alegerea unui program de licență în totalitate în engleză, doar în universitățile de stat (pentru că aici studiile sunt gratuite) și unde se acceptă studenți non-EU (faptul că nu dețin cetățenia română a complicat un pic lucrurile). 

Am depus la trei facultăți ce mi s-au părut potrivite. La două dintre ele, am fost acceptată, și când a fost necesară o alegere finală, am analizat plusurile și minusurile dintre cele două. Astfel, am optat pentru universitatea Leuphana din Lüneburg, Bachelor of International Business Administration and Entrepreneurship.

Cât despre partea financiară, după cum am menționat, studiile în universitățile publice sunt gratuite, se achită doar câte o taxă de contribuție per semestru, percepută diferit de fiecare instituție (aici e în valoare de 370 de euro), dar care acoperă și unele beneficii pentru studenți, cum ar fi acces gratuit la transportul public din regiune.

Actele

De la alegerea programului de studii și până la mutarea mea în Lüneburg am fost ajutată de compania Excel care mi-a oferit toate informațiile necesare și care m-a ghidat în tot acest lung proces. Tot ei s-au ocupat de depunerea dosarului și de corespondența cu universitățile în cauză. Am luat legătura cu Excel încă din noiembrie 2020. Treptat, am pregătit tot setul de acte (noroc pe mine că aveam deja diploma de BAC din anul anterior), urma doar să susțin examenul TOEFL în aprilie și, având totul deja pregătit, în luna mai am depus. Iată mai jos lista actelor de care am avut nevoie:

• pașaport;
• certificat de naștere;
• diploma de bacalaureat și confirmarea acesteia;
• foaia matricolă pentru clasele a 10-a-a 12-a;
• CV personal;
• examen de limba engleză;
• scrisoare de motivație;
• scrisoare de recomandare;
• fotografii biometrice.

Actele trebuie prezentate în limba engleză.

În august, am primit răspunsurile universităților și a urmat depunerea dosarului pentru viză.

Apropo, în Germania, majoritatea universităților încep anul de studii în octombrie, de aceea aveam la dispoziție o lună ca să îmi găsesc o acomodare în Lüneburg și să mă mut. Tare anevoios procesul… În campusurile pentru studenți, camerele au fost închiriate din timp, rămânea însă opțiunea de a închiria un apartament în comun cu alți studenți (practică foarte des întâlnită aici). Petreceam zile întregi pe internet citind și răspunzând anunțurilor de chirie. Cu doar câteva zile înainte de începerea studiilor, în sfârșit, am găsit ceva.

Primele două luni de adaptare

Au trecut mai bine de două luni, dar eu încă mă adaptez. Nu pot să spun că e ușor. Nu pot să spun că e exact cum mi-am imaginat sau că totul e roz. Totuși, diferența dintre Republica Moldova și Germania se resimte în toate, de la modul de gândire și principii ale oamenilor, până la organizarea activităților în instituții și nu numai.

Faptul că nu cunosc încă bine limba e un mare dezavantaj pentru mine. Mă așteptam să întâlnesc mai mulți studenți (studente) internaționali (internaționale), dar spre mirarea mea, la Leuphana, aceștia (acestea) reprezintă doar 7 %. Chiar și la programul meu de studii, care e în totalitate în engleză, învață preponderent germani (nu cunosc informația exactă, dar presupun că în jur de 70 %). Mă bucură însă faptul că am colegi din țări îndepărtate precum Coreea de Sud, Brazilia, Mexic, Qatar, Pakistan, Africa de Sud, țări cu culturi diferite, de la care poți asimila atâtea lucruri noi și captivante.

Unul dintre cele mai mari șocuri culturale pe care le-am avut este cât de mult se circulă cu bicicleta. Studenți (studente), elevi (eleve) sau chiar profesori (profesoare), copii de grădiniță sau chiar mame cu bebeluși în cărucioare fixate de biciclete, majoritatea preferă acest mijloc de transport neținând cont de prognoza meteo sau de distanța ce trebuie parcursă. Ce-i drept, aici bicicliștii (biciclistele) chiar au prioritate, peste tot sunt amenajate piste pentru bicicliști (bicicliste) și pur și simplu n-are cum să-ți fie frică să o conduci. Ca să fiu în rând cu lumea, mi-am luat și eu o bicicletă, doar că acum timpul de afară nu-i tocmai potrivit pentru mine așa că aștept să se încălzească și să o pot folosi mai des.

Programul universitar

Tare-mi mai place locul în care mă aflu – Lüneburg. E un orășel vechi din Saxonia Inferioară (la aproximativ 50 de kilometri de Hamburg), cu o populație de circa 70 000 de locuitori, cu peisaje de vis, cu o cultură bogată și cu un centru istoric deosebit. Datorită celor peste 10 000 de studenți ai Leuphana, orașul parcă a întinerit și totul e plin de viață. Cât despre programul universitar, e destul de încărcat.

COVID-ul a complicat și mai mult lucrurile, pentru că în acest semestru, majoritatea cursurilor sunt desfășurate online. Doar câteva seminare ce prevăd prezența unui număr mai mic de persoane se petrec fizic, dar recent, din cauza înăspririi condițiilor legate de pandemie, și pentru acestea a apărut posibilitatea de conectare online.

General vorbind, practic tot materialul de care ai nevoie pentru a studia este disponibil online. Plus la asta, prezența studenților (studentelor) nu este verificată. Vrei, te duci la universitate, vrei, studiezi acasă. Nimeni nu îți impune reguli stricte, ține de alegerea personală cum e mai eficient de pregătit pentru examene și proiecte. Majoritatea preferă totuși să fie prezentă fizic acolo unde este posibil, așa cum era și de așteptat, fiindcă acest format îmbunătățește socializarea cu colegii și face învățatul mai interesant. Mai ales că aici se pune mare accent pe lucrul în grup.

Dacă e să vorbesc despre dificultatea materialului, fiecare are o opinie individuală în funcție de preferințele sale. Pentru mine unele cursuri par mai dificile, pentru altcineva acestea par floare la ureche, dar întâlnesc dificultăți pentru altele. Marea majoritate a profesorilor este destul de înțelegătoare și mereu gata să te ajute dacă ai vreo neclaritate cu referire la subiect.

Dacă regret? Cu siguranță nu. „Prin greutăți spre stele” îmi zic de fiecare dată când simt că cedez. Sunt recunoscătoare pentru că am avut oportunitatea să ajung până aici și să trăiesc această experiență. Recomand și îi încurajez pe cei ce se gândesc să aplice la un program de studii peste hotare. Efortul merită, iar avantajele nu vor întârzia să apară.

Autoare: Iasmina Țugui